The Yellow Tie (2025)

Foarte bun! Cursiv, redat in limbaj cinematografic international, trans-national. Nu este amprentat de un specific romanesc. Reda statura unui Artist de talie internationala. Excelent !
Regizorul Serge Celibidache nu este la primul sau film, anterior a lansat "Octav".
A reusit foarte mult Serge cu acest film.
Sa speram ca va continua si va lansa inca un biopic fulminant.

Cravata galbenă / The Yellow Tie (2025)

⭐ Rating by Laura Hărăbor: 9/10 – Obligatoriu de văzut

???? Sinopsis: Cravata galbenă / The Yellow Tie este un film biografic grandios care urmărește viața și cariera unuia dintre cei mai remarcabili muzicieni români: Sergiu Celibidache — de la copilărie în România interbelică, prin pierderile și luptele din timpul războiului, până la consacrarea internațională ca dirijor de legendă și filosofia sa artistică neconvențională. Regizat de Serge Ioan Celebidachi — fiul lui Celibidache și co-scenarist al filmului — pelicula urmărește peste șapte decenii de viață și opere ale maestrului, într-o producție spectaculoasă și emoționantă.

???? Regie și scenariu: Serge Ioan Celebidachi își asumă un gest atât personal, cât și universal: povestea tatălui său devine o explorare a curajului, integrității și sacrificiului. Structura narativă alternând între momentele intime și cele publice ale vieții personajului aduce profunzime unei povești care ar fi putut să rămână doar o simplă cronologie biografică.

????️ Cinematografie și montaj: Filmările sunt vaste, detaliate și variate — de la decoruri românești autentice la scene recreând concerte celebre din Philadelphia, Buenos Aires sau Berlin. Expresivitatea vizuală, combinată cu o montare ritmată, echilibrează bine profunzimea tematică cu dinamismul narativ.

???? Tematică: Pelicula nu este doar o cronologie a evenimentelor — ea este o meditație asupra:
curajului de a rămâne neclintit într-o lume a compromisurilor; iubirii față de artă, familie și țară;
prețului succesului atunci când acesta este căutat cu integritate.

???? Sergiu Celibidache – Portretul din film
???? Cine a fost Sergiu Celibidache

Sergiu Celibidache (1912–1996) a fost un dirijor și compozitor român cu o carieră globală impresionantă, considerat unul dintre cei mai importanți dirijori ai secolului XX. Originar din Roman (România), el și-a asumat o filosofie artistică singulară — concentrându-se pe experiența muzicală unică din sala de concert, refuzând înregistrările comerciale pentru că, în opinia sa, publicul nu poate trăi înregistrarea la fel ca un concert live. A condus orchestre majore precum Filarmonica din München și a fost căutat de formații din Berlin, Stockholm sau Radio France.

????‍???? Impactul și filosofia sa: Celibidache a combinat profunditatea muzicală cu concepte filosofice inspirate din fenomenologie și Zen, ceea ce l-a făcut — în ochii unora — vizionar, iar în ai altora — dificil sau controversat. Refuzul său de a înregistra interpretările reflectă credința că muzica este un fenomen ephemer și irepetabil: o filosofie care oferă filmului un substrat tematic puternic.

???? Analiza critică integrată în rating:

???? Ambiția artistică și coerența viziunii (argument major pentru 9) - Unul dintre cele mai mari atuuri ale filmului Cravata galbenă este ambitusul său artistic. Nu vorbim despre un biopic convențional, liniar, „de manual”, ci despre un film care îndrăznește să propună o perspectivă filosofică asupra creației artistice. Filmul nu este interesat exclusiv de ce a făcut Sergiu Celibidache, ci mai ales de cum și de ce. Această alegere este riscantă cinematic — pentru că poate îndepărta spectatorul neavizat — dar tocmai această asumare a riscului îl ridică peste media biografiilor corecte, dar cuminți. Aici este primul argument solid pentru nota 9: ➡️ filmul nu simplifică personalitatea lui Celibidache pentru a fi mai digerabilă.

???? Portretul unui geniu dificil, nu idealizat - Un film de nota 8 ar fi ales calea sigură: geniu + suferință + consacrare.
Cravata galbenă merge mai departe și construiește un personaj contradictoriu, orgolios, inflexibil, uneori chiar antipatic. Celibidache nu este prezentat ca un „erou plăcut”, ci ca un om care: refuză compromisuri, provoacă instituții, tensionează relații, își plătește prețul pentru radicalismul său artistic. Această onestitate morală a filmului este esențială. Nu ni se cere să-l iubim, ci să-l înțelegem. ➡️ Este o diferență enormă față de biopic-urile laudative, iar asta urcă din nou filmul peste pragul lui 8.

???? Muzica – nu fundal, ci personaj ! Un punct decisiv pentru rating: muzica nu este decor emoțional. Nu este folosită pentru a manipula lacrimi sau admirație, ci pentru a exprima ideea centrală a filmului: muzica ca fenomen irepetabil. Modul în care sunt montate secvențele de concert, respirația orchestrei, timpii dilatați — toate reflectă filosofia lui Celibidache, nu doar cariera lui. ➡️ Este cinema gândit muzical, nu doar un film cu muzică. Asta este deja teritoriu de 9.

???? Interpretarea actoricească – cheia echilibrului ! John Malkovich nu îl „imita” pe Celibidache. Și asta este extrem de important. El construiește o prezență, nu o mască: rigiditate, sarcasm, tăceri, privire tăioasă, un om permanent în conflict cu mediocritatea. Ben Schnetzer, în segmentul de tinerețe, aduce exact ce trebuie: neliniște, febrilitate, orgoliu neșlefuit. Împreună, cei doi creează continuitate psihologică, nu doar cronologică. Un film de nota 8 ar fi fost „foarte bine jucat”. Aici însă interpretările susțin întreaga teză filosofică a filmului — iar asta contează enorm.

⚠️ Obiecțiuni critice reale (și de ce nu ajung să-l coboare la 8)
???? Ritm inegal și densitate excesivă - Da, filmul este solicitant. Unele segmente sunt dense, explicative, aproape eseistice. Pentru un spectator fără minim interes pentru muzică sau istorie culturală, filmul poate părea prea cerebral, chiar obositor. Aceasta este o limitare reală, nu un reproș artificial. Dar atenție: ➡️ această densitate nu vine din neglijență regizorală, ci din respect față de complexitatea subiectului.

???? Lipsa unei ancore emoționale clasice! Filmul refuză melodrama. Nu insistă pe tragedii personale într-o cheie lacrimogenă. Pentru unii, asta poate însemna „răceală”.
Este o alegere artistică discutabilă, dar coerentă cu personalitatea protagonistului. Un Celibidache „emoțional-explicat” ar fi fost, de fapt, o falsificare.

⭐ De ce 9 și nu 8?

???? Nota 8 ar fi fost justificată dacă: filmul era impecabil tehnic, bine jucat, corect biografic, dar convențional ca viziune.
???? Nota 9 este justificată pentru că: își asumă riscuri artistice reale, nu îndulcește personajul, transformă filosofia muzicii într-un limbaj cinematografic, rămâne fidel spiritului lui Celibidache, chiar cu prețul confortului spectatorului.

???? Diferența dintre 8 și 9 este curajul. Iar Cravata galbenă este un film curajos, o producție ambițioasă, cu o voce narativă puternică, care trezește mândrie, curiozitate și emoție — mai ales pentru cei care nu cunosc povestea reală a lui Sergiu Celibidache.

????️ De ce acest film nu e pentru toată lumea – și de ce e bine așa !

Cravata galbenă nu este un film care caută consensul. Și nici nu pare interesat să-și lărgească publicul prin simplificare sau concesii. Din contră, își asumă de la început o poziție incomodă: aceea de a spune o poveste densă, intelectuală și exigentă, într-un limbaj cinematografic care cere atenție, răbdare și implicare.
Într-o epocă a filmelor „explicative”, care subliniază emoția și oferă permanent chei de interpretare, acest film refuză să ghideze spectatorul pas cu pas. Nu explică obsesiv cine este Celibidache și nici nu încearcă să-l facă simpatic. Îl arată așa cum a fost: inflexibil, orgolios, uneori dificil, un om care nu a căutat să fie iubit, ci să fie adevărat față de sine și față de artă. Pentru o parte a publicului, această abordare poate fi frustrantă. Filmul nu oferă satisfacțiile emoționale clasice ale biopic-ului: nu mizează pe melodramă, nu construiește scene lacrimogene și nu transformă suferința într-un spectacol accesibil. Relațiile personale sunt tratate cu reținere, iar conflictele interioare sunt sugerate mai degrabă decât explicate. Este un cinema al subtilității, nu al efectului imediat.
În plus, raportarea la muzică este una profund necomercială. Muzica nu „înfrumusețează” filmul și nu funcționează ca fundal emoțional, ci ca idee centrală. Pentru spectatorii obișnuiți cu muzica folosită ca element decorativ, această abordare poate părea distantă sau elitistă. În realitate, ea este fidelă viziunii lui Celibidache, care respingea orice formă de consum facil al artei.
Și tocmai aici apare meritul major al filmului. Cravata galbenă refuză să devină mai accesibil decât subiectul său. Nu îl „traduce” pe Celibidache într-un limbaj simplificat și nu îl adaptează gustului majoritar. Face exact opusul: îl provoacă pe spectator să se adapteze el filmului.
De aceea, faptul că nu este pentru toată lumea nu reprezintă un eșec, ci o dovadă de integritate artistică. Este un film care respectă inteligența publicului său și acceptă, lucid, că nu toți vor rezona cu el. Într-o industrie dominată de algoritmi, testări de public și formule sigure, această poziție este nu doar curajoasă, ci necesară.
Cravata galbenă nu cere aplauze unanime. Cere atenție. Și, mai ales, cere timp — exact așa cum cerea și muzica lui Sergiu Celibidache.

???? Concluzie:

Cravata galbenă / The Yellow Tie reușește să fie un portret cinematografic memorabil al unui om fascinant și complex. Este un film care nu doar spune o poveste, ci o trăiește — prin muzică, peisaje, emoții și tensiuni interioare

Este un film bun, dar nu este un film excepțional. Excepțional a fost dirijorul Celibidache. Prima parte este lentă și abordează relația tată-fiu, în cea de-a doua parte apare muzica și geniul. Cred că era autentic și realist dacă în Iași se vorbea românește și nu o spun din patriotism ci dintr-o logică ce ar fi îndepărtat ideea de film pentru consumul larg. Nu este un film pentru toată lumea, dar merită văzut.

Nu este un film romanesc! Regizeaza un roman - da partial, dar nu se vorbeste o boaba romaneste tot filmul! Unul din cele mai bune filme vazute pana acum, dpdv emotional, l-as compara cu Pianistul si l-as vedea la Oscar. M-am dus cu teama clasica de film ro (filme pt analfabeti functionali scoase cu sutele dupa 1989 gen Ramon, Zapada, Tati, mirese etc) dar acesta da clasa de la distanta oricaruia, iar regizorii romani actuali ar trebui sa se duca la cursuri, sa vada ce inseamna film de succes, nu sa faca glume de filme si sa se chinuie cu reclame cat mai scumpe sa pacaleasca clientii sa dea bani pe bilete !

Ce stiam despre Sergiu Celibidache inainte de vizionarea acestui film ? Spre rusinea mea, nu mare lucru. Ca a fost un mare, ba chiar un foarte mare dirijor. Ca a condus multi ani filarmonica din Munchen, sub conducerea sa aceasta devenind una dintre cele mai valoroase orchestre simfonice din lume. Ca a fost un perfectionist dar asta-i logic, numai asa poti face foarte mare performanta. Ca, la un moment dat, a refuzat sa faca un turneu alaturi de Filarmonica George Enescu din Bucuresti motivand ca artistii romani sunt foarte prost platiti de catre statul romana si nu se poate face mare performanta in muzica ,,pe burta goala,,. Si cam atat. Putin, foarte putin.

E al treilea film biografic cu personalitati majore din lumea muzicii pe care l-am vazut in acest an, celelalte doua fiind ,,Monsieur Aznavour,, si ,,Enescu jupuit de viu,,. Ma consider un privilegiat pentru ca l-am vazut la cinematograf atat timp cat in orasul in care m-am nascut si traiesc nu exista nici o sansa sa ajunga un astfel de film ( in vara prezenta filmului dedicat geniului enescian a fost un mic miracol). Marturisesc ca filmul mi-a placut chiar foarte mult. Pentru ca, cu aceasta ocazie, am inteles o parte dintre motivele pentru care Sergiu Celibidache a fost si este considerat unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului XX ( unii il considera chiar cel mai mare). Pentru ca am aflat cu aceasta ocazie multe lucruri despre un roman exceptional constrans sa isi paraseasca tara pentru a face mare performanta pe marile scene ale lumii. E un splendid omagiu pe care fiul il aduce tatalui, Serge Ioan Celebidachi meritand toate laudele si toate felicitarile pentru aceasta remarcabila realizare care n-are cum sa nu te emotioneze. E drept ca o parte insemnata din merite le revin actorilor incepand, bineinteles, cu John Malkovich care a avut onoarea de a-l interpreta pe varstnicul Sergiu Celibidache, acesta avand la randul sau onoarea de a fi interpretat de John Malkovich. Si daca marele actor hollywoodian era o certitudine surpriza placuta a fost, cel putin pentru cel care scrie, Ben Schnetzer, cel care l-a portretizat pasionant pe navalnicul ( mai ales pe scena) tanar care a fost Sergiu Celibidache. Si au mai fost pe-acolo si Sean Bean ( remember ,,Game of thrones,, si nu numai) si Miranda Richardson care aduce destul de mult in unele scene cu... Julianne Moore. Si a mai fost si singura prezenta romaneasca importanta in randul actorilor, importanta datorita rolului pe care il interpreteaza, acela al sorei marelui dirijor, altfel pe Olivia Popica am descoperit-o abia acum, ea plecand din Romania la o varsta apropiata de aceea a lui Sergiu Celibidache cu scopul declarat de a-si face o cariera importanta la nivel international.

In mod normal, avand in vedere calitatea indiscutabila a filmului, aceasta ar fi trebuit sa fie propunerea Romaniei la Oscarurile din 2026. A fost preferat ,,Jaful secolului,, , nu-i discut calitatea, nu l-am vazut inca, s-ar putea sa fie bun sau chiar foarte bun avand in vedere prezenta pe generic a lui Cristian Mungiu sau aceea a Anamariei Vartolomei. Si totusi cred ca de asta data Romania ar fi trebuit sa aiba forta de a iesi in lume cu un film remarcabil despre una dintre marile sale valori. Nu s-a intamplat, asta-i situatia, atat s-a putut. Chiar si in aceste conditii ,,Cravata galbena,, e obligatoriu de vazut, daca se poate la cinema.

Am vazut filmul aseară si sunt sigur ca este unul dintre cele mai bune filme pe care le am vazut , printre putinele care produce emotie autentica, este uman, are calitate, scenariul este o poveste reala a unui geniu care a creeat emotie pura, regia are stralucire si te introduce in story prin flash back uri atent si minutios orchestrate.
Filmul are viata proprie, trebuie doar sa te lasi dus de poveste iar coloana sonora este minunata...cum altfel ar fi putut sa fie..
Interpretarile actoricesti sunt de top mondial, mai ales Ben Schnetzer ( Celibidache tanar) care are sanse mari de nominalizare la Oscar...dealtfel tot filmul pastreaza aceasta sansa.
La final lumea nu a plecat din sala, storcand si ultima picatura pina cand s a albit ecranul .
Un film pe care il poti vedea de 10 ori fara sa te plictisesti.
Am vazut niste comentarii rautacioase ref la acest film. Probabil nu l au vazut, ori l au vazut piratat pe telefon, ca n au avut bani de bilete si sa cumpere floricele la gagica ca sa o poata mozoli in ultimul rand, in timp ce mergeau cu trenul de navetisti.
Cristian

Un film absolut minunat! Distribuție remarcabila, decoruri cu mare atentie pentru detalii, sunet impecabil ( rar spre deloc în filmele romanesti), lumina, coloana sonora...Tot! Recomand! E un film pentru toți! Un film despre un geniu și un om în același timp.

Un film remarcabil, o capodoperă!
RECOMAND! O sensibilitate interpretativă arareori întâlnită!

Prea mult zgomot pentru un film submediocru. Un scenariu biografic standard, scris cu AI, o poveste fadă cu o morală "populară" și grețos de previzibilă, bazată pe fapte reale dar ficționalizată până la absurd, în stilul "Bohemian Rhapsody". O înșiruire fără sens de clișee și stereotipuri, în care interpretarea se pierde între limba de lemn și limitele tehnice ale producției - amintind poate mai mult decât trebuie de stilul standardizat al lui Sergiu Nicolaescu. Pe scurt, un film prost, care caută să mai scoată ceva bani până ajunge la fundul Netflix-ului.

Nu recomand. În afara faptului că vorbește despre o mare personalitate, că are muzică bună, fără că aceasta să fie meritul realizatorilor și că rulează în genericul de final scurte filmări din timpul concertelor dirijate de Sergiu Celibidache, eu nu îi văd acestui film alte calități.

20 de milioane de euro. Cea mai scumpa productie romaneasca. Dar arata de milioane. Productia e grandioasa, scenele din filarmonica sunt filmate live cu actorii auzind muzica orchestrei. Trebuie intr-adevar savurat in cinema, mai ales daca ai norocul sa prinzi rara vizionare unde nu se raspunde la telefon sau un ghertoi iti nareaza filmul pe scanul din spate (de nenumarate ori aud prin cinema "ia uite ce face asta", "ce trebuie sa faca politica astia?", "turu doi anapoi", etc)

E aproape perfect. Are cateva sensibilitati si clisee de filme biografice, dar fiind regizat si scris de fiul dirijorului, pot fi trecute cu vederea - fiindca ii da un aer onest si autentic. E o scrisoare de dragoste a unui fiu catre tatal sau. Trebuie sa fi complet lipsit de sentimente sa-ti nu curga macar o lacrima spre final.

Initial am vrut sa-i dau 9 fiindca nu este perfect. Dar am prins un iz patriotic (nu suveranist) si considerand ca productia e complet romaneasca, ii voi da un 10. Sper sa ajunga la 5 milioane de euro la box office.

Excelent film!
E de vazut in Cinema si nu neaparat datorita calitatii sunetului si a imaginii ci datorita intregii experiente traite impreuna cu ceilalti spectatori. Aceeasi emotie in zeci de suflete!
O sala plina ochi! Actori exceptionali, o poveste superba!
Am simtit calitatea oamenilor ce au fost la acest film! Mai avem sperante!

Un film captivant. De contemplat un dirijor care a dus la perfecțiune arta dirijoratului. Nu s-a mai dirijat în lume după 1945 ca înainte de a se așeza la postul său magic din fața orchestrei Sergiu Celibidache ca dirijor al Filarmonicii din Berlin. Spectacolul începea mereu cu Sergiu, și în viață. Prietenii, rudele, soția Ioana adorată știau de ce.

Dacă aș fi străin, iar cineva mi-ar șopti "Dar nu știi ce era?" "Ce era?" "Român!", poate aș face "Uups!"... De ce?

Mai suntem noi românii care am fost?

Consider justificat că i s-a acordat un buget consistent. Costume, dialoguri atmosfera din Iași, București, Lima, Buenos Aires par atât de firești, încât chiar transportă prin catharsis publicul în vremurile interbelice și postbelice. Pendulare între vârste fascinantă! Patru actori în rolul protagonistului.

Nu comentez despre film pentru ca au făcut-o alții și nota reflecta pe lângă faptul ca filmul este bun și o distribuție de nota 10.
Eu vreau sa comentez despre romanii suveranisti, daci liberi și verzi care au dat pe imdb note de 1, 2,3 4 și 5 filmelor. Da, pare incredibil, dar e adevărat. Asta e esența noastră ca tara și ca popor. M am uitat pe notele acordate de francezi, englezi, samd și nu am găsit note de acest fel. Existau note de 6 sau 7, dar nu 1. Cât de chinuit sa fii ca om și ce viață mizera și frustrata poti să fi, dacă dai notă 1 unui film care pune Romania pe harta cinematografiei și pe români ii face cunsocuti?

Cel mai bun film romanesc din ultimii 30 ani! O picatura de bun simt și decenta intr-un ocean de tik tok gen selly, bromania, eva maruta și codrin maticiuc. Un film despre genialitate, cultura și principii. Sala a fost plina în wk, nu am văzut maneliști in sala. Felicitari celor implicati în realizarea acestui film!

Exceptional film! O capodopera! Sala plina, spectatorii au stat pana s-a terminat genericul urmarind scene reale cu Sergiu Celibidache. Un exemplu de ambitie si forta interioara in conditii vitrege. Fabulos film! Sper sa fie difuzat la scara internationala.

Este printre puținele filme pe care l-am văzut cu sala plină. Inițial am crezut că mulți au venit în urma reclamei de care a avut parte, dar la final, marea majoritate a rămas să vadă și genericul unde au fost câteva secvențe reale din concertele pe care Sergiu Celibidache le a susținut. Este un film foarte bun care reușește să te țină atent până la final. Firul poveștii este ușor de urmărit iar îmbinarea momentelor din tinerețe cu momentele de la finalul carierei se face armonios, fără a da impresia de ruptură în narațiune.

Impresionant, emotionant, magnific...filmul te faci sa traiesti muzica alaturi de acest super om, sa fii mandru ca esti roman si contemporan cu el...

Emoție pură pentru o mare personalitate a culturii mondiale. RESPECT!

Exceptional! De mult nu am mai vazut un film la care sa-mi curga lacrimile minute in sir. Spectatorii au amutit. Floricele nu s-au mai auzit, emotia era reala si minute bune dupa incetarea ultimei secvente.

Impresionantă realizare cinematografică prin care fiul aduce un elogiu binemeritat tatălui... Cred că este singurul film românesc de anvergură de după 1989, închinat unei personalități a culturii noastre. Secvențele ,,curg", prelingându-se vizual sub acordurile inconfundabile ale lui Dvorak, Ravel, Stravinski, Enescu, Celibidache etc.
S-ar fi putut insista mai mult asupra contextului în care a avut loc concertul de la Ateneu din 1970 și mai puțin asupra perioadei berlineze... În fine, e o părere subiectivă... Este un film obligatoriu de văzut, în special de către tânăra generație! Aștept o peliculă despre Enescu și alta despre Brâncuși...

Un film minunat, plin de emotie si cu o coloana sonora la mare inaltime. De urmarit intr-un cinema cu sistem de sunet de calitate, sa te poti bucura de muzica deosebita. Recomand

Un film necesar, memorabil. Excelentă prestația actorului Ben Schnetzler. M-a deranjat absența actorilor români...măcar sora putea fi interpretată de o româncă. Parabola furnicilor - perseverența, munca .

Filmul evidențiază momente importante din viața de roman a celebrului dirijor. Un om care, educat într-o familie cu principii conservatoare rigide, a știut să-și urmărească vocația și în final să-l facă mândru de el pe severul său tată. În fundal sunt evocate momente importante ale zbuciumatei istorii ale secolului XX , care au marcat și evoluția eroului pricipal, un maestru al domeniului său, un idealist căutător al perfecțiunii interpretative și un ferm adversar al compromisului. Un Film lung, dar timpul trece ușor, povestea captivează, muzica încântă, ideile expuse invită la meditație. De neratat.

Un film foarte bun, foarte emoționant, n-am mai văzut un film la cinematograf unde spectatorii să rămână până la final și să asculte muzica filmului în timp ce se rula distribuția.
Foarte emoționantă până la lacrimi a fost secvența în care a desfăcut pachetul de la tatăl său care conținea albumul cu pozele și articolele din ziare despre evoluția sa artistică.
Toți actorii mi-au plăcut, atmosfera și scenariul foarte bun, fiecare are povestea lui.
Recomand acest film pentru toate vârstele, este povestea unui român de excepție care a reușit și s-a afirmat în condiții nu întotdeauna ușoare.

E musai sa ne placa. Tineti cont ca CNC si Guvernul Romaniei au bagat 20 milioane $ in capodopera.A, da, a contribuit si Penny.
Să văd ce regizor mai primeste atătia bani când in viata lui nu a făcut decât două filme.
Am vazut trailerul de 2 minute, ma intreb cum as suporta un film de 2 ore realizat in stil hollywoodian.

Un film de acelasi calibru cu marile capodopere de la Hollywood. Nu e diferenta. E un film mai mult artistic decat biografic

Cravata galbenă este un film excepțional!
Scenariul, interpretarea actorilor, atmosfera, sunetul concertelor din film….m-a determinat pe mine și pe mulți alți spectatori să rămânem nemișcati în scaune sau în picioare până ecranul cinematografului s-a stins.
Oamenii s- au ridicat în picioare și au rămas nemișcați ca nu cumva să piardă vreo secvență cu concertele maestrului Celibidache, care după finalul filmului rulau în paralel cu informațiile despre scenografie.
Mergeți la film și duceți-vă copiii pentru că trebuie să-l cunoască pe Celibidache și totodată este o lecție despre crez, demnitate, munca, fără compromisuri….o aspirație spre o viață perfectă!

Adevărat ce spunea o doamnă, sunetul, atenția la cele mai minuscule detalii, succedarea imaginilor din viitor cu cele în care personajul scrie istoria, obligă spectatorul să nu-și poată reține lacrimile. Personal, am fost impresionata la momentul deschiderii albumului... deși o vorbă nu i-a adresat restul vieții pentru "neascultarea" îndrumării carierei militare, tatăl a păstrat și construit din articole publicate în ziare, viața fiului său, în coperta de final, așezând ca o urmă de regret și eternă prețuire cravata de om politic, pe care îl dorea un mare om de stat!!
Foarte bun Ben Schnetzer!!

Toți buti sau npc care comentează..filmul ăsta ',# că tot ce apare acum,e o pierdere de timp

De mult nu am mai văzut ca spectatorii să rămână în sala, la terminarea filmului! Un film emoționant, despre talent, geniu, sacrificii, demnitate, sensibilitate, determinare! Un Sergiu Celibidache, interpretat extraordinar de John Malkovich și Ben Schnetzer!

I had the very good fortune - really, a stroke of luck - to attend the world premiere of this film. The atmosphere was unlike anything I personally attended in my life, so strong was the sense of unity, community and emotion in the audience.
As a musician I think it was, and is, important to view this film as a film and not like a documentary. Serge already made an excellent documentary on his father, Sergiu Celibidache’s Garden (1996).
This is a deeply felt and intense film. Central themes of the film include the relationship between parents and children and the pursuit of one’s destiny and convictions against all odds, circumstances and popular opinions. The film expresses these in a very poignant way. Children play a subtle, crucial role in the film, as does the magnificent cinematography and Romanian landscape. Malkovitch’s portrayal is perhaps, surprisingly nuanced. Ben Schnetzer though, absolutely steals the show. He is a tour de force and is totally convincing as an exceptionally prodigious musician, who always seems a few steps too brilliant for those around him to accept. I do think that, if the film does not entirely convince you, that it will in the very least bring one to question the place of music recordings and by implication the other ‘technological replacements’ which are so prevalent in our culture (recording, television, streaming, skype/zoom, etc).
I also wish to emphasize that the conducting sequences in this film are the most convincing I have ever seen in feature film. This is surely the inevitable result of the film’s serious engagement with Celibidache’s actual conducting pedagogy.
A very poignant, humanly felt film, highly recommended !!!

Un film MAGISTRAL. Mergeți la cinema și descoperiți cel mai bun film din 2025 cu o distribuție de excepție. RECOMAND

Încă un pas în față pentru cinematografia românească!
Un film frapant din punct de vedere vizual, un scenariu plăcut, și o coloană sonoră pe cinste; categoric cel mai bun film românesc din 2025!

Doi actori care au reușit să aducă în fața noastră un Sergiu foarte convingător. Se terminase filmul și nimeni nu a plecat din sală până la sfârșitul secvențelor cu Sergiu Celibidache.

Fabulos, emoționant, captivant!
Un film ce nu trebuie ratat cu o distribuție de excepție: John Malkovich si Sean Bean!
O poveste despre o viața și cariera unui om despre care în zilele noastre se vorbește foarte puțin, dirijorul și compozitorul român, Sergiu CELIBIDACHE!
Felicitări regizorului, nimeni altul decât fiul său, pentru o realizare de excepție!

Așteapt cu nerăbdare.....Am încredere deplină în John Malkovich......Să vedem ce a reușit și echipa din jurul lui

Aștept cu multă nerăbdare să vizionez acest film. Nu pot uita anul 1978, când Sergiu Celibidache a venit în România și a acceptat publicul să asiste la repetițiile pentru concertele de la Atheneu. A fost o adevărată lecție de muzică predată de un mare maestru.

Aștept cu mult interes și nerăbdare acest film.

Abia astept sa l vad .Când v a fi data lansării??