Părerea criticului
De vinerea aceasta Morgan Freeman şi Antonio Banderas te trag după ei prin cele mai greu de păcălit sisteme de securitate, pentru a ajunge la cele mai valoroase bijuterii şi obiecte de artă din tezaurul unor magnaţi ruşi, expuse temporar pentru o clientelă aleasă pe... insignă (veţi vedea voi despre ce este vorba). Dar, dintre toate obiectele valoroase, pe cei doi "hoţi de onoare" nu-i interesează - paradoxal - decât două oua Fabergé, pe care trebuie să le sustragă pentru plătirea unei poliţe către un mafiot rus, jucat de croatul Rade Serbedzija.
Scenariul tratează pe fugă pregătirea spargerii, aruncându-ne repede în acţiune. Aplicănd metode fumate deja de către alţi cineaşti, scenaristul Ted Humphrey nu excelează la capitolul originalitate, dar cu ajutorul regiei (Mimi Leder), filmul capătă ritm şi suspans.
În Hoţi de onoare joacă Marcel Iureş (Zykov), căruia Freeman îi face o propunere pe care nu o va putea refuza. Dacă Iureş este cât se poate de "în rol", Banderas joacă tare scenele de dragoste, dar devine plictisitor când trebuie să riposteze ori să se mire de ceva; şi asta pentru că are o mimică
luată parcă la indigo de la George Clooney. Ori fi urmat acelaşi curs de actorie?
Mai este ceva de menţionat: faptul că o cameră de filmat minusculă (pusă la butoniera unei haine) oferă o perspectivă... panoramică unei încăperi - ceea ce ne creează ceva frustrări. Dar, la urma urmelor, putem trece şi peste astea. Pentru Freeman şi Marcel Iureş.
În concluzie, dacă faci abstracţie de faptul că filmul are unele scăpări la capitolul logică, de faptul că povestea de dragoste e trasă de păr, şi că hoţilor le vine mereu ideea genială, salvatoare, când lucrurile nu merg conform planului, atunci filmul te va prinde.
Scenariul tratează pe fugă pregătirea spargerii, aruncându-ne repede în acţiune. Aplicănd metode fumate deja de către alţi cineaşti, scenaristul Ted Humphrey nu excelează la capitolul originalitate, dar cu ajutorul regiei (Mimi Leder), filmul capătă ritm şi suspans.
În Hoţi de onoare joacă Marcel Iureş (Zykov), căruia Freeman îi face o propunere pe care nu o va putea refuza. Dacă Iureş este cât se poate de "în rol", Banderas joacă tare scenele de dragoste, dar devine plictisitor când trebuie să riposteze ori să se mire de ceva; şi asta pentru că are o mimică
luată parcă la indigo de la George Clooney. Ori fi urmat acelaşi curs de actorie?
Mai este ceva de menţionat: faptul că o cameră de filmat minusculă (pusă la butoniera unei haine) oferă o perspectivă... panoramică unei încăperi - ceea ce ne creează ceva frustrări. Dar, la urma urmelor, putem trece şi peste astea. Pentru Freeman şi Marcel Iureş.
În concluzie, dacă faci abstracţie de faptul că filmul are unele scăpări la capitolul logică, de faptul că povestea de dragoste e trasă de păr, şi că hoţilor le vine mereu ideea genială, salvatoare, când lucrurile nu merg conform planului, atunci filmul te va prinde.
