Părerea criticului
Spunem de la început că Thor: Ragnarok, în ciuda prevestirilor apocaliptice ale titlului, este o nouă incursiune distractivă în Universul Cinematografic Marvel. Ce mai încoace şi-ncolo, e bizar de amuzant, având în vedere faptul că povestea apasă dezinvolt pedala genocidului. Iată mai jos ce ar putea să-ţi placă la aventura spaţială a blondului Zeu al Tunetului.

Nu ne mai ascundem după deget, pentru că sigur ştii deja din trailer: Thor (Chris Hemsworth) ajunge să o înfrunte pe Hela (o dezlănţuită Cate Blanchett), Zeiţa Morţii. Abilităţile şi ferocitatea ei, precum şi faptul că Hela reuşeşte, dintr-o singură mişcare, să-i distrugă lui Thor ciocanul, schimbă complet balanţa puterii în Asgard şi îl aruncă pe erou într-o aventură intergalactică pentru a-şi salva poporul. Faptul că alături îi este (cu mici pauze, pentru suspans) fratele Loki (Tom Hiddleston) aduce o bună porţie de haos şi amuzament într-o combinaţie deja explozivă, pentru că Hulk (Mark Ruffalo) este şi el în peisaj.

Cu fiecare nouă aventură de sine stătătoare a lui Thor, Marvel a încercat abordarea unui nou gen, iar de această dată preferă o combinaţie de space opera şi comedie. Evident, este formula care a transformat Gardienii galaxiei din eroi obscuri ai benzilor desenate într-un hit cinematografic global. Formula funcţionează mult mai bine în Ragnarok decât în Gardienii galaxiei Vol. 2, despre care scriam la lansare că împinge comedia şi certurile aşa-zis amuzante dintre personaje până la limita dezagreabilului. Thor nu depăşeşte niciodată această limită, ceea ce e un lucru foarte bun.

Un mare plus al filmului este fără îndoială aspectul. Poate că Ragnarok nu este cel mai colorat film Marvel, dar cu siguranţă este în top. Ajutată de un soundtrack super-ritmat, premiera de vineri explorează spiritul disco, dominat de cele mai trăsnite şi jucăuşe combinaţii de culori. Aventurile lui Thor îl poartă pe erou din străfundurile sălaşului demonului incandescent Surtur (o cunoştinţă veche din benzile desenate, dar şi din mitologia scandinavă) până pe planeta Sarkaar, o planetă-pubelă condusă de unul dintre "vârstnicii" Universului (Jeff Goldblum). Este locul unde au loc o mulţime de trăsnăi care vor distra publicul.

Cu siguranţă acesta se va îndrăgosti de Hela, interpretată foarte bine de o Cate Blanchett ajutată din plin de costume somptuoase, dar şi de o bizară coroană de coarne. Prăpădul dezlănţuit de Hela şi istoria ei personală o transformă, dacă nu în cel mai original villain Marvel (o problemă continuă a filmelor MCU), măcar într-unul dintre cei mai aspectuoşi. Marea descoperire a filmului este însă Tessa Thompson în rolul unei misterioase vânătoare de recompense de pe Sarkaar, personaj ce ar putea reveni des în viitoarele filme Marvel.

Da, ne-am distrat la Thor: Ragnarok, dar nu putem ignora tendinţa neliniştitoare confirmată de această premieră. Da, filmele cu supereroi sunt ocazii de distracţie, dar oare este atât de dificil ca scenariile să aibă şi teme mai relevante? Ragnarok vorbeşte despre moarte, apocalipsă, genocid, sclavie şi cu toate acestea personajele sale se poartă ca nişte copii care se joacă cu baloane de săpun multicolore. Este entertainment de calitate, dar fără nici măcar o urmă de intenţie de a fi ceva mai mult decât escapism costisitor şi, tot ce-i posibil, profitabil pentru Disney-Marvel. Aceasta este marea bilă neagră a filmului.

La sfârşit sunt două secvenţe suplimentare pe generic. Nouă ni s-au părut complet inutile, dar poate vrei să le vezi.