Părerea criticului
Fără îndoială unul dintre filmele de anvergură ale toamnei, Thor: The Dark World va face ecranele cinematografelor să se zdruncine cu elaboratele scene de acţiune imaginate de Alan Taylor, căci puternicul Thor trebuie să salveze, nici mai mult, nici mai puţin decât toate Cele Nouă Tărâmuri protejate de-a lungul erelor de Asgard.
Mai degrabă plin de forţă decât de subtilitate, filmul încearcă o direcţie nouă în filmele Marvel: o îndepărtare de la realismul relativ al primelor producţii cu supereroi şi o imersiune aproape totală pe tărâmul fantasy. Totul începe de la villain, elful întunecat Malekith (Christopher Eccleston), care intenţionează să arunce întregul univers în întuneric folosind Eterul, o materie de culoare roşie capabilă să restarteze totul şi să readucă universul la starea de dinainte de Big Bang. O iniţiativă categorică, doar că, evident, Malekith trebuie să treacă de Thor, Odin (Anthony Hopkins) şi restul asgardienilor pentru a avea o şansă la reuşită.
Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de secvenţe impresionante şi cu siguranţă va arăta foarte bine pe ecranul IMAX. După cum se poate vedea încă din primul trailer, ofensiva elfilor, care dispun de arme comparabile ca putere cu cele de pe Asgard, ajunge inclusiv pe Terra, unde provoacă prăpăd în încercarea de a-şi duce planurile la îndeplinire. Dar cu toate că spectatorii pot rezona foarte uşor cu situaţia victimelor umane, filmul rămâne surprinzător de impersonal.
Sequelul recuperează datorită lui Jane Foster (Natalie Portman) şi a poveştii de dragoste dintre ea şi Thor. Doi ani au trecut de când nu mai are nicio ştire de la Thor şi cercetătoarea pare să vrea să îşi continuie viaţa fără el, dar scenariul o aruncă, parcă potrivindu-le prea bine, în exact centrul acţiunii. Un plus este şi Loki (Tom Hiddleston), proscrisul casei regale de pe Asgard nevoit să se alieze cu Thor nu pentru a-şi salva Tărâmul natal, ci mai degrabă ca să scape de plictiseala închisorii unde a fost aruncat după faptele sale din The Avengers.
Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de replici puternice şi are momente inspirate, dar din păcate îşi lasă spectatorul cu impresia că nu aduce mare lucru nou. Nave gigantice au mai atacat oraşe umane în The Avengers, iar Erik Selvig (Stellan Skarsgard) s-a mai jucat cu fel de fel de aparate pentru a salva situaţia. Discuţiile în contradictoriu dintre Loki şi Thor sau urmăririle şi luptele corp la corp spectaculoase nu au lipsit din celelalte filme Marvel, iar Întunericul plusează doar cu o explorare mai amănunţită a Asgardului. Mai mult, Alan Taylor o face pe Kat Dennings, în rolul asistentei lui Jane, să-şi interpreteze rolul exact ca în sitcomul 2 Broke Girls.
Chiar dacă lasă impresia că e doar o reambalare a unor elemente deja folosite, Thor: Întunericul oferă câteva imagini care nu se uită uşor. Probabil cea mai interesantă este cea a camionului plutind într-un depozit din cauza unei anomalii gravitaţionale folosită de scenariu şi pentru a explica ridicarea câtorva dintre cele mai celebre obiective turistice de pe glob. Un gând nu-ţi dă pace la sfârşitul vizionării: oare chiar aşa să fi fost?
Nu te grăbi să te ridici de pe scaun la sfârşitul filmului, căci urmează nu una, ci două secvenţe în genericul de final. Thor: Întunericul face legătura cu cel mai misterios nou proiect Marvel, un film care, spun fanii benzilor desenate create de Stan Lee, nu doar că explorează stiluri noi şi dilată şi mai mult sfera de teme a ecranizărilor, dar poate arunca nade lungi spre filme aşteptate ani buni de acum înainte. Ne gândim la The Avengers 3, de exemplu. A doua secvenţă, neinclusă în copia vizionată de Cinemagia, dar apărută deja pe internet, sugerează că Thor 3 ar putea beneficia de prezenţa unor inamici tradiţionali ai Zeului Tunetului.
Mai degrabă plin de forţă decât de subtilitate, filmul încearcă o direcţie nouă în filmele Marvel: o îndepărtare de la realismul relativ al primelor producţii cu supereroi şi o imersiune aproape totală pe tărâmul fantasy. Totul începe de la villain, elful întunecat Malekith (Christopher Eccleston), care intenţionează să arunce întregul univers în întuneric folosind Eterul, o materie de culoare roşie capabilă să restarteze totul şi să readucă universul la starea de dinainte de Big Bang. O iniţiativă categorică, doar că, evident, Malekith trebuie să treacă de Thor, Odin (Anthony Hopkins) şi restul asgardienilor pentru a avea o şansă la reuşită.
Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de secvenţe impresionante şi cu siguranţă va arăta foarte bine pe ecranul IMAX. După cum se poate vedea încă din primul trailer, ofensiva elfilor, care dispun de arme comparabile ca putere cu cele de pe Asgard, ajunge inclusiv pe Terra, unde provoacă prăpăd în încercarea de a-şi duce planurile la îndeplinire. Dar cu toate că spectatorii pot rezona foarte uşor cu situaţia victimelor umane, filmul rămâne surprinzător de impersonal.
Sequelul recuperează datorită lui Jane Foster (Natalie Portman) şi a poveştii de dragoste dintre ea şi Thor. Doi ani au trecut de când nu mai are nicio ştire de la Thor şi cercetătoarea pare să vrea să îşi continuie viaţa fără el, dar scenariul o aruncă, parcă potrivindu-le prea bine, în exact centrul acţiunii. Un plus este şi Loki (Tom Hiddleston), proscrisul casei regale de pe Asgard nevoit să se alieze cu Thor nu pentru a-şi salva Tărâmul natal, ci mai degrabă ca să scape de plictiseala închisorii unde a fost aruncat după faptele sale din The Avengers.
Thor: Întunericul nu duce deloc lipsă de replici puternice şi are momente inspirate, dar din păcate îşi lasă spectatorul cu impresia că nu aduce mare lucru nou. Nave gigantice au mai atacat oraşe umane în The Avengers, iar Erik Selvig (Stellan Skarsgard) s-a mai jucat cu fel de fel de aparate pentru a salva situaţia. Discuţiile în contradictoriu dintre Loki şi Thor sau urmăririle şi luptele corp la corp spectaculoase nu au lipsit din celelalte filme Marvel, iar Întunericul plusează doar cu o explorare mai amănunţită a Asgardului. Mai mult, Alan Taylor o face pe Kat Dennings, în rolul asistentei lui Jane, să-şi interpreteze rolul exact ca în sitcomul 2 Broke Girls.
Chiar dacă lasă impresia că e doar o reambalare a unor elemente deja folosite, Thor: Întunericul oferă câteva imagini care nu se uită uşor. Probabil cea mai interesantă este cea a camionului plutind într-un depozit din cauza unei anomalii gravitaţionale folosită de scenariu şi pentru a explica ridicarea câtorva dintre cele mai celebre obiective turistice de pe glob. Un gând nu-ţi dă pace la sfârşitul vizionării: oare chiar aşa să fi fost?
Nu te grăbi să te ridici de pe scaun la sfârşitul filmului, căci urmează nu una, ci două secvenţe în genericul de final. Thor: Întunericul face legătura cu cel mai misterios nou proiect Marvel, un film care, spun fanii benzilor desenate create de Stan Lee, nu doar că explorează stiluri noi şi dilată şi mai mult sfera de teme a ecranizărilor, dar poate arunca nade lungi spre filme aşteptate ani buni de acum înainte. Ne gândim la The Avengers 3, de exemplu. A doua secvenţă, neinclusă în copia vizionată de Cinemagia, dar apărută deja pe internet, sugerează că Thor 3 ar putea beneficia de prezenţa unor inamici tradiţionali ai Zeului Tunetului.
