In afara unor efecte speciale foarte reusite, a machiajului premiat si a unor scene convingatoare (care contrasteaza cu altele), fimlul nu straluceste cine stie ce, cu toate premiile luate. Din pacate nici macar prin originalitate. Moda anilor 80 il inscrie intr-o serie de filme devenite categorie - holocaust nuclear. Probabil la fel de putin cunoscut, dar mult mai impresionant "War Game" (1965), un mockumentary de exceptie, a reusit infinit mult mai mult, luand chiar si un Oscar. La fel si mult mai cunoscutul "The Day After", realizat cu un an inaintea lui "Threads".
Textul care delimiteaza zilele care trec, puncteaza inutil de repetitiv si obositor, iar anumite secvente se dovedesc chiar neverosimile. Cainii lupi, bine hraniti latra pe langa metafore de celuloid care se doresc analogii biblice, iar gravidele pudrate cu praf radioactiv sunt la fel de rumene in obraji dupa o luna de la prima iradiere. Ma rog, e film. Artistic...
Realismul "gut wrenching" cu orice pret (pe alocuri imprumutat din fotografii sau arhiva de razboi) e complet lipsit de subtilitate si transforma filmul intr-un fel de zombie movie, mai degraba grotesc decat impresionant. Abundenta excesiva de moloz, cadavre descompuse si bandaje devine monotona si chiar plictisitoare prin saturare.
Hotarat lucru, trebuia sa fie mai mult mai scurt si sa-si propuna mai putin. Finalul (adica aproximativ jumatatea aproape lipsita de dialoguri), mesajele metaforice stravezii, adesea inutile, degenereaza tot mai tare spre un sfarsit asteptat mult mai devreme. Nu mai continuu cu laude sau cu critici, ci va recomand pe scurt, daca aveti timp si ocazia, sa... nu va uitati la el.
Textul care delimiteaza zilele care trec, puncteaza inutil de repetitiv si obositor, iar anumite secvente se dovedesc chiar neverosimile. Cainii lupi, bine hraniti latra pe langa metafore de celuloid care se doresc analogii biblice, iar gravidele pudrate cu praf radioactiv sunt la fel de rumene in obraji dupa o luna de la prima iradiere. Ma rog, e film. Artistic...
Realismul "gut wrenching" cu orice pret (pe alocuri imprumutat din fotografii sau arhiva de razboi) e complet lipsit de subtilitate si transforma filmul intr-un fel de zombie movie, mai degraba grotesc decat impresionant. Abundenta excesiva de moloz, cadavre descompuse si bandaje devine monotona si chiar plictisitoare prin saturare.
Hotarat lucru, trebuia sa fie mai mult mai scurt si sa-si propuna mai putin. Finalul (adica aproximativ jumatatea aproape lipsita de dialoguri), mesajele metaforice stravezii, adesea inutile, degenereaza tot mai tare spre un sfarsit asteptat mult mai devreme. Nu mai continuu cu laude sau cu critici, ci va recomand pe scurt, daca aveti timp si ocazia, sa... nu va uitati la el.