A 15-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea Turciei.
A intrat pe lista scurtă.
Nu a fost nominalizat.
lili22
pe 18 Martie 2018 14:27
Un film foarte bun cu un final tulburator si neasteptat , greu de anticipat.Personajele sunt implicate intr- un cerc nesfarsit de minciuni ,dar mai au energie doar pt.certuri nu pentru comunicare.
klute
pe 19 Martie 2015 12:06
Üç Maymun, în regia lui Nuri Bilge Ceylan, este o dramă care izbutește să topească într-o unitate nefisurată scene realiste, scene fantastice (vezi realismul magic al aparițiilor copilului înecat) și unele pe care nu le pot numi decît profund simbolice (de ex. sunetele de clopoțel alarmat scoase de lingurița cu care Bayram învîrte în ceașca de ceai, la sfatul nocturn pe care îl are cu Eyüp; întîlnirea din pustia falezei dintre Hacer și Servet etc.).
Performanța filmului constă în lipsa de ostentație cu care operează deschideri metafizice în materia altminteri opacă a cotidianului. Dincolo de proza desfășurată pe scena vieții (sărăcie, lăcomie, nedreptăți sociale, politicianism corupt, fugă de răspundere, lașitate, lipsă de comunicare și de iubire, ego-uri insularizate) există momente ieșite din comun, cînd putem întrezări ceea ce se petrece în culise și cînd prin vălul concretului transpar prototipuri infernale.
În miezul de foc înghețat al peliculei stau capitularea morală și existențială a protagoniștilor, precum și proliferarea pandemică a răului, prin încheierea pactului cu Diavolul. Croncănitul ciorilor și lătratul cîinilor, nelipsite din filmele regizorului turc, prevestesc și acompaniază aici, mai mult (și mai grav) decît moartea fizică, decesul unor suflete - contabili siniștri consemnînd nemilos primirea de noi locatari în iadul conștiințelor schimonosite.
aayana
pe 15 Octombrie 2011 17:18
Banii destramă și cea mai strânsă legătură. Nu oricum, doar atunci când devin unicul motiv pentru care omul mai trăiește. Astfel vedem cealaltă față a unei soții, cealaltă față a unui soț și mai apoi a fiului lor - toate în raport cu banii.
A intrat pe lista scurtă.
Nu a fost nominalizat.
Performanța filmului constă în lipsa de ostentație cu care operează deschideri metafizice în materia altminteri opacă a cotidianului. Dincolo de proza desfășurată pe scena vieții (sărăcie, lăcomie, nedreptăți sociale, politicianism corupt, fugă de răspundere, lașitate, lipsă de comunicare și de iubire, ego-uri insularizate) există momente ieșite din comun, cînd putem întrezări ceea ce se petrece în culise și cînd prin vălul concretului transpar prototipuri infernale.
În miezul de foc înghețat al peliculei stau capitularea morală și existențială a protagoniștilor, precum și proliferarea pandemică a răului, prin încheierea pactului cu Diavolul. Croncănitul ciorilor și lătratul cîinilor, nelipsite din filmele regizorului turc, prevestesc și acompaniază aici, mai mult (și mai grav) decît moartea fizică, decesul unor suflete - contabili siniștri consemnînd nemilos primirea de noi locatari în iadul conștiințelor schimonosite.