Merită văzut.
Cei mai buni actori laolaltă, multi dintre ei nu mai sunt.
GiulianoDirt
pe 27 August 2021 20:50
Mamăăă, câți imbecili prin zonă!.......................
El_KaPpa
pe 07 Iunie 2020 22:33
Un film despre jocurile de culise din politica romaneasca postrevolutionara cu mici aspecte interesante si cu niste actori foarte buni. Din pacate, modul cum este construit si dezvoltat este greoi, plictisitor, cu prea multe momente de "cinema plat" incat sa te tina interesat pana la final.
borisvultur
pe 30 Noiembrie 2017 13:24
Da, un film de actori. De văzut doar pentru prestațiile lor, într-un film absolut însăilat, simplificator, ca o ilustrare plată a situației politice arhicunoscute.
chiba_florin
pe 11 Mai 2017 09:56
Interesant punct de vedere, chiar dacă e doar un film, pot fi şi astfel de oameni şi astăzi, însă rămânem la întrebarea: vrem să ne schimbăm ?
Vegetarian
pe 08 Septembrie 2014 00:37
Acest film este reluat periodic si difuzat online la Neptun Tvr in 7 sep 2014 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
altbugetar
pe 03 Decembrie 2013 12:58
Foarte ciudat cat de multi nu au inteles mesajul acestui film , cati nu accepta acest film, cati nu doresc acest film! Foarte ciudat este ca acesti "ciudati"-prea multi!!!(ce scoala au fiintele astea?), nu pot accepta ca filmul reflecta FIDEL situatia socio-politica din 1995 incoace , cand au inceput sa se infiripe structurile mafiote din Romania, exact ca in acest film!!! Din pacate este actual ! Tot acesti "ciudati" au reprimat si franeaza in continuare scoaterea pe piata a DVD-ului cu acest film! EEEEE! Daca a determinat asemenea reactie atunci sigur e o CAPODOPERA!
davil
pe 20 Octombrie 2013 00:24
"E boeria prea mare... Amanam..." Iordache, Visan, Malaele, Deaconu, Vasilescu... La asa distributie, cu personaje pe masura (jucate genial, niciunul nu iese din rol, chit ca nu e rolul obisnuit pentru cei mai multi... eventual, D. Visan e potentatul cunoscut si in "Senatorul melcilor", restul sunt altceva decat personajele cu care ne obisnuisera).. roluri secundare pentru Albulescu, Dinica (dar, la fel de bine jucate)... daca nici asta nu e film de vazut, atunci ramanem doar la buletinele de stiri... or fi protagonistii d-acolo din viata reala, dar nu se incropesc psihologic nici pe sine... Dupa asa film, ramane insa o intrebare (daca tot se pune de similitudinea cu realul) : O fi fost Dan Iosif un Sfiosu, sau Iordache l-a ridicat la rang pe personaj nemeritat ?!
cosmin_kedii
pe 06 August 2013 12:00
O distributie proasta pentru un film,, talmeș-balmeș dezvăluit prost
alex_il_fenomeno
pe 30 Martie 2013 13:10
Un film foarte complex, o productie care in dese randuri te face sa uiti ca urmaresti o pelicula autohtona, atat prin atmosfera inedita, cat si tehnica de realizare, povestea care decurge atat de surprinzator, fiecare moment fiind o surpriza... Si ce sa mai spun de distributia colosala de la mijloc, cu atatea nume sonore ale cinematografiei romanesti, in frunte cu Gheorghe Dinică, Ştefan Iordache, Dorel Vişan si terminand cu Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăele, Marius Florea Vizante sau Monica Davidescu. Merita vazut cel putin o data, desi nu este pentru toate gusturile.
cezarika21
pe 05 Februarie 2013 10:22
Un film care descrie politica românească postrevoluţionară în care predomină corupţia, traficul de influenţă şi abuzurile. Filmul prilejuieşte recitaluri actoriceşti de cea mai bună calitate, adunând laolaltă actori precum Ştefan Iordache, Horaţiu Mălăele, Gheorghe Dinică, Dorel Vişan, Mircea Albulescu sau Răzvan Vasilescu.
Pentru cei care-l vor mai vedea: încercaţi să-l vedeţi din punctul de vedere al lui Didi Sfiosu (personajul interpretat de Ştefan Iordache, revoluţionarul consecvent propriilor idei), iar filmul va căpătă mai mult sens. Ideile exprimate de ceilalţi cinefili sunt parţial adevărate, dar persoanele respective nu au înţeles esenţa filmului. Filmul capătă sens doar dacă priveşti acţiunea din punct de vedere al lui Sfiosu, altfel pare fără sens.
bizonul
pe 04 Februarie 2013 14:08
Cele mai "bune" filme , de acest gen , la noi, se pot vedea pe la stirile antenelor sau celorlante televiziuni Realitatea, TVR, B1, etc. Oricum, noaptea nu prea se uita un om normal la tv. Este clar, Tv.1 a ajuns de kaka. Pe tv. nationala se poate da un film bun,la o ora normala, 20.00, 20.30 cu reluare a doua zi de dimineata. Noi, cei majoritari, cei normali, stam noaptea trej sau somnambuli si asteptam un film? Asta se crede?
cautapigoagal
pe 08 Ianuarie 2013 22:04
Toată clasa politică e coruptă. Mulțumim, știam. Era un lord englez care zicea pe vremuri că „puterea corupe, și puterea absolută corupe în mod absolut”. Există oameni de afaceri corupți, care cumpără politicieni. Mulțumim, știam, de la Malaxa încoace nu mai e un secret pentru români. Politicienii se ascultă între ei. Mulțumim, știam. Politica e curvă. Mulțumim, știam. Un film mediocru, după un scenariu mediocru, după un roman (în cel mai bun caz) mediocru. Personaje cu nume transparente (Didi Sfiosu - consilierul prezidențial, participant la revoluție, cine altul decât Dan Iosif?!) și omul de afaceri corupt și corupător Dandu Patricianu (ghici ciupercă... cine-i?) așezate ca niște piese pe o tablă de șah cu mutările știute dinainte. Primul-ministru poreclit Pompi (hint: romanul a fost scris în perioada lui Năstase-Bombo.nel) și toate firele care duc către președintele de la Cotroceni care abia dacă apare, cu spatele, într-o singură scenă. Filmul mustește de platitudini acre spuse cu aer de mare tragedie greacă. Ceea ce-l salvează cât de cât e jocul actorilor. Dorel Vișan (Dandu Patricianu) mănâncă non-stop - prototipul-șablon în mintea proștilor a afaceristului post-decembrist, grobian și mâncău. Mircea Diaconu, consilierul primului ministru, fost securist, lingău și mărunțel, dar degrabă vărsătoriu de sânge la ordinele stăpânilor (nu poți să nu remarci imensa diferența între Pristanda-ul lui Caragiale și personajul nereușit al lui Săraru). Mai salvează momentele Nelu Ploieșteanu cu acordeonul său. Penibil, ca de obicei, Dan Diaconescu, ale cărui apariții sunt fix ca nuca-n perete. Păcat de banii cheltuiți cu porcăria asta de film. Eu zic că ăia care l-au finanțat puteau să-i dea la un orfelinat: ar fi slujit o cauză mai bună.
margott
pe 01 Martie 2012 14:17
Hai sa fim sinceri, filmul asta e de vazut in mare parte pentru prestatiile actoricesti, nu in fiecare zi ai prilejul sa-i vezi la un loc pe Iordache, Visan, Diaconu, Malaele... Chiar si un film al carui subiect nu-ti capteaza atentia devine cat de cat interesant cu niste actori ca ei.
sabinalin
pe 25 Octombrie 2011 06:53
Politicienii romani nu merita asemenea respect dar regizorul Serban Marinescu s-a gandit sa apeleze la marii nostri actori pentru a-i portretiza pe nemernicii care sunt supranumiti de unii "baieti destepti". Dinu Sararu a lansat anul trecut continuarea "Ultimul bal la Sarpele Rosu" insa o eventuala ecranizare ridica o problema serioasa: cu cine vor fi inlocuiti Stefan Iordache si Gheorghe Dinica? Nu de alta dar dansii au parasit deja aceasta lume mult prea mizerabila...
freza_roby
pe 24 Februarie 2011 14:37
ma eu am vazut filmul,dar un lucru nu am inteles, cine sau ce era batranu'?sa inteleg ca era cel mai mare dinte ei..interesant filmul oricum,asta este adevarul si asa se fac jocurile peste tot in lume nu doar in romania..masoni toti! actorul meu preferat din film si in general RAZVAN VASILESCU!
Pitbull
pe 01 Ianuarie 2011 17:10
Ticăloşii - Un fel de "Şi totul era nimic: Two"
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
martie 2007
Prin anii şaptezeci, făcea puţină vâlvuţă oarecare romanul unui ziarist destul de cunoscut, Dinu Săraru. Se numea Nişte ţărani şi vorbea despre nişte ţărani - ţăranii lui, ai lui Săraru, nu ţăranii români în general. Totuşi, era bine scris, construit interesant, narat abil. Şi mai conţinea un element de atracţie: condamnarea modic virulentă a acelor "unele abuzuri şi greşeli" din perioada colectivizării (chestie de-a dreptul exotică sub comunism, deşi din păcate se făcea numai la comanda lui Nea Nicu, sau în orice caz cu voia lui, ca să dinamiteze epoca Dej).
Săraru şi-a reluat personajele în Clipa, roman mult mai ambiţios, descriind un arc peste timp, din anii cincizeci până-n Iepoca de Aur. N-a făcut faţă. Deşi avea calităţi, Clipa era mult mai slab decât...ţăranii.
Şi mai slab a fost Dragostea şi revoluţia - al treilea din serie.
Şi aşa mai departe.
Şi ajungem la Ciocoii noi cu bodyguard - titlu mai tâmpit ca ăsta, mai rar!
Şi ca să înţelegem mai bine, acum ne întoarcem iar în trecut, în 1984, când tânărul regizor Şerban Marinescu debuta cât se poate de onorabil cu Moara lui Călifar, după Gala Galaction - un film tăios, bine articulat, sigur pe sine, plin de substanţă şi stil. A urmat Domnişoara Aurica - tot o ecranizare, dar dezamăgitor de abulică şi moleşită, după scrierile lui Eugen Barbu.
Apoi, Cei care plătesc cu viaţa - o palidă încercare de revenire. Existau unele secvenţe şi personaje reuşite - dar în rest... Capodopera camilpetresciană Jocul ielelor era hipersimplificată, adusă cam la nivel de roman poliţist, altoiurile din nuvela omonimă cu filmul şi din Patul lui Procust nu rezolvau nimic, iar tragedia era că, deşi Şerban Marinescu declara sus şi tare că "de data asta, e un film narativ!", filmul numai narativ nu era, ci tot "de stare" şi cam trenant - pentru că, din păcate, miracolul lui...Călifar nu voia să se mai repete. Iar Şerban, sărmanul, habar n-avea să nareze cu Arriflexul.
Declinul a continuat, după revoluţie, cu revoltătorul Cel mai iubit dintre pământeni (o vulgarizare a cântecului de lebădă al lui Marin Preda, la nivelul "băăă, ce nasol a fost în gulag!"), urmat deTurnul din Pisa, apoi Magnatul, şi, în sfârşit, de actual-fatidicul Ticăloşii. După Ciocoii... lui Săraru.
Cel mai probabil, n-aţi văzut Şi totul era nimic, de Cristina Nichituş. Foarte bine, e mai sănătos aşa; totuşi, riscaţi şi citiţi-i cronica, măcar să ştiţi cu ce se... ăă, cu ce s-ar mânca, dacă n-ar fi stricat.
Ticăloşii îi seamănă atât de bine, încât gândeşti c-ar fi un Şi totul era nimic Strikes Back. Dar... să facem abstracţie de similitudini, şi să-l discutăm de sine stătător.
Conţinutul filmului e simplu şi clar: toată clasa politică din România e coruptă, deci ei sunt nişte ticăloşi, deci e foarte rău.
Gata.
Ca să ne comunice această adâncă revelaţie, filmul ne spune, la nivel de scenariu, o poveste care sună cam aşa: un mare magnat a adus la putere un partid corupt care acum trebuie să dea legi nedrepte ca el să-şi scoată banii, dar nu le dă, deci îl trădează, aşa că ajung la conflict urât de tot, cu arestări şi intimidări. Magnatul finanţează şi opoziţia, aşa că primul ministru dă ordin să fie arestat. Pe urmă, îi dă drumul. Pe urmă, magnatul îi invită pe toţi la vânătoare, unde dintr-o fereastră e împuşcat şeful gărzii financiare, pentru că voia s-ajungă preşedintele ţării. Aşa că eroul de la baricadă îngroapă revoluţia la Glina.
Gata.
Se mai întâmplă şi alte chestii, ca de pildă că personajele, în film, mănâncă foarte mult. Şi numai rarităţi şi exotisme, uneori servite de chelneri cu temenele. De ce? Ca să vedem noi cum se-ndoapă corupţii din sudoarea prostitului popor.
Pe lângă asta, vorbesc.
Îngrozitor de mult - ca la Nichituş.
Şaptezeci şi cinci la sută din film constă în vorbe-vorbe, vorbe-vorbe, vorbe-vorbe. Despre afacerile lor necurate (ei le ştiu, da' trebuie să le ştim şi noi, spectatorii!), despre filosofia şi etica societăţii, şi cam atât. Dar mult.
Se şi înjură. Destul de mult.
Când nu vorbesc şi nu se-njură, stau şi se uită. (Adică, o dată, spre final.)
De jucat, câţiva joacă bine: Mălăele, un prim ministru corupt; Mircea Diaconu, consilierul lui, tot corupt. Vali Popescu; om de afaceri din opoziţie, asemenea corupt. Dar ce folos că Mălăele-i Mălăele, şi Diaconu, Diaconu, când rolurile sunt complet nule şi neavenite? Clişeatice, superficiale, neverosimile - şi foarte cabotine! Construite în tuşe groase, ba chiar grosiere, scoţându-ţi ochii cu demonstrativismul lor. Şi, evident, f.f. guralive. Guralive pe un text în care alternează falsitatea stridentă şi dezinvoltura mimată (cu proptele de înjurături).
În genere tot acest schematism pueril e supralicitat într-un zadarnic demers de a ieşi din platitudine. Degeaba. Filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor şi insipid, cu strigăte care sună a gol şi cu cadre voit "stilate", de pe macara, filmare cu grandangularul, pentru a reuşi doar să transpună şi în plan vizual starea de isterie banală.
Secvenţele sunt construite arbitrar, urmărind să comunice lucruri numai de autor ştiute, deschise fără introduceri şi închise fără încheieri. Limbajul cinematografic realmente expresiv lipseşte cu desăvârşire, înlocuit doar de o ostentaţie ce pluteşte într-un eleşteu de plictiseală insuportabilă. Ora şi jumătate de proiecţie trece parcă stă, iar fotoliul din sală devine un adevărat scaun de tortură.
Cu atât mai mult, cu cât şi imaginea e complet ratată; nepriceperea de a folosi tehnica digitală de filmare duce la pierderea texturilor, pervertirea culorilor, estomparea sharffului, săriri şocante din etalon. Unde mai pui că nici lumina nu-i pusă bine.
E de la sine înţeles că în aceeaşi notă a exagerărilor de prost-gust (stângaci încercând să acuze tocmai prostul gust) incapabile totuşi să stârnească nici cea mai mică vibraţie, stă şi scenografia. Şi partitura muzicală, compusă mai ales din cântece de petrecere - şi, la un moment dat, Mielul lui Mircea Vintilă, adus în film cu interpret cu tot, pentru a mări şi mai mult doza de tezism.
Ar mai fi câte ceva de spus - dar cred că v-aţi lămurit. Şi sunt nevoit să mărturisesc: Ticăloşii m-a anesteziat atât de total, încât abia mai văd computerul. Imperativul legitimei apărări mă trage târâş spre pat, pentru ca mâine să văd dacă lumea mai e la locul ei.
Somn uşor, naţiune!
Vor veni vremuri mai bune.
16 martie, 2007,
Bucureşti, România
kasmyn
pe 16 Septembrie 2010 13:46
FILMUL REFLECTA SOCIETATEA ROMANEASCA DUPA 1989, FACINDU-SE REFERIRE LA MOGULII CARE CONDUC ROMANIA!!
Blu3sky
pe 29 Mai 2010 17:16
eu nu prea am inteles intriga filmului, multe chestii care erau pe langa..
sau daca am inteleso inseamna ca e prost filmul. ca nu a fost nimic sa zicem spectaculos. ti se da de la inceput intriga si ce se va intampla.. in rest este doar role-play.
g3orge13
pe 16 Mai 2010 18:16
De ce trebuie ca majoritatea filmelor romanesti (cele de dupa 2000 cred) sa aiba ca tema politica? :|
pe 06 Octombrie 2008 10:40
"traditia politica la romani se intemeiaza pe fleica,eu ramanla traditie!"
-2 raduri de fudulii(coaie mananc Dandule),maduvioare trase-n malai,o strachina cu muraturi,vinul stiut,marul aferent,fleica si cutitu meu!! careva din replicile marelui actor Stefan iordache(Ticalosii 2007)
pe 17 Martie 2007 16:17
Ticalosii...da, este un nou film romanesc...mmmm...care dezbate ceva "absolut nou sub soare si senzational":mizeria, minciuna,duplicitatea, nesimtirea, hotia,santajul,opulenta,insasi ticalosia din politica romaneasca.
Ticalosii este un film romanesc bun, care merita vazut, chiar daca vom merge doar noi...prostii...care, in ciuda faptului ca stim toate lucrurile astea, ce putem face...ii votam din 4 in 4 ani, dupa care ii injuram timp de 4 ani uitindu-ne cu gurile larg cascate cum isi bat joc de noi, ciclul se repeta...iar ei ramin IMPASIBILII SI NESIMTITII TICALOSI!!!
Pentru TOTI cei care au contribuit la acest film, FELICITARI dragilor, chiar daca nimic nu se va schimba...trebuie totusi incercat...MULT RESPECT PENTRU VOI.
Cei mai buni actori laolaltă, multi dintre ei nu mai sunt.
Pentru cei care-l vor mai vedea: încercaţi să-l vedeţi din punctul de vedere al lui Didi Sfiosu (personajul interpretat de Ştefan Iordache, revoluţionarul consecvent propriilor idei), iar filmul va căpătă mai mult sens. Ideile exprimate de ceilalţi cinefili sunt parţial adevărate, dar persoanele respective nu au înţeles esenţa filmului. Filmul capătă sens doar dacă priveşti acţiunea din punct de vedere al lui Sfiosu, altfel pare fără sens.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
martie 2007
Prin anii şaptezeci, făcea puţină vâlvuţă oarecare romanul unui ziarist destul de cunoscut, Dinu Săraru. Se numea Nişte ţărani şi vorbea despre nişte ţărani - ţăranii lui, ai lui Săraru, nu ţăranii români în general. Totuşi, era bine scris, construit interesant, narat abil. Şi mai conţinea un element de atracţie: condamnarea modic virulentă a acelor "unele abuzuri şi greşeli" din perioada colectivizării (chestie de-a dreptul exotică sub comunism, deşi din păcate se făcea numai la comanda lui Nea Nicu, sau în orice caz cu voia lui, ca să dinamiteze epoca Dej).
Săraru şi-a reluat personajele în Clipa, roman mult mai ambiţios, descriind un arc peste timp, din anii cincizeci până-n Iepoca de Aur. N-a făcut faţă. Deşi avea calităţi, Clipa era mult mai slab decât...ţăranii.
Şi mai slab a fost Dragostea şi revoluţia - al treilea din serie.
Şi aşa mai departe.
Şi ajungem la Ciocoii noi cu bodyguard - titlu mai tâmpit ca ăsta, mai rar!
Şi ca să înţelegem mai bine, acum ne întoarcem iar în trecut, în 1984, când tânărul regizor Şerban Marinescu debuta cât se poate de onorabil cu Moara lui Călifar, după Gala Galaction - un film tăios, bine articulat, sigur pe sine, plin de substanţă şi stil. A urmat Domnişoara Aurica - tot o ecranizare, dar dezamăgitor de abulică şi moleşită, după scrierile lui Eugen Barbu.
Apoi, Cei care plătesc cu viaţa - o palidă încercare de revenire. Existau unele secvenţe şi personaje reuşite - dar în rest... Capodopera camilpetresciană Jocul ielelor era hipersimplificată, adusă cam la nivel de roman poliţist, altoiurile din nuvela omonimă cu filmul şi din Patul lui Procust nu rezolvau nimic, iar tragedia era că, deşi Şerban Marinescu declara sus şi tare că "de data asta, e un film narativ!", filmul numai narativ nu era, ci tot "de stare" şi cam trenant - pentru că, din păcate, miracolul lui...Călifar nu voia să se mai repete. Iar Şerban, sărmanul, habar n-avea să nareze cu Arriflexul.
Declinul a continuat, după revoluţie, cu revoltătorul Cel mai iubit dintre pământeni (o vulgarizare a cântecului de lebădă al lui Marin Preda, la nivelul "băăă, ce nasol a fost în gulag!"), urmat deTurnul din Pisa, apoi Magnatul, şi, în sfârşit, de actual-fatidicul Ticăloşii. După Ciocoii... lui Săraru.
Cel mai probabil, n-aţi văzut Şi totul era nimic, de Cristina Nichituş. Foarte bine, e mai sănătos aşa; totuşi, riscaţi şi citiţi-i cronica, măcar să ştiţi cu ce se... ăă, cu ce s-ar mânca, dacă n-ar fi stricat.
Ticăloşii îi seamănă atât de bine, încât gândeşti c-ar fi un Şi totul era nimic Strikes Back. Dar... să facem abstracţie de similitudini, şi să-l discutăm de sine stătător.
Conţinutul filmului e simplu şi clar: toată clasa politică din România e coruptă, deci ei sunt nişte ticăloşi, deci e foarte rău.
Gata.
Ca să ne comunice această adâncă revelaţie, filmul ne spune, la nivel de scenariu, o poveste care sună cam aşa: un mare magnat a adus la putere un partid corupt care acum trebuie să dea legi nedrepte ca el să-şi scoată banii, dar nu le dă, deci îl trădează, aşa că ajung la conflict urât de tot, cu arestări şi intimidări. Magnatul finanţează şi opoziţia, aşa că primul ministru dă ordin să fie arestat. Pe urmă, îi dă drumul. Pe urmă, magnatul îi invită pe toţi la vânătoare, unde dintr-o fereastră e împuşcat şeful gărzii financiare, pentru că voia s-ajungă preşedintele ţării. Aşa că eroul de la baricadă îngroapă revoluţia la Glina.
Gata.
Se mai întâmplă şi alte chestii, ca de pildă că personajele, în film, mănâncă foarte mult. Şi numai rarităţi şi exotisme, uneori servite de chelneri cu temenele. De ce? Ca să vedem noi cum se-ndoapă corupţii din sudoarea prostitului popor.
Pe lângă asta, vorbesc.
Îngrozitor de mult - ca la Nichituş.
Şaptezeci şi cinci la sută din film constă în vorbe-vorbe, vorbe-vorbe, vorbe-vorbe. Despre afacerile lor necurate (ei le ştiu, da' trebuie să le ştim şi noi, spectatorii!), despre filosofia şi etica societăţii, şi cam atât. Dar mult.
Se şi înjură. Destul de mult.
Când nu vorbesc şi nu se-njură, stau şi se uită. (Adică, o dată, spre final.)
De jucat, câţiva joacă bine: Mălăele, un prim ministru corupt; Mircea Diaconu, consilierul lui, tot corupt. Vali Popescu; om de afaceri din opoziţie, asemenea corupt. Dar ce folos că Mălăele-i Mălăele, şi Diaconu, Diaconu, când rolurile sunt complet nule şi neavenite? Clişeatice, superficiale, neverosimile - şi foarte cabotine! Construite în tuşe groase, ba chiar grosiere, scoţându-ţi ochii cu demonstrativismul lor. Şi, evident, f.f. guralive. Guralive pe un text în care alternează falsitatea stridentă şi dezinvoltura mimată (cu proptele de înjurături).
În genere tot acest schematism pueril e supralicitat într-un zadarnic demers de a ieşi din platitudine. Degeaba. Filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor şi insipid, cu strigăte care sună a gol şi cu cadre voit "stilate", de pe macara, filmare cu grandangularul, pentru a reuşi doar să transpună şi în plan vizual starea de isterie banală.
Secvenţele sunt construite arbitrar, urmărind să comunice lucruri numai de autor ştiute, deschise fără introduceri şi închise fără încheieri. Limbajul cinematografic realmente expresiv lipseşte cu desăvârşire, înlocuit doar de o ostentaţie ce pluteşte într-un eleşteu de plictiseală insuportabilă. Ora şi jumătate de proiecţie trece parcă stă, iar fotoliul din sală devine un adevărat scaun de tortură.
Cu atât mai mult, cu cât şi imaginea e complet ratată; nepriceperea de a folosi tehnica digitală de filmare duce la pierderea texturilor, pervertirea culorilor, estomparea sharffului, săriri şocante din etalon. Unde mai pui că nici lumina nu-i pusă bine.
E de la sine înţeles că în aceeaşi notă a exagerărilor de prost-gust (stângaci încercând să acuze tocmai prostul gust) incapabile totuşi să stârnească nici cea mai mică vibraţie, stă şi scenografia. Şi partitura muzicală, compusă mai ales din cântece de petrecere - şi, la un moment dat, Mielul lui Mircea Vintilă, adus în film cu interpret cu tot, pentru a mări şi mai mult doza de tezism.
Ar mai fi câte ceva de spus - dar cred că v-aţi lămurit. Şi sunt nevoit să mărturisesc: Ticăloşii m-a anesteziat atât de total, încât abia mai văd computerul. Imperativul legitimei apărări mă trage târâş spre pat, pentru ca mâine să văd dacă lumea mai e la locul ei.
Somn uşor, naţiune!
Vor veni vremuri mai bune.
16 martie, 2007,
Bucureşti, România
sau daca am inteleso inseamna ca e prost filmul. ca nu a fost nimic sa zicem spectaculos. ti se da de la inceput intriga si ce se va intampla.. in rest este doar role-play.
-2 raduri de fudulii(coaie mananc Dandule),maduvioare trase-n malai,o strachina cu muraturi,vinul stiut,marul aferent,fleica si cutitu meu!! careva din replicile marelui actor Stefan iordache(Ticalosii 2007)
Ticalosii este un film romanesc bun, care merita vazut, chiar daca vom merge doar noi...prostii...care, in ciuda faptului ca stim toate lucrurile astea, ce putem face...ii votam din 4 in 4 ani, dupa care ii injuram timp de 4 ani uitindu-ne cu gurile larg cascate cum isi bat joc de noi, ciclul se repeta...iar ei ramin IMPASIBILII SI NESIMTITII TICALOSI!!!
Pentru TOTI cei care au contribuit la acest film, FELICITARI dragilor, chiar daca nimic nu se va schimba...trebuie totusi incercat...MULT RESPECT PENTRU VOI.