Time Out of Mind (2014)

Cand cei din jur nu mai au ce castiga de la tine , te izoleaza.
As prefera sa nu vad asta si la tv. Este dureros mai ales cand treci tu sau cineva la care tii prin asta.
Asa ca ii inteleg pe cei care comenteaza ca este un film plictisitor, de fapt subconstientul lor ii avertizeaza ca nu este o situatie in care ai vrea sa te afli.

Când oamenii străzii sunt și devin doar niște cifre ,invizibili pentru societate, trista soarta acestor oameni din afara societății.Richard Gere un actor foarte bun deși au trecut anii peste el ,un om frumos chiar și acum.

Foarte înțelept comentariul lui margott. Aveți mare dreptate, este o lecție de viață. Am vizionat acest film de două ori,nu și astăzi. Nota 8.

Foarte fin filmul. Iti trebuie empatie si capacitate de analiza pt toate nuantele si ideile. Inca "rumeg" anumite mecanisme si idei. Nu e pt cei care cauta adrenalina, e pt cei ce vor o incursiune psihologica

E un film care nu are cum sa nu te atinga, sa te lase indifferent…am empatizat cu personajul, am plans, am multumit regizorului pentru asa un film, pentru ca a reusit sa ma introduca in atmosfera respectiva, in tristea, in disperarea, in lipsa de reactie a personajului…cu cat ma uitam mai mult la fim, cu atat imi doream sa aflu mai multe, chiar mi-a placut, multumiti-va cu ce aveti, si bucurati-va de viata, e cel mai important!

Imi pare rau s-o spun, dar filmul asta nu-i pentru oricine. Si n-o spun cu superioritate, ci cu intelegere pentru cei care spun ca li s-a parut plictisitor. Trebuie sa ai o anumita experienta de viata sau sa fi trecut prin starile personajului ca sa ajungi sa rezonezi cu el. Trebuie sa fi experimentat deceptia omului ajuns intr-un punct mort, depresia, lipsa de vointa, de ambitie, convingerea ca meriti sa fii la pamant pentru tot ce ai facut in viata pana la momentul acela. George trebuie sa fi pornit in viata ca oricare altul, cu sperante, cu visuri, cu bune-intentii, insa intre ce ne imaginam noi si ce ne scoate destinul in drum e, uneori, cale lunga, asa ca incet-incet, tot ce e frumos si bun in om se pierde si lasa loc dezamagirilor, frustrarilor si dorintei inconstiente de a-si face rau. Desi e inca in putere, refuza sa munceasca, pentru ca umilinta de a cersi e tot un mod voit de penitenta. Cel putin, e constient ca e vina lui, nu arunca cu piatra in destin, in capra vecinului sau in trecatorii de pe strada care nu-i arunca un ban in cutia de conserva. Dar e o constiinta dureroasa, ca a pierdut tot ce are si ca nu mai poate recupera nimic, nu se zbate, nu lupta, nu vrea decat un culcus si mancare, aceleasi lucruri de care au parte si animalele. Refuza, capos, si simulacrul de prietenie pe care i-l ofera un alt homeless, la fel de singur ca si el, dar care, la fel de capos ca si personajul principal, reuseste sa-l scoata pe George din izolarea lui autoimpusa. Si atunci, cu disperarea omului care se ineaca, intinde, poate pentru ultima oara, mana spre viata, spre speranta. Macar finalul e optimist. Si te invata, in cazul in care nu stiai deja, sa nu mai judeci atat de usor oamenii de pe strada, fara un adapost deasupra capului.

Pe mine m-a lasat cu un gust amar... sincer, as fi dorit un alt final.

intr-adevar plictisitor... singura faza care a salvat oarecum finalul a fost faza de la sfarsit...

plictisitor , nici interpretarea de catre R . G. nu mi,a placut ,