Părerea criticului
Dacă ţi se pare că thrillerele şi joaca de-a misterul pe marile ecrane au fost cam dezamăgitoare în ultima vreme, ar trebui să dai o fugă la cinema să vezi Un spion care ştia prea multe/Tinker Tailor Solder Spy policier-ul inspirat de romanul lui John le Carré. Noi recunoaştem făţiş că am avut probleme în a urmări, la 10 dimineaţa, un extraordinar hăţiş de indicii în această poveste despre spionajul la vârf britanic de la mijlocul anilor '70, când aşa-zisul război al inteligenţelor cu americanii şi ruşii era în toi...
Cu Gary Oldman (nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal), Colin Firth, Toby Jones, Mark Strong, Tom Hardy şi John Hurt în rolurile principale, TTSS este primul film în limba engleză al lui Tomas Alfredson, regizorul suedez devenit celebru în 2008 cu surprinzătorul Let the Right One In (deja refăcut în SUA cu titlul scurtat: Let Me In). Alfredson reuşeşte să surprindă esenţa complicatului roman al lui Le Carré (s-ar putea să fie nevoie să bei o cafea înainte de proiecţie, altfel o să păţeşti ca noi: nu am ghicit cine-i capul răutăţilor) în două ore de intrigi, indicii, răsturnări de situaţii şi interpretări excelente din partea distribuţiei.
Pe scurt, situaţia se prezintă astfel: George Smiley (Oldman) este dat afară din MI6 după ce o operaţiune a sa se soldează cu un eşec mult prea răsunător pentru orgoliile superiorilor. În ciuda plecării neonorante, Smiley este chemat înapoi în serviciile secrete britanice după ce devine evident că la cel mai înalt nivel al MI6 se ascunde o cârtiţă, un agent dublu vândut sovieticilor. Smiley trebuie să pună cap la cap toate informaţiile pentru a rezolva o criză fără precedent în istoria MI6, iar spectatorul are toate şansele să se piardă şi el printre iţele colorate ale încurcatului ghem al evenimentelor.
Tinker Tailor Soldier Spy a primit la festivalul de la Veneţia, în a cărui competiţie a avut premiera mondială, eticheta de "thriller pentru oameni inteligenţi", iar aceasta e cât se poate de corectă: vei fi de acord cu noi că TTSS îşi face loc într-o serie scurtă de thrillere foarte deştepte, non-hollywoodiene, în care în prim-plan se află nu împuşcăturile, sângele (deşi filmul are şi momente în care mai că ţi-ai întoarce privirea) şi focurile de artificii, ci ritmul, jocul reţinut, decorurile reci, aseptice, şi coloana sonoră excelentă.
Primul lucru pe care îl poţi spune despre film este că are clasă şi că nu face compromisuri în faţa spectatorului obosit: fiecare replică şi uneori chiar scenografia conţin indicii, dar chiar dacă urmăreşti totul cu cea mai mare atenţie, tot sunt şanse să ai parte de o surpriză la final.
Lansat în Marea Britanie imediat după festivalul de la Veneţia, TTSS a aşteptat sfârşitul anului pentru o premieră americană, iar şansele lui la Oscar s-au concretizat în prima nominalizare primită vreodată de Gary Oldman şi două binemeritate omagii aduse scenariului excelent scris de Bridget O'Conner şi Peter Straughan şi coloanei sonore compuse de spaniolul Alberto Iglesias.
Cu Gary Oldman (nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal), Colin Firth, Toby Jones, Mark Strong, Tom Hardy şi John Hurt în rolurile principale, TTSS este primul film în limba engleză al lui Tomas Alfredson, regizorul suedez devenit celebru în 2008 cu surprinzătorul Let the Right One In (deja refăcut în SUA cu titlul scurtat: Let Me In). Alfredson reuşeşte să surprindă esenţa complicatului roman al lui Le Carré (s-ar putea să fie nevoie să bei o cafea înainte de proiecţie, altfel o să păţeşti ca noi: nu am ghicit cine-i capul răutăţilor) în două ore de intrigi, indicii, răsturnări de situaţii şi interpretări excelente din partea distribuţiei.
Pe scurt, situaţia se prezintă astfel: George Smiley (Oldman) este dat afară din MI6 după ce o operaţiune a sa se soldează cu un eşec mult prea răsunător pentru orgoliile superiorilor. În ciuda plecării neonorante, Smiley este chemat înapoi în serviciile secrete britanice după ce devine evident că la cel mai înalt nivel al MI6 se ascunde o cârtiţă, un agent dublu vândut sovieticilor. Smiley trebuie să pună cap la cap toate informaţiile pentru a rezolva o criză fără precedent în istoria MI6, iar spectatorul are toate şansele să se piardă şi el printre iţele colorate ale încurcatului ghem al evenimentelor.
Tinker Tailor Soldier Spy a primit la festivalul de la Veneţia, în a cărui competiţie a avut premiera mondială, eticheta de "thriller pentru oameni inteligenţi", iar aceasta e cât se poate de corectă: vei fi de acord cu noi că TTSS îşi face loc într-o serie scurtă de thrillere foarte deştepte, non-hollywoodiene, în care în prim-plan se află nu împuşcăturile, sângele (deşi filmul are şi momente în care mai că ţi-ai întoarce privirea) şi focurile de artificii, ci ritmul, jocul reţinut, decorurile reci, aseptice, şi coloana sonoră excelentă.
Primul lucru pe care îl poţi spune despre film este că are clasă şi că nu face compromisuri în faţa spectatorului obosit: fiecare replică şi uneori chiar scenografia conţin indicii, dar chiar dacă urmăreşti totul cu cea mai mare atenţie, tot sunt şanse să ai parte de o surpriză la final.
Lansat în Marea Britanie imediat după festivalul de la Veneţia, TTSS a aşteptat sfârşitul anului pentru o premieră americană, iar şansele lui la Oscar s-au concretizat în prima nominalizare primită vreodată de Gary Oldman şi două binemeritate omagii aduse scenariului excelent scris de Bridget O'Conner şi Peter Straughan şi coloanei sonore compuse de spaniolul Alberto Iglesias.
