Japonezii sunt foarte inventivi când vine vorba de profesii. De la familii de închiriat până la fetișuri dubioase, nu există limite la ce ar putea un tânăr să facă în cariera sa. Nu e o minune, atunci, că au ales să înființeze în cele din urmă și o Academie de Sirene - chiar dacă acest concept nu e inventat de ei. Primul lungmetraj al regizoarei Konstantina Kotzamani a avut premiera mondială la Cannes în secțiunea Un Certain Regard și urmărește povestea unei adolescente ce se antrenează la această școală atipică, unde fetele trebuie să își aleagă un nume de scenă, o coadă, o culoare a părului și o melodie cu care se identifică.
O co-producție între nouă țări, printre care și România, Titanic Ocean funcționează ca un SF dramatic cu accente fantastice, diferit de ce se vede astăzi în cinematografia mondială. Cu o cromatică predominant în nuanțe de albastru, roz și mov, inspirată puternic din estetica vaporwave (cum a mărturisit chiar regizoarea la Q&A-ul de după proiecția de la TIFF), filmul o are în centru pe Deep Sea, o adolescentă de doar 17 ani care se îndrăgostește de antrenorul ei și încearcă să își găsească vocea de sirenă în timp ce se pregătește pentru un concurs în urma căruia ar putea să ajungă să înoate cu rechinii în cele mai mari acvarii din lume.
Titlul vine dintr-o scenă cheie a filmului, în care protagonista se afundă în adâncurile bazinului ca să citească un text de pe fundul lui, doar pentru a se întoarce și a rosti aceste cuvinte în loc de Pacific Ocean. Mai târziu, tatăl său îi explică că termenul de Titanic Ocean reflectă frica ei, probabil de a se scufunda la fel ca vaporul de lux de la care a luat numele. Pentru a reuși să dea glas cântecului de sirenă ales - I Follow Rivers de la Likke Li, în care este rostit și versul deep sea, baby - Deep Sea trebuie să depășească acest obstacol.
Dacă prima jumătate a filmului reușește să captiveze spectatorii prin noutate - probabil mulți nu sunt conștienți de existența acestor academii, cum nici eu nu eram - ultima oră devine redundantă. Atmosfera trece în prim-plan în detrimentul acțiunii, iar firul narativ se bazează în special pe legendele cu sirene din mitologie și literatură, Mica sirenă a lui Hans Christian Andersen fiind menționată explicit în dialog. Printul Marele val de la Kanagawa, realizat de artistul Katsushika Hokusai, reprezintă o altă referință, recurentă, de data aceasta implicită. Cineasta îl citează, de asemenea, pe autorul Haruki Murakami ca sursă de inspirație.
Un coming-of-age eteric cu o coloană sonoră în engleză și japoneză care accentuează caracterul oniric, Titanic Ocean reprezintă o alegorie a transformărilor radicale survenite în adolescență, plasând narațiunea într-o lume dominată de realism magic. În temă și potrivită pentru societatea contemporană, o replică din începutul filmului devine leitmotiv pe toată durata lui. Atunci când un personaj spune că femeile puternice fac bani, răspunsul nu întârzie să vină cu încredere, scurt și la obiect: „Femeile puternice fac valuri”. Așa cum și actrițele din distribuție au făcut când s-au antrenat pentru a juca în acest film.
O co-producție între nouă țări, printre care și România, Titanic Ocean funcționează ca un SF dramatic cu accente fantastice, diferit de ce se vede astăzi în cinematografia mondială. Cu o cromatică predominant în nuanțe de albastru, roz și mov, inspirată puternic din estetica vaporwave (cum a mărturisit chiar regizoarea la Q&A-ul de după proiecția de la TIFF), filmul o are în centru pe Deep Sea, o adolescentă de doar 17 ani care se îndrăgostește de antrenorul ei și încearcă să își găsească vocea de sirenă în timp ce se pregătește pentru un concurs în urma căruia ar putea să ajungă să înoate cu rechinii în cele mai mari acvarii din lume.
Titlul vine dintr-o scenă cheie a filmului, în care protagonista se afundă în adâncurile bazinului ca să citească un text de pe fundul lui, doar pentru a se întoarce și a rosti aceste cuvinte în loc de Pacific Ocean. Mai târziu, tatăl său îi explică că termenul de Titanic Ocean reflectă frica ei, probabil de a se scufunda la fel ca vaporul de lux de la care a luat numele. Pentru a reuși să dea glas cântecului de sirenă ales - I Follow Rivers de la Likke Li, în care este rostit și versul deep sea, baby - Deep Sea trebuie să depășească acest obstacol.
Dacă prima jumătate a filmului reușește să captiveze spectatorii prin noutate - probabil mulți nu sunt conștienți de existența acestor academii, cum nici eu nu eram - ultima oră devine redundantă. Atmosfera trece în prim-plan în detrimentul acțiunii, iar firul narativ se bazează în special pe legendele cu sirene din mitologie și literatură, Mica sirenă a lui Hans Christian Andersen fiind menționată explicit în dialog. Printul Marele val de la Kanagawa, realizat de artistul Katsushika Hokusai, reprezintă o altă referință, recurentă, de data aceasta implicită. Cineasta îl citează, de asemenea, pe autorul Haruki Murakami ca sursă de inspirație.
Un coming-of-age eteric cu o coloană sonoră în engleză și japoneză care accentuează caracterul oniric, Titanic Ocean reprezintă o alegorie a transformărilor radicale survenite în adolescență, plasând narațiunea într-o lume dominată de realism magic. În temă și potrivită pentru societatea contemporană, o replică din începutul filmului devine leitmotiv pe toată durata lui. Atunci când un personaj spune că femeile puternice fac bani, răspunsul nu întârzie să vină cu încredere, scurt și la obiect: „Femeile puternice fac valuri”. Așa cum și actrițele din distribuție au făcut când s-au antrenat pentru a juca în acest film.