Părerea criticului
Cei mai mulți dintre noi suntem încă în vacanță, de aceea vrem să vă atragem atenția asupra unui film de familie, de văzut la cinema cu mic cu mare, o animație de iarnă ce nu trebuie ratată - Titina; încă rulează în unele dintre cinematografele noastre.
Tuturor ne plac poveștile cu căței, și mai ales dacă e vorba de o animație clasică, în care se vede mâna desenatorului. Și totuși, Titina e mai mult decât un film despre o cățelușă simpatică: e povestea descoperirii ultimului loc neexplorat de pe Pământ, Polul Nord, cu peripețiile, prietenia și tragediile care au însoțit această poveste.
Pentru cineva asemenea mie, crescută cu povești despre marile descoperiri geografice, filmul a fost o surpriză binevenită, și a oferit mai mult decât filmele cu căței din preajma sărbătorilor de Crăciun. La începutul secolului XX, în timp ce regimurile dictatoriale se aflau în plină ascensiune după Primul Război Mondial, pe hartă mai rămăseseră încă zone nedescoperite, pe care aviația aflată în plin avânt căuta să le descopere, iar exploratorii încă erau eroii zilei.
Așa că stăpânul Titinei, aviatorul și inventatorul Umberto Nobile, alături de deja celebrul explorator norvegian Roald Amundsen, pornesc să cucerească Polul Nord, urmați de reporterii din lumea întreagă. Urmează și o a doua călătorie, micuța îmblănită Titina participând la ambele ca martor (cățelul este personaj istoric real, la fel ca exploratorii, fiind afișate imagini de arhivă pe parcursul filmului).
Animația în sine oferă și ea o surpriză plăcută - fiind o contrapondere la fotorealismul ce a dominat producțiile de gen, de la Toy Story (1995) încoace. Titina oferă o alternativă la stilul calofil al animațiilor create pe calculator cu care ne-am obișnuit până acum.
Tuturor ne plac poveștile cu căței, și mai ales dacă e vorba de o animație clasică, în care se vede mâna desenatorului. Și totuși, Titina e mai mult decât un film despre o cățelușă simpatică: e povestea descoperirii ultimului loc neexplorat de pe Pământ, Polul Nord, cu peripețiile, prietenia și tragediile care au însoțit această poveste.
Pentru cineva asemenea mie, crescută cu povești despre marile descoperiri geografice, filmul a fost o surpriză binevenită, și a oferit mai mult decât filmele cu căței din preajma sărbătorilor de Crăciun. La începutul secolului XX, în timp ce regimurile dictatoriale se aflau în plină ascensiune după Primul Război Mondial, pe hartă mai rămăseseră încă zone nedescoperite, pe care aviația aflată în plin avânt căuta să le descopere, iar exploratorii încă erau eroii zilei.
Așa că stăpânul Titinei, aviatorul și inventatorul Umberto Nobile, alături de deja celebrul explorator norvegian Roald Amundsen, pornesc să cucerească Polul Nord, urmați de reporterii din lumea întreagă. Urmează și o a doua călătorie, micuța îmblănită Titina participând la ambele ca martor (cățelul este personaj istoric real, la fel ca exploratorii, fiind afișate imagini de arhivă pe parcursul filmului).
Animația în sine oferă și ea o surpriză plăcută - fiind o contrapondere la fotorealismul ce a dominat producțiile de gen, de la Toy Story (1995) încoace. Titina oferă o alternativă la stilul calofil al animațiilor create pe calculator cu care ne-am obișnuit până acum.
