Părerea criticului
Cel mai recent film al regizorul iranian Asghar Farhadi rulează în premieră pe marile noastre ecrane, supunându-ne atenției o dramă de familie construită pe calapodul unui thriller. Este al doilea film turnat în afara Iranului al regizorului și primul în limba spaniolă.
Asghar Farhadi excelează la mizanscenă şi lucrul cu actorii, făcând captivante cadrele cu multe personaje, ce domină filmul. În plus, reușește să facă consistentă substanţa umană din film, în timp ce acţiunea se desfăşoară pe paradigma genului thriller.
Toate personajele principale din film au ocazia să se exprime, astfel încât ajungem să le cunoaștem, să ne atașăm de ele iar atunci când vinovatul de dispariția fiicei Laurei (Penélope Cruz) poate fi dintre aceste personaje, suntem deconcentrați, răniți, afectați de această dezvăluire finală.
Penélope Cruz şi Javier Bardem joacă rolurile principale din film. Cruz este Laura, o femeie care călătoreşte cu cei doi copii ai ei din Buenos Aires în satul natal din Spania pentru a fi alături de sora ei la nunta acesteia. Peisajul este idilic, imaginea caldă. Nimic nu anunță evoluția dramatică a evenimentelor. Satul spaniol şi podgoria unde Laura a crescut, în sânul familiei în care și Paco (Bardem) a avut un statut special, vor fi fundalul unei povești despre un secret din trecut și o răpire, cu o răsturnare de situaţie şi o revelaţie plină de suspans.
Contextul familial este plin de semnificaţii: familia mare a Laurei e completată de familia extinsă a localității. E o comunitate strânsă în acest sat viticol, unde pe toată lumea și unde secretele nu prea există. Acel dătător de angoase „” e completat de o revelație de la jumătatea filmului - și anume „toată lumea poate fi vinovată” de dispariția lui Irene (Carla Campra), fiica Laurei. Spectatorul va afla târziu ce anume e posibil să știe toată lumea, grație talentului lui Asghar Farhadi de a crea suspansul.
Tranziţia la genul thriller se face gradual - Farhadi fiind preocupat mai întâi de personaje. Construcţia dramturgică e destul de liniară, iar regia are mai degrabă ritmul moderat al unei drame de familie decât vivacitatea punctată de şocuri a unui thriller.
Lovitura de teatru finală e discret devoalată prin gura personajului Jorge (José Ángel Egido), un polițist retras la pensie, care e consultat în cazul dispariției lui Irene și care face o serie de observații și deducții ce pregătesc revelația. Cu acest personaj înțelegem că Farhadi nu și-a propus o pregătirea alambicată a unei surprize finale, nici urmărirea metodică a investigării cazului, ci a încercat să ne apropie personajele, astfel încât - în final - să fim contrariați de ce se poate întâmpla în sânul unei familii.
Filmul a fost selectat în competiţia festivalului de la Cannes în 2018. Asghar Farhadi a fost selecționat de trei ori la Cannes, anterior cu Forushande/The Salesman (2016, Premiul pentru scenariu la Cannes) și Le Passé/The Past (2013). Deține două premii Oscar pentru film străin. Farhadi a fost în 2018 în România, ca invitat al Les Films de Cannes à Bucarest.
Asghar Farhadi excelează la mizanscenă şi lucrul cu actorii, făcând captivante cadrele cu multe personaje, ce domină filmul. În plus, reușește să facă consistentă substanţa umană din film, în timp ce acţiunea se desfăşoară pe paradigma genului thriller.
Toate personajele principale din film au ocazia să se exprime, astfel încât ajungem să le cunoaștem, să ne atașăm de ele iar atunci când vinovatul de dispariția fiicei Laurei (Penélope Cruz) poate fi dintre aceste personaje, suntem deconcentrați, răniți, afectați de această dezvăluire finală.
Penélope Cruz şi Javier Bardem joacă rolurile principale din film. Cruz este Laura, o femeie care călătoreşte cu cei doi copii ai ei din Buenos Aires în satul natal din Spania pentru a fi alături de sora ei la nunta acesteia. Peisajul este idilic, imaginea caldă. Nimic nu anunță evoluția dramatică a evenimentelor. Satul spaniol şi podgoria unde Laura a crescut, în sânul familiei în care și Paco (Bardem) a avut un statut special, vor fi fundalul unei povești despre un secret din trecut și o răpire, cu o răsturnare de situaţie şi o revelaţie plină de suspans.
Contextul familial este plin de semnificaţii: familia mare a Laurei e completată de familia extinsă a localității. E o comunitate strânsă în acest sat viticol, unde pe toată lumea și unde secretele nu prea există. Acel dătător de angoase „” e completat de o revelație de la jumătatea filmului - și anume „toată lumea poate fi vinovată” de dispariția lui Irene (Carla Campra), fiica Laurei. Spectatorul va afla târziu ce anume e posibil să știe toată lumea, grație talentului lui Asghar Farhadi de a crea suspansul.
Tranziţia la genul thriller se face gradual - Farhadi fiind preocupat mai întâi de personaje. Construcţia dramturgică e destul de liniară, iar regia are mai degrabă ritmul moderat al unei drame de familie decât vivacitatea punctată de şocuri a unui thriller.
Lovitura de teatru finală e discret devoalată prin gura personajului Jorge (José Ángel Egido), un polițist retras la pensie, care e consultat în cazul dispariției lui Irene și care face o serie de observații și deducții ce pregătesc revelația. Cu acest personaj înțelegem că Farhadi nu și-a propus o pregătirea alambicată a unei surprize finale, nici urmărirea metodică a investigării cazului, ci a încercat să ne apropie personajele, astfel încât - în final - să fim contrariați de ce se poate întâmpla în sânul unei familii.
Filmul a fost selectat în competiţia festivalului de la Cannes în 2018. Asghar Farhadi a fost selecționat de trei ori la Cannes, anterior cu Forushande/The Salesman (2016, Premiul pentru scenariu la Cannes) și Le Passé/The Past (2013). Deține două premii Oscar pentru film străin. Farhadi a fost în 2018 în România, ca invitat al Les Films de Cannes à Bucarest.
