Părerea criticului
Tomb Raider Începutul, povestea eroinei Lara Croft înainte de a deveni faimoasă, rulează în premieră pe marile noastre ecrane, cu Alicia Vikander în rol principal. Actrița suedeză premiată cu Oscar propune un personaj nou, ce nu pare că va evolua spre imaginea construită de jocurile video și întărită de Angelina Jolie, dar un personaj mai uman, credibil și relevant.

Publicul va descoperi o eroină în curs de formare, isteață, dar încă nu acea femeie sigură pe ea, o tânără ce oscilează între „domniță la ananghie” și persoana care salvează situația. La noua Lara Croft nu se întrevede viitoarea femeie sex simbol. Este androgină, nu feminină, nu seducătoare, cu o condiție fizică și tonus superioare lui Jolie cea de acum 17 ani. Ce face personajul uman și credibil este stângăcia lui. Neputințele, eșecurile. Scenariul ne-o prezintă la antrenamente, în sala de kickboxing, unde pierde partida, apoi la o cursă de biciclete unde cade, pierzând pariul, trăind în autoimpuse condiții spartane. Încă nesigură de menirea ei, parcă neanimată de niciun scop, la șapte ani de la dispariția tatălui ei. Lara Croft nu e încă eroina pe care să o urmezi oriunde cu ochii închiși...

Credem că acestea sunt cele mai bune premise pe care le puteau gândi scenariștii pentru acest personaj aflat în etapa de început. Din păcate, însă, deși aduce suflet personajului Lara Croft, actriței Alicia Vikander îi lipsește autoritatea. Nu are prestanța unei Sigourney Weaver în Alien, nici încrederea afișată de o Jolie în primele două filme Tomb Raider. Poate lucrurile se vor schimba dacă seria va continua. Însă credem că - în ce privește prestanța pe ecran a actriței - nu mai e vorba de etapa în care se află eroina (la început, momentul nesiguranței), ci de incapacitatea lui Vikander.

Noua producţie Tomb Raider Începutul, de a cărei poveste s-au ocupat scenariştii Evan Daugherty (Snow White and the Huntsman, Divergent, Teenage Mutant Ninja Turtles) și Geneva Robertson-Dworet (Gotham City Sirens), ne-o prezintă pe Lara în postura de tânără care își câștigă existența din curierat. Refuză să accepte moartea tatălui dispărut și intrarea în posesia averii uriașe a acestuia. Un incident duce la descoperirea de către tânără a bazei secrete de lucru a tatălui ei și a unui mesaj destinat chiar ei. Lumea e pe muchie de cuțit, sub spectrul unui pericol ce ține de domeniul supranaturalului...

Croft porneşte într-o expediţie pe coasta Japoniei, în căutarea legendarei insule Yamatai, locul spre care s-a îndreptat ultima dată tatăl ei. Acesta pornise pe urmele prințesei Himiko, despre care legenda spune că era capabilă să omoare pe cineva doar atingându-l. Așa o putere, ajunsă în mâinile unor răufăcători, ar distruge omenirea...

În buna tradiție a filmelor de aventuri, avem o hartă, un obiect ce oferă cheia dezlegării unui cifru, un ajutor improbabil (Daniel Wu), o corabie. Călătoria tinerei spre insula Yamatai este - bineînțeles - cu peripeții, iar pe insulă tânăra va fi supusă numeroaselor teste. Norvegianul Roar Uthaug, nominalizat la Oscarul studențesc cu filmul de licență, dă ritm alert producției Tom Raider Începutul, în calitate de regizor.

Fanii filmelor Indiana Jones vor ridica sceptici din sprânceană gândind că filmul nu aduce nimic nou, dar în favoarea lui Tomb Raider Începutul spunem că aduce o porție cinstită de divertisment. Nu avem parte de acţiune lipsită de realism (vă amintiți de scena ridicolă din The Cradle of Life (2003), în care Jolie, sub apă, dă un pumn rechinului, după care acesta - obedient - o duce la suprafață?). Ce reușește Tomb Raider Începutul este un sens al plauzibilului în interiorul acestui univers nou creat. Primelor două filme Tomb Raider le lipsea asta.

Promisiunea inițială a unui villain supranatural crește mult așteptările publicului și nu este pe deplin onorată.