Toni Erdmann (2016)

Am vizionat fimul și concluzia a fost că mai bine aș fi văzut alceva în locul său.
Este adevărat că această productie este diferită de filmele cu care suntem obișnuiți si nici mesajul pe care a incercat să il transmită nu a fost rău (purtarea unei măști pentru a ne integra intr-un colectiv dublat de pierderea propriei identități și a poftei de viață) dar toate acestea nu sunt indeajuns sa scuze plictiseala enormaaa pe care am trait-o de-a lungul filmului. Eu cred ca se putea renunța lejer la o ora din film și nu s-ar fi văzut diferența . Plus ca această așa numită "comedie" de abia dacă a reușit sa mă facă sa schițez o tentativă de zâmbet.
Asdar sunt milione de filme pe această lume nu va pierdeți timpul cu ăsta.
P.S un inlocuitor pentru acest film este "Trainspoting"

am vazut juma-TE DE ORA DIN EL SI NU MA IMPRESIONAT DELOC1!

Desi e un film foarte bine facut din punct de vedere tehnic, cu actori foarte bine alesi si care joaca destul de bine, mie mi s-a parut o maaaare pierdere de timp. (asa cum am spus si in titlu). Incadrarea ca gen la comedie e complet fortata. Ori poate ca mi-am pierdut eu simtul umorului? Se poate, pentru ca va jur ca nu mi s-a parut nimic, dar absolut nimic amuzant. Un batran care se pune pe el si pe cei din jur in situatii stanjenitoare nu poate fi amuzant. Deloc. Poate fi mai de graba dramatic, dar nici macar la drama nu as incadra acest film, sau... poate, hai sa zicem. Dar de la ce se vede pe ecran si ce se transmite spectatorului pana la drama e cale lunga. Desi, probabil ca actiunile tatalui ar trebui sa provoace o reactie mai evidenta asupra fiicei aceasta se limiteaza la a observa oarecum detasata aiurelile pe care le face acesta si situatiile prostesti in care este pusa. Pe de alta parte tatal da impresia unui om suferind care se simte obligat sa faca idioteniile pe care le face si care nu da semne ca ar avea ceva de castigat din asta, ca i-ar provoca o placere anume, ci dinppotriva, pare ca regreta fiecare prostie si incerca sa o repare cu una si mai mare ce urmeaza. Totusi cheia in care e construit tot filmul nu ajuta spectatorul sa empatizeze cu niciunul dintre personaje. Care personaje sunt atat de multe si atat de inutile. Cea mai apropiata incadrare cred ca e spre absurd. De fapt e ceva intre absurdul absurdului si idiotenie. Adica nu e absurdul asumat din "Ma Loute" ci un absurd complet nemotivat, daca poate exista asa ceva. Un absurd ce pare ca nimeni nu vrea sa si-l asume. O curgere constanta de intamplari absolut banale, o mare cantitate de amanunte despre afacerea ei absolut irelevante si o relatie ciudata intre un tata si o fiica. Spun ciudata, dar nu ma refer la acel ciudat ce poate deveni interesant. Nu. E ceva greu de definit, de inteles si mai ales de crezut ca ar putea exista. Ma rog, nu vreau sa ma lungesc pentru ca risc sa devin mai plictisitor decat filmul in sine, totusi nu as vrea sa inchei fara sa amintesc scena de sex. A fost horror. Poate ca as fi dat o steluta in plus daca lipsea.
Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, va indemn sa vizionati filmul (in cazul in care chiar nu aveti ceva mai bun de facut timp de 2h si 40 min) e disponibil pe HBOGo.

Un film bun, foarte original, special, cum nu am mai vazut de ceva timp, dar nu e pentru publicul larg

Interesant ; relatia , nu tocmai calda dintre un tata , care nu stim cat timp a avut de-a lungul anilor pentru cresterea fiicei sale , si aceasta din urma , ajunsa la o varsta medie , singura , extrem de ocupata intr-o firma privata din Bucuresti (locatie sugestiva?) , ajunge afectiv aproape de punctul zero ; vietile lor sunt incolore , nesemnificative , jenante si mediocre , si nu se pot schimba ; tentativa in acest sens a tatalui folosind metode comic necizelate , unele de-a dreptul penibile , esueaza , fara a trezi fiorul sublim al placerii de a trai , de a fi tu insuti , de a scapa de mastile false cu care traim si care totusi ne strang ; tatal insusi nu reuseste sa-si smulga masca in final decat cu mare chin si cu ajutor ; fiica lui nici ea n-a putut scapa de masca ei , poate nici n-a vrut suficient , pentru ca sub ea se ascunde , constienta , o goliciune comuna , impersonala , fara nici un chip ! Intregul film pare lipsit de o sensibilitate interioara a celor doi , pe care in mod paradoxal scena funebra , din final , incearca s-o trezeasca timid , pentru un moment .

Multe clisee. Si de partea "romaneasca" si de aia "nemteasca".
Abordare originala a unor teme ante-abordate si ras-abordate. Ma refer la cea a relatiei dintre parinti si copii si la cea a dezumanizarii in epoca post-industriala, a tehnologiei, a zborului pe luna si catre alte corpuri ceresti, a satisfactiei instant, a domniei depresiei.
Usor desuet din punctul meu de vedere. Cred ca s-au schimbat unele lucruri in ultimii 15 ani in relatiile dintre nemti si romani, atunci cand vin nemtii la noi sa faca afaceri. Sper.
Nu m-am plictisit, dar am avut deseori senzatia ca se zabovea prea mult pe unele cadre, fara ca asta sa ma ajute in vreun fel sa inteleg mai bine "actul artistic".
Absolut de neinteles faptul ca realizatorii au optat pentru o replica-explicatie "in a nutshell" "mura-n gura" a intregului film. Daca m-as intalni cu ei i-as intreba de ce. Deprimant, crud, nemilos, imposibil de trecut cu vederea. NU se numara printre filmele mele preferate. Nu l-as revedea. Din pacate, anumite scene imi vor ramane intiparite in minte, altele s-au fixat pe retina.. Pana la urma, o reusita care, din pacate, arata doar tot ce-i mai urat la partea romana.
Scena cu apartametnul vechi si cochet, din alte vremuri, si personajul doamnei aceleia "distinse", inconjurata la ea acasa de oameni frumosi, nu reuseste sa ma convinga. De fapt, nu compenseaza in nici un fel imaginea dezolanta a unei Romanii cu contraste de tara bananiera pe care o realizase cu mult succes in tot restul filmului. Nu restabileste nici un echilibru. Nu zic ca e nevoie. Nu asta era scopul. Dar de ce exista, de fapt, scena cu apartamenul, doamna distinsa, anturajul ei, ouale pictate? Doar ca sa poata sa introduca masca din Bulgaria?

Foarte ciudat, dar ceva originalitate care fascineaza....

Da, este prima producție(parțial) românească intrată în cursa pentru premiile Oscar. Merită toată cinstea, însă este un film care îi pot acorda cel mult nota 7.

“Cine are parinti pe pamant nu in gand mai aude si-n somn glasul lumii plangand…” Exceptionalele versuri ale lui Adrian Paunescu nu rezoneaza nicicum cu lumea in care traim, o lumea tot mai grabita care alearga dinspre niciunde spre nicaieri, o lume in care toti sunt preocupati doar sa ii dea Cezarului ce este al Cezarului si aproape deloc sa ii dea lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. O lume a eficientei cu orice prêt, fabuloasa replica personajului lui Florin Zamfirescu in “Ultimul stinge lumina” : “Mi-au luat tot ca sa fie ei eficienti. Acum mai ramane sa mai si mor ca sa fie ei eficienti”. O lume a feminismului agresiv in care fiicele nu mai au timp pentru tatii lor singuri si “lipsiti de ambitii” ajunsi la varsta a treia. Filmul regizat de Mario Ade ar trebui sa puna pe ganduri dar e greu de crezut ca o va face mai ales ca se cere multa rabdare pentru vizionare si cine mai are in zilele noastre rabdare sa vizioneze cu maxima atentie un film care dureaza aproape doua ore si patruzeci si cinci de minute? Pe langa performantele actoricesti admirabile ale nemtoaicei Sandra Huller si austriacului Peter Simonischek mi-a facut mare placere sa ii vad in roluri secundare pe Alexandru Papadopol, Vlad Ivanov, Victoria Cocias, Cezara Dafinescu si sa o descopar pe Ingrid Bisu intr-un film din care Romania iese bine, neasteptat de bine.

Am inteles mesajul pe care doreste sa il transmita regizorul si, in momentul in care esti angrenat in lumea asta corporatista, te pierzi in acest stil de viata si uiti fara sa vrei placerile vietii (vezi intentiile de glume ale tatalui).
Cu toate acestea, consider ca maxim 1h:20min erau suficiente, nu 2h:40min cum are filmul.
Este genul de film la care trec zeci de clipe si nu se intampla nimic. Dar nimic.. Sunt cadre filmate in care ea se uita, cum el se uita cum ea se uita, etc..
Iti lasa impresia ca regizorul a facut rost de pelicula la bax, ca era oferta si, daca tot a luat-o, hai sa o consume...
Pacat de idee....
Daca asta ajunge la Oscar, inseamna ca nu mai avem notiune despre ce inseamna cinematografie.

nu am vazut inca filmul, doar trailerul, si pare, ca toate filmele nemtesti a fi sec, fara sens, greu de digerat si urmarit, o porcarie mai exact. actorii interpreteaza foarte prost, totul arata ca nemtii sunt antitalent la a realiza filme.

de aceea nici nu am de gand sa imi pierd timpul sa il vad.

Mesajul filmului e clar : putem deveni roboți, cu alt limbaj de lemn, fără simțul umorului.
Toni are rolul celui ce te trage de mânecă, să nu-ți uiți umanitatea și sensul adevărat al vieții. Secvența aniversării cu obligativitatea nudității bate tot acolo: să ne dezbrăcăm de formalism și de jalnica poleială, de masca socială perversă.

Toni Erdmann (2016)

- 1st cadru: o usa, intrarea intr-o vila
- un .de mundan-ish, cu kids and schools (care pregatesc personajul)
- inceput priti slow
- tatal unui bosșor workaholic
- dimensiunea parentala e superba; POV relaxat, de om bun; si foarte dulce
- (moartea) cainele(lui) e o metafora
- un Bucuresti inedit, expat-ish - fara faianta
- mesh-ul ala mare din mall cu Police :) (nimereala, probabil)
- misto cu pata de sange in buda aka sanctuarul corporatiei - singurul loc unde poti sa fii tu cu tine insuti (la fel si in casa cand ai todlersi :) )
- "tabloul" de langa cu tzăgani - reality check
- misto scena de "sex" - pe power & games
- nu jointuri, ci liniute
- misto faza cu catusele
- si un wc la tara cu imprimeu cu tigru pe el
- candoare
- nu inteleg apartamentul de bloc, de Paste - poate legatura scenaristica necesara pentru costum (?), cantecul ala, pt comic, dezvolta personaj ea... beats me. ospitalitate? bifat.
- funny rau 'tema' bday-ului pe dezbracatelea si cum s-a ajuns acolo, cu furculita singuratatii si frustrarea rochii aleia
- costumul e oniric, meta; super
- finalul livreaza big-time. cum fericirea se conjuga la trecut. si treaba cu momentul, "stai sa ma duc sa aduc aparatul foto"
- curaj de taiat ultimul cadru fara rezolutii & closure. miam!
Nu-i film .ro, e filmat aici. Relatia tata-fiica face toti banii; cu dedicatie pentru corportristul parinte din tine.
Ce diferenta fata de umorul din 'Doua lozuri' - lasa ca genre diferite - ci precum clasa.

Inedit, sensibil, umor oportun dozat, must-watch .