Filmul este o parodie GENIALĂ a filmelor cu spioni, a filmelor rock and roll, a filmelor despre WW2, serialul A Team, etc....... MERITĂ VĂZUT
cezarika21
pe 12 Octombrie 2017 17:11
Ca să faci o astfel de panaramă trebuie să ai într-adevăr talent! După ce au colaborat cu succes la una dintre cele mai cunoscute parodii ale tuturor timpurilor, ”Airplane!” (1980), trio-ul Zucker - Abrahams - Zucker realizează o nouă parodie în care combină thriller-ul de spionaj pe tema Războiului Rece cu muzica rock în stilul lui Elvis the Pelvis.
Suntem în Republica Democrată Germană, o țară cu o existență absurdă din punct de vedere istoric, în care vechile obiceiuri fasciste coexistă cu noile obiceiuri de tip sovietic și din care până și soarele fuge către vest. În timp ce românii raportau depășirea planului de producție de grâu la hectar, autoritățile comuniste din RDG se laudă cu depășirea planului de cetățeni împușcați în timp ce încercau să sară peste Zidul Berlinului.
Încercarea de a explica acțiunea este inutilă, deoarece într-o parodie nimic nu pare să aibă sens. Totul e bizar, funcționează de-andoaselea precum în faza în care trenul rămâne pe loc și gara începe să se miște, încât te-aștepți în fiecare moment să te întâlnești cu Pălărierul Nebun sau măcar cu Iepurele de Mai. Gagurile vin în cascadă, unele mai inspirate, altele mai puțin reușite, pigmentate pe alocuri cu vulgaritate, încât a început să mi se pară dintr-o dată că propriile mele glume nu mai sunt atât de proaste. Aflat la debutul în film, Val Kilmer joacă atât de natural încât pare că are măcar zece ani de carieră în urma sa. Stă mai rău cu vocea, dar la zbănțuit nu-l întrece nimeni.
”Top Secret!” este o parodie imatură, grosolană și pe alocuri prostească, fără o direcție clară, dar conține momente suficient de amuzante încât să merite urmărită. Condiția de bază este să nu ai pretenții înalte de la un film și să fii suficient de relaxat pentru a putea savura momentele absurde imaginate de trio-ul Zucker - Abrahams - Zucker.
balta67verde
pe 19 Noiembrie 2016 17:51
O comedie foarte haioasa cu niste poante nemaivazute pana atunci.
alali
pe 11 Octombrie 2016 01:18
Pentru o comedie, este un film bun. Se vede o crestere in consistenta si calitatea momentelor comico-parodice, dar, nu stiu pentru care motiv, referirile la alte filme se imputineaza atat ca numar cat si ca importanta a titlurilor din care purced. Se desfiinteaza un film ca The Blue Lagoon (1980), sunt momente bune si din The Great Escape (1963) sau Goldfinger (1964), dar cam atat pot sa recunoscut. Restul trimiterilor parodice sunt mai putin cunoscute. Luate, grosso modo, in numar de 14; in Airplane! (1980) numarul lor a fost dublu.
Am pomenit despre acest aspect ca doar vorbim de o parodie si nu de o comedie simpla. Insa cel mai suprinzator aspect pentru mine, a fost calitatea productiei pe parte tehnica. Imagini sterse, taieturi grosiere in montaj, cascadorii de toata jena sau incadrari ale imaginii realizate cu maiestria unui amator, inteseaza pelicula de la un capat la altul. Si tot acest diletantism cinematografic vizibil cu ochiul liber a minimalizat extrem de mult succesul pe care aceasta productia ar fi trebuit sa-l aiba. Cand ma gandesc doar la cascadoriile atat de prost filmate, parca nu imi vine sa cred ca regizori au fost cei 3 "parinti" ai spoof-ului, (Jerry Zucker, Jim Abrahams, David Zucker). Iar ca pocinogul sa fie complet, mai ramanea doar ca dublura sa apara in acelasi cadru cu actorul si totul ar fi fost perfect. (desi, nu bag mana in foc ca in film nu s-a intamplat si asta)
Subiectul peliculei este interesant: spionaj din cel de-al 2-lea razboi mondial condimentat cu putin Elvis Presley. Povestea este cu mult peste ceea ce propun restul parodiilor; si mai e si surprinzator de logica si interesanta. Si desi beneficiaza de niste atuuri pe care concurenta nu le are, din nu stiu ce gandire strategica,realizatorii tot intrerup cursivitatea naratiunii pentru a face loc glumelor. E adevarat ca asta asteptam de la un produs ce se uncadreaza in acest gen, al spoof-urilor, (momente amuzante), insa impresia e ca se puteau mai bine ingloba in firul narativ si ca nu trebuia sa fie scurtcircuitat totul, de atatea ori. Vrem totusi sa urmarim un film si nu un calup de momente umoristice, oricat ar fi ele de bune.
Spuneam ca productia de fata are aspectul unui low budget si atunci am fost curios sa vad cat s-a cheltuit pentru a arata in halul in care arata. (prezentarea din punct de vedere tehni: calitate a imaginii, efecte speciale, etc.) 9 milioane de dolari in 1984! Incredibil! Si cand te gandesti ca doar cu 3 milioane s-a realizat spectaculosul debut al echipei Z.A.Z. in Airplane!. Iar acolo apar si ceva actori, adica nu doar debutanti cum e cazul aici, unde pana si protagonistul, Val Kilmer este la momentul botezului absolut in cariera de actor. Si totusi, de actori nu ne putem plange. Cred ca e singurul aspect care nu genereaza dezamagire. Kilmer s-a achitat bine de sarcini si nu avem dece sa ne plangem. In fond, nimeni nu s-a remarcat, in sensul rau al cuvantului, din aceasta distributie.
Interpretarea si scriptul sunt bune spre foarte bune. Iar daca ai cele doua componente principale, acting-ul si scenariul ok, dar ratezi procesul de productie in asemenea mod, stau si ma intreb atunci: pe ce naiba s-au dus cele 9 milioane?
Un moment de regie, care se petrece in timpul spectacolului de balet este realmente jenant si merita sa faca corp separat de rubrica rateurilor. Acel zoom facut la "zborul" balerinei unde scena tine suficient de mult pentru ca orice spectator sa poata sesiza rusinica inflamata, nu mai avea nevoie de focus direct. Efectul e identic cu acela in care cineva fara talent iti spune un banc, explicandu-ti pe tot parcursul lui ce este comic si ce nu. Iar a explica gluma, un public decent, o poate lua ca pe o ofensa. Eram capabili sa ne dam si singur seama de gag, fara ca cineva sa trebuiasca sa ne deseneze pentru a intelege. Plus ca tot zoom-ul este o mizerie din punct de vedere al calitati centrarii lui, al imaginii si al montajului in sine.
Concluzie: O comedie buna, cu momente savuroase si de multe ori hazlii. Daca nu ar fi fost partea tehnica precara, probabil ca filmul ar fi intrat in orice top ce jurizeaza genul comedie. Dar asa, nu ne ramane decat sa ne straduim sa depasim momentele grosiere, necizelate si brute si sa gustam dialogul, replicile si scheciurile, pentru ca merita. Nota 7,09!
xerses
pe 05 Iunie 2013 16:31
A fost un film amuzant pe care il vezi doar daca nu ai alta optiune.
mtraianc
pe 18 Decembrie 2012 22:58
am revazut azi filmul , poti sa rizi pe saturate , .......................................
diciluma
pe 13 Mai 2012 16:18
una dintre cele mai vechi parodii vazute de mine . Si e si destul de buna . Una dintre fazele cele mai imprevizibile cand pleaca gara....
aayana
pe 20 Noiembrie 2011 01:54
O parodie care a făcut furori la vremea ei. Te binedispune prin umorul de situație, muzica a-la Elvis interpretată de Val Kilmer (ce tinerel și tras prin inel era!!) și prestația celorlalți. Per total, distracție pură.
margott
pe 04 Iulie 2011 21:26
O parodie destul de buna, mi-au placut in special reprizele de cantat si dansat ale lui Val Kilmer.
mvpsebi
pe 12 Aprilie 2011 12:29
"And I'll miss you most of all Scarecrow!" =)) asta pt cei care au vazut filmul. Pt restul, nu pot spune decat ca mai are destule faze tari, foarte comice. Pacat ca nu se mai fac astfel de parodii simple.
ovize
pe 01 Aprilie 2011 17:46
Am răs și după terminarea filmului amintindu-mi de unele scene...Incredibil cât i-a dus mintea pe regizori (cea mai tare scenă a fost cea cu tunelul de sub pat). Recomand
zeki
pe 22 Ianuarie 2011 14:47
Super tare filmu asta .... o parodia buna , merita vazut !!! :)) ce mai film
cetateanu
pe 19 Septembrie 2010 16:59
Cred ca a fost printre primele parodii pe care le-am vazut.Ramane antologica faza cand pleaca gara si ramane trenul.
pe 04 Septembrie 2010 21:56
[...] Daca te-ai intrebat vreodata daca cei care au facut posibile filme ca “Airplane!” si “Un politist cu actiune intarziata” sunt nebuni, raspunsul este “da!”. TOP SECRET! demonstreaza asta dincolo de orice suspiciune ! Top Secret! il are in rolul principal pe Nick Rivers (Val Kilmer), un star rock american care il infrunta pe comandantul de temut al trupelor germane. Este o cursa contra cronometru in care Nick se aliaza cu Hillary Flammond (Lucy Gutterridge) si pornesc impreuna in cautarea tatalui ei inainte ca el sa finalizeze cea mai periculoasa arma – Polaris Mine. Pe parcusul filmului, Top Secret! reuseste sa atinga gradul de sublim al filmelor de razboi in combinatie cu filmele lui Elvis, asa cum ”Airplane!” a ajuns sa fie unul dintre filmele de referinta ale cinematografului catastrofic.(cinemagia) [...]
cojy
pe 11 Mai 2010 17:52
Prima data am vazut acest film pe PRO7 si am ras ore si zile in sir cand imi aminteam cate-o faza...l-am revazut apoi dupa ani buni...nu mi-a mai facut aceeasi impresie dar umorul a ramas unul veritabil...in anii 80 comedia era la ea acasa...
qwerty_user
pe 02 Decembrie 2009 15:28
o fi acest film vechi dar este absolut genial.e un clasic al umorului sec si negru..grozav film..pacat ca in ultimul timp toate comediile se reduc la tot felul de copchii liceeni retardati de prin state care fac "tot felul de nazbatii" yaaaakkk!!..
Suntem în Republica Democrată Germană, o țară cu o existență absurdă din punct de vedere istoric, în care vechile obiceiuri fasciste coexistă cu noile obiceiuri de tip sovietic și din care până și soarele fuge către vest. În timp ce românii raportau depășirea planului de producție de grâu la hectar, autoritățile comuniste din RDG se laudă cu depășirea planului de cetățeni împușcați în timp ce încercau să sară peste Zidul Berlinului.
Încercarea de a explica acțiunea este inutilă, deoarece într-o parodie nimic nu pare să aibă sens. Totul e bizar, funcționează de-andoaselea precum în faza în care trenul rămâne pe loc și gara începe să se miște, încât te-aștepți în fiecare moment să te întâlnești cu Pălărierul Nebun sau măcar cu Iepurele de Mai. Gagurile vin în cascadă, unele mai inspirate, altele mai puțin reușite, pigmentate pe alocuri cu vulgaritate, încât a început să mi se pară dintr-o dată că propriile mele glume nu mai sunt atât de proaste. Aflat la debutul în film, Val Kilmer joacă atât de natural încât pare că are măcar zece ani de carieră în urma sa. Stă mai rău cu vocea, dar la zbănțuit nu-l întrece nimeni.
”Top Secret!” este o parodie imatură, grosolană și pe alocuri prostească, fără o direcție clară, dar conține momente suficient de amuzante încât să merite urmărită. Condiția de bază este să nu ai pretenții înalte de la un film și să fii suficient de relaxat pentru a putea savura momentele absurde imaginate de trio-ul Zucker - Abrahams - Zucker.
Am pomenit despre acest aspect ca doar vorbim de o parodie si nu de o comedie simpla. Insa cel mai suprinzator aspect pentru mine, a fost calitatea productiei pe parte tehnica. Imagini sterse, taieturi grosiere in montaj, cascadorii de toata jena sau incadrari ale imaginii realizate cu maiestria unui amator, inteseaza pelicula de la un capat la altul. Si tot acest diletantism cinematografic vizibil cu ochiul liber a minimalizat extrem de mult succesul pe care aceasta productia ar fi trebuit sa-l aiba. Cand ma gandesc doar la cascadoriile atat de prost filmate, parca nu imi vine sa cred ca regizori au fost cei 3 "parinti" ai spoof-ului, (Jerry Zucker, Jim Abrahams, David Zucker). Iar ca pocinogul sa fie complet, mai ramanea doar ca dublura sa apara in acelasi cadru cu actorul si totul ar fi fost perfect. (desi, nu bag mana in foc ca in film nu s-a intamplat si asta)
Subiectul peliculei este interesant: spionaj din cel de-al 2-lea razboi mondial condimentat cu putin Elvis Presley. Povestea este cu mult peste ceea ce propun restul parodiilor; si mai e si surprinzator de logica si interesanta. Si desi beneficiaza de niste atuuri pe care concurenta nu le are, din nu stiu ce gandire strategica,realizatorii tot intrerup cursivitatea naratiunii pentru a face loc glumelor. E adevarat ca asta asteptam de la un produs ce se uncadreaza in acest gen, al spoof-urilor, (momente amuzante), insa impresia e ca se puteau mai bine ingloba in firul narativ si ca nu trebuia sa fie scurtcircuitat totul, de atatea ori. Vrem totusi sa urmarim un film si nu un calup de momente umoristice, oricat ar fi ele de bune.
Spuneam ca productia de fata are aspectul unui low budget si atunci am fost curios sa vad cat s-a cheltuit pentru a arata in halul in care arata. (prezentarea din punct de vedere tehni: calitate a imaginii, efecte speciale, etc.) 9 milioane de dolari in 1984! Incredibil! Si cand te gandesti ca doar cu 3 milioane s-a realizat spectaculosul debut al echipei Z.A.Z. in Airplane!. Iar acolo apar si ceva actori, adica nu doar debutanti cum e cazul aici, unde pana si protagonistul, Val Kilmer este la momentul botezului absolut in cariera de actor. Si totusi, de actori nu ne putem plange. Cred ca e singurul aspect care nu genereaza dezamagire. Kilmer s-a achitat bine de sarcini si nu avem dece sa ne plangem. In fond, nimeni nu s-a remarcat, in sensul rau al cuvantului, din aceasta distributie.
Interpretarea si scriptul sunt bune spre foarte bune. Iar daca ai cele doua componente principale, acting-ul si scenariul ok, dar ratezi procesul de productie in asemenea mod, stau si ma intreb atunci: pe ce naiba s-au dus cele 9 milioane?
Un moment de regie, care se petrece in timpul spectacolului de balet este realmente jenant si merita sa faca corp separat de rubrica rateurilor. Acel zoom facut la "zborul" balerinei unde scena tine suficient de mult pentru ca orice spectator sa poata sesiza rusinica inflamata, nu mai avea nevoie de focus direct. Efectul e identic cu acela in care cineva fara talent iti spune un banc, explicandu-ti pe tot parcursul lui ce este comic si ce nu. Iar a explica gluma, un public decent, o poate lua ca pe o ofensa. Eram capabili sa ne dam si singur seama de gag, fara ca cineva sa trebuiasca sa ne deseneze pentru a intelege. Plus ca tot zoom-ul este o mizerie din punct de vedere al calitati centrarii lui, al imaginii si al montajului in sine.
Concluzie: O comedie buna, cu momente savuroase si de multe ori hazlii. Daca nu ar fi fost partea tehnica precara, probabil ca filmul ar fi intrat in orice top ce jurizeaza genul comedie. Dar asa, nu ne ramane decat sa ne straduim sa depasim momentele grosiere, necizelate si brute si sa gustam dialogul, replicile si scheciurile, pentru ca merita. Nota 7,09!