Un titlu de referință din creația hitchcockiană, cu distribuție internațională...
Deceoare
pe 19 Aprilie 2017 11:46
Alt gen de film care lipseşte între altele : Parodie , Crăciun , SPIONAJ .
cezarika21
pe 02 Octombrie 2016 14:55
Poate nici un alt film al lui Hitchcock nu a avut parte de comentarii atât de contrastante precum ”Topaz”, un film de spionaj inspirat dintr-un fapt real: defectarea în Occident a unui înalt ofițer KGB, care a făcut dezvăluiri surprinzătoare cu privire la conexiunile sovietice din țările NATO. Opiniile criticilor profesioniști sunt împărțite pe o scală de la ”cel mai slab film al lui Hitchcock” până la ”unul dintre cele mai bune”. Și totuși care e adevărul? Este ”Topaz” cel mai slab al lui Hitchcock? Nicidecum, el este din contra unul dintre cele mai reușite filme ale cineastului și, de asemenea, unul dintre cele mai bune filme de spionaj pe care le-am văzut până în prezent.
Încep prin a spune că povestea este complexă, atât de complexă încât simți nevoia să revezi filmul pentru că ți se pare că ai pierdut ceva din vedere pe parcursul derulării acțiunii. Spectatorii sunt purtați în mai multe locuri ale planetei, călătorind alături de personaje la Moscova, Copenhaga, Washington, New York, Havana și Paris, prilej de a evidenția un păienjeniș de relații secrete care marchează politica internațională la nivel înalt.
Acțiunea curge atât de firesc încât trecerea dintr-o țară în alta și de la o agentură la alta se face pe nesimțite, evidențiind talentul nativ de povestitor al lui Hitchcock. Nimic nu poate fi anticipat de la început, deoarece schimbarea permanentă a decorurilor și personajelor elimină orice urmă de previzibilitate. Starea de tensiune se instalează încă de la primele secvențe (ce prezintă o dezertare compusă din acțiuni precipitate, cu un minim de dialog) și nu-l mai părăsește pe spectator până la final.
Simți pulsația sângelui în vine, urmărind cu respirația tăiată goana neobosită a personajului principal pentru a desluși ițele complicatei povești de spionaj. Mâna de maestru a regizorului este remarcată în conceperea precisă a secvențelor vii și dinamice cu o atenție deosebită la detalii. Finalul e ambiguu pentru că Hitchcock știe să manipuleze emoțiile spectatorilor pentru a-i face să creadă ceea ce doresc să creadă. Credem că știm ce s-a întâmplat, dar oare o fi adevărat? Existența atâtor întorsături de situații și secvențe imprevizibile pun sub semnul întrebării sfârșitul afacerii.
cosmin_kedii
pe 14 Octombrie 2013 09:55
un film de spionaj a Războiului Rece din Cuba ,suspansul este prezent pe tot parcursul filmului și există multe răsturnări de situații
hun
pe 10 Iulie 2012 23:13
Sunt filme si filme; cand un film este semnat de un regizor ca Alfred Hitchcock,,,comentriile sunt de prisos(carora le place genul)
alex_il_fenomeno
pe 18 Iunie 2012 18:44
poate ca nu este la fel de reusit ca "Psycho" , "The Birds" sau alte filme in regia marelui Hitchcock , filmul de fata reuseste sa impresioneze prin tensiunea prezenta in atmosfera de la un capat la celalat al sau , bucurandu-se si de niste nume foarte mari ale cinematografiei , din care ar putea fi amintiti Dany Robin sau John Vernon , actori ce au reusit sa ridice atat de mult standardele peliculei in cauza . cred ca per ansamblu merita urmarit macar o data .
Încep prin a spune că povestea este complexă, atât de complexă încât simți nevoia să revezi filmul pentru că ți se pare că ai pierdut ceva din vedere pe parcursul derulării acțiunii. Spectatorii sunt purtați în mai multe locuri ale planetei, călătorind alături de personaje la Moscova, Copenhaga, Washington, New York, Havana și Paris, prilej de a evidenția un păienjeniș de relații secrete care marchează politica internațională la nivel înalt.
Acțiunea curge atât de firesc încât trecerea dintr-o țară în alta și de la o agentură la alta se face pe nesimțite, evidențiind talentul nativ de povestitor al lui Hitchcock. Nimic nu poate fi anticipat de la început, deoarece schimbarea permanentă a decorurilor și personajelor elimină orice urmă de previzibilitate. Starea de tensiune se instalează încă de la primele secvențe (ce prezintă o dezertare compusă din acțiuni precipitate, cu un minim de dialog) și nu-l mai părăsește pe spectator până la final.
Simți pulsația sângelui în vine, urmărind cu respirația tăiată goana neobosită a personajului principal pentru a desluși ițele complicatei povești de spionaj. Mâna de maestru a regizorului este remarcată în conceperea precisă a secvențelor vii și dinamice cu o atenție deosebită la detalii. Finalul e ambiguu pentru că Hitchcock știe să manipuleze emoțiile spectatorilor pentru a-i face să creadă ceea ce doresc să creadă. Credem că știm ce s-a întâmplat, dar oare o fi adevărat? Existența atâtor întorsături de situații și secvențe imprevizibile pun sub semnul întrebării sfârșitul afacerii.