Vizionând acest film, mi-a venit ȋn minte ceea ce spunea Nicolae Steindhardt ȋn “Jurnalul fericirii”: “Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi…Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi.”.
Trebuie să recunosc că dincolo de compasiunea infinită pe care mi-a stârnit-o personajul principal, Tore, ce mi-a amintit ȋn nenumărate rânduri de Mȋșkin - “idiotul” lui Dostoievski (inclusiv prin crizele de epilepsie, cărora naivul tânăr le dă o conotaţie religioasă), am dezvoltat pe parcursul vizionării filmului și o mare indignare faţă de supunerea oarbă a acestuia ȋn faţa torţionarului/torţionarilor lui. Poate că pasivitatea i-a conferit ȋn final aura de martir, dar prin ea a permis totodată să se ȋntâmple și un alt rău, ce putea fi evitat simplu, apelând la autorităţi.
Resemnarea de creștin ce ȋnalţă inmuri către cer ȋn timp ce este devorat de lei nu se mai potrivește epocii ȋn care trăim, ci denotă inadaptare, alienare, sinucidere prin ignoranţă și¸ nu ȋn ultimul rând, lipsa unei educaţii religioase corecte. Dar nici nu mă așteptam să găsesc așa ceva la un tânăr adept al curentului punk, ce sub impulsul teribilismului specific vârstei se ȋnscrie ȋntr-o mișcare religioasă ce poartă numele “Jesus Freaks”.
Nu spun mai multe, ci doar ȋmi exprim ȋncă o dată regretul că asemenea fapte se pot ȋntâmpla ȋntr-o societate modernă, așa cum se pretinde a fi Germania.
mantodea
pe 24 Noiembrie 2014 17:35
prima oara l-am vazut nesubtitrat si imaginile sunt foarte cute, clisee angelice care te emotioneaza, e foarte artistic. cu subtitrare, tipul spune ca e pe moarte si e totusi viu, ceva twin peaksian cu frica, da...
Trebuie să recunosc că dincolo de compasiunea infinită pe care mi-a stârnit-o personajul principal, Tore, ce mi-a amintit ȋn nenumărate rânduri de Mȋșkin - “idiotul” lui Dostoievski (inclusiv prin crizele de epilepsie, cărora naivul tânăr le dă o conotaţie religioasă), am dezvoltat pe parcursul vizionării filmului și o mare indignare faţă de supunerea oarbă a acestuia ȋn faţa torţionarului/torţionarilor lui. Poate că pasivitatea i-a conferit ȋn final aura de martir, dar prin ea a permis totodată să se ȋntâmple și un alt rău, ce putea fi evitat simplu, apelând la autorităţi.
Resemnarea de creștin ce ȋnalţă inmuri către cer ȋn timp ce este devorat de lei nu se mai potrivește epocii ȋn care trăim, ci denotă inadaptare, alienare, sinucidere prin ignoranţă și¸ nu ȋn ultimul rând, lipsa unei educaţii religioase corecte. Dar nici nu mă așteptam să găsesc așa ceva la un tânăr adept al curentului punk, ce sub impulsul teribilismului specific vârstei se ȋnscrie ȋntr-o mișcare religioasă ce poartă numele “Jesus Freaks”.
Nu spun mai multe, ci doar ȋmi exprim ȋncă o dată regretul că asemenea fapte se pot ȋntâmpla ȋntr-o societate modernă, așa cum se pretinde a fi Germania.