Comentarii Comentează
  • pe 07 Ianuarie 2007 00:39
    "Mihai, am vazut “Tort de Casablanca”. Nu l-am savurat! Tipa pe care-ai botezat-o tu “Anushu” l-a regizat, nu-i asa?", mi-a spus intr-o seara prietena mea, Matilda.
    "Am fost sa vad “tortul” facut de absolventa aia de regie care-ti place tie, Mihai. Nu-i mare branza!", mi-a spus intr-o seara prietena mea, Clotilda.
    "E varza “tortu'” ala al Anei Vlad, Mihai. Nu stiu de ce-o tot lauzi, mie mi se pare ca n-are nimic al ei. E ca “omul fara insusiri”!", mi-a spus intr-o seara prietena mea, Krimhilda.
    Cand si prietena mea, Grunhilda, m-a luat intr-o seara cu: "E foarte A.T.F.-ista Anushu aia a ta, Mihai: nu mi-a placut deloc placinta ei “de Casablanca”", mi-am spus ca e timpul sa scriu un comentariu pentru a-mi apara favorita, lucru pe care tocmai l-am facut. (zambete, chicoteli).

    Ba nu, mai spun ceva: Anushu inca n-a-mplinit 27 de ani, fete rele ce sunteti voi. Ea nu e Bryan Singer, sau Alejandro Amenabar. Si nici n-ar trebui sa fie. E o tanara care la 23/24/25 de ani a scris si-a regizat trei scurt-metraje (“Ciocolata”, “Tort de Casablanca”, “Lucky Trip”) care stau in picioare. Lucru care nu e de colea.

    p.s.:
    Intr-o seara, la intrarea in cinematograful Studio, autorul acestui comentariu i-a soptit autoarei acestor filme (mai mult decat studentesti) in ce consta singura ei sansa de a birui ca artist pe-acest pamant. Ea nu s-a grabit sa-si imbratiseze mica si unica sansa, dar ar mai fi ceva timp.