Părerea criticului
Mai degrabă un update tehnologic la excelentul original din 1990 decât un SF cu pretenţii, Total Recall îţi ia ochii cu efecte speciale foarte bine făcute, dar apoi dezamăgeşte cu un ritm obositor şi o poveste care nu te implică. Chiar şi aşa, noua producţie inspirată de povestirea lui Philip K. Dick We Can Remember It For You Wholesale are cu ce te atrage în faţa marelui ecran.
Ar fi o idee să uiţi complet SF-ul lui Paul Verhoeven în care dădeai pentru prima oară ochii cu o Sharon Stone încă necunoscută (Basic Instinct a apărut în 1992). Chiar dacă au aceeaşi origine, cu greu ai putea găsi două filme mai diferite, exceptând ideea agentului a cărui memorie a fost ambalată într-o nouă personalitate, aceea a unui banal muncitor. Asta este şi problema, căci dacă Douglas Quaid-ul lui Arnold Schwarzenegger lupta pentru eliberarea unei clase sociale oprimate, aceea a mutanţilor de pe Marte, cel al lui Colin Farrell nu are intenţii la fel de clare, iar aspectul politic nu e decât un pretext anemic pentru explozii şi lupte corp la corp.
Acestea, cel puţin, arată foarte bine. Poate că nu-ţi pasă în ce direcţie se îndreaptă eforturile lui Quaid, dar Total Recall chiar are cu ce să-ţi ţină ochii lipiţi de ecran. Se vede clar că mare parte din bugetul filmului s-a îndreptat către crearea lumii din viitor în care are loc acţiunea şi, în ciuda exagerărilor (chiar se aşteaptă cineva ca, după un război chimic devastator şi mai puţin de nouă decenii lumea să arate aşa?), a accentelor false şi-a potrivelilor prea bătătoare la ochi (vezi prima întâlnire a lui Quaid cu Melina), măcar îţi face plăcere să te uiţi la ea.
În ceea ce priveşte actorii, Colin Farrell are o nouă şansă să arate că este încă bancabil (a cam pierdut-o) şi se achită rezonabil de dificilul rol al agentului asupra căruia parcă se năpustesc toţi poliţiştii (umani sau nu) din lumea întreagă. Dintre Jessica Biel şi Kate Beckinsale noi punem banii pe Beckinsale, o adevărată bestie dezlănţuită şi într-un rol mult mai consistent decât cel al lui Sharon Stone din 1990. De fapt am putea spune că Lori este cel mai interesant personaj din întreg filmul şi, deşi nu e deloc verosimil modul în care Beckinsale aleargă şi se luptă fără să-şi piardă vreo clipă aspectul de manechin de-abia ieşit din cabina de machiaj, măcar actriţa dovedeşte că a învăţat cum să se mişte o dată cu franciza Underworld. Jessica Biel, în schimb, e cel puţin anostă în rolul Melinei, luptătoarea din Rezistenţă care trebuie să-l salveze atât de des pe Quaid...
Probabil cronicarii americani se aşteptau la foarte mult de la Total Recall, din moment ce cronicile lor aproape au desfiinţat filmul (doar 31% din ele sunt pozitive, conform RottenTomatoes). SF-ul nu este nici mai bun, dar nici mai prost decât o mulţime de alte titluri scoase pe bandă rulantă de Hollywood, producţii al căror scop este doar să te facă să petreci două ore în sala de cinema fără să te mai gândeşti la probleme. Total Recall chiar se achită de datorie...
Ar fi o idee să uiţi complet SF-ul lui Paul Verhoeven în care dădeai pentru prima oară ochii cu o Sharon Stone încă necunoscută (Basic Instinct a apărut în 1992). Chiar dacă au aceeaşi origine, cu greu ai putea găsi două filme mai diferite, exceptând ideea agentului a cărui memorie a fost ambalată într-o nouă personalitate, aceea a unui banal muncitor. Asta este şi problema, căci dacă Douglas Quaid-ul lui Arnold Schwarzenegger lupta pentru eliberarea unei clase sociale oprimate, aceea a mutanţilor de pe Marte, cel al lui Colin Farrell nu are intenţii la fel de clare, iar aspectul politic nu e decât un pretext anemic pentru explozii şi lupte corp la corp.
Acestea, cel puţin, arată foarte bine. Poate că nu-ţi pasă în ce direcţie se îndreaptă eforturile lui Quaid, dar Total Recall chiar are cu ce să-ţi ţină ochii lipiţi de ecran. Se vede clar că mare parte din bugetul filmului s-a îndreptat către crearea lumii din viitor în care are loc acţiunea şi, în ciuda exagerărilor (chiar se aşteaptă cineva ca, după un război chimic devastator şi mai puţin de nouă decenii lumea să arate aşa?), a accentelor false şi-a potrivelilor prea bătătoare la ochi (vezi prima întâlnire a lui Quaid cu Melina), măcar îţi face plăcere să te uiţi la ea.
În ceea ce priveşte actorii, Colin Farrell are o nouă şansă să arate că este încă bancabil (a cam pierdut-o) şi se achită rezonabil de dificilul rol al agentului asupra căruia parcă se năpustesc toţi poliţiştii (umani sau nu) din lumea întreagă. Dintre Jessica Biel şi Kate Beckinsale noi punem banii pe Beckinsale, o adevărată bestie dezlănţuită şi într-un rol mult mai consistent decât cel al lui Sharon Stone din 1990. De fapt am putea spune că Lori este cel mai interesant personaj din întreg filmul şi, deşi nu e deloc verosimil modul în care Beckinsale aleargă şi se luptă fără să-şi piardă vreo clipă aspectul de manechin de-abia ieşit din cabina de machiaj, măcar actriţa dovedeşte că a învăţat cum să se mişte o dată cu franciza Underworld. Jessica Biel, în schimb, e cel puţin anostă în rolul Melinei, luptătoarea din Rezistenţă care trebuie să-l salveze atât de des pe Quaid...
Probabil cronicarii americani se aşteptau la foarte mult de la Total Recall, din moment ce cronicile lor aproape au desfiinţat filmul (doar 31% din ele sunt pozitive, conform RottenTomatoes). SF-ul nu este nici mai bun, dar nici mai prost decât o mulţime de alte titluri scoase pe bandă rulantă de Hollywood, producţii al căror scop este doar să te facă să petreci două ore în sala de cinema fără să te mai gândeşti la probleme. Total Recall chiar se achită de datorie...
