Touch Me Not (2018)

Un film interesant pe segmemtul sau ,o abordare nonsalanta a sexualitatii,o taiere a cordonului ombilical ca sa ai parte de libertatea deplina.

Un film numai bun de torturat dușmanii. Ne pricepem la făcut filme,la fel cum ne pricepem la Eurovision. Parcă nu vrem să arătăm și altceva lumii,mereu numai fața urâtă,bolnavă,perversă. În toate filmele suntem hâzi,proști,deviați,ultimele scursuri. Mereu ni se induce ideea că suntem greșiți,vulgari,netoți. Asta e imaginea pe care ne-o prezintă cinematografia românească de ani de zile. De ce nu face nimeni un film despre Nadia,despre Hagi, despre David Popovici ?

M-am abținut cu greu sa nu ma opresc din vizionarea lui. Un film dur, care, ok, prezintă niște realități pana la urma. Ca nu ne place, e alta poveste, dar asa ceva exista. Nu sunt însă de acord ca orice realitate trebuie promovata.

Nu îl recomand!!!

Referitor la premiul de la Berlin... Poate a contat ca melodia "Mela-melancolia" e in germana și ca în Germania exista mai mulți ciudați ca în România.

De doi lei, ca toate firmele românești. Cinematografia noastră este o glumă proastă.

Pentru Adina Pintilie: sper sa-ti pui trofeul in vitrina si sa nu mai faci filme cate zile vei avea.O mizerie de film este suficienta.

N--am putut să îl văd până la final! Te apucă scârba mai exact spus! Atâtea trupuri goale, plus omul acela diform, apoi scena cu femeia prinsă în sforile acelea au fost desigur prea mult pentru mine! Oribil! Nu ai ce să înțelegi !Nu e nimic de înțeles! O femeie cu tulburări de apetit sexual dar care mai degrabă pare nebună merge pe la toți deviații sexuali ca să ce ?Intr-adevăr nu era nevoie de acest film.

Doi psihopați își explorează senzațiile ea invitand diverși tulburați cu deviații sexuale el plimbandu-se prin saloane cu multimalformati și encefalopati cu analizori senzoriali foarte fini dar și prin baruri unde se întâmplă orori carnale și unde apar și handicapații!!! Doamne ce scene scabroase !!!!! De fapt mă întreb in final ce nevoie era de acest film??? Și o curiozitate ce ar fi comentat Freud despre o asemenea oroare????

Un rahat, un gunoi, o mizerie romanesca ca mai toate ultimele producții românești de ceva ani încoace. Cu pretenții inventate de mari regizori români și dacă pe google tu bagai corect traduceai.
Anal fabet.....

Eu m-am simtit dezgustata si refuz sa imi mai amintesc despre existenta acestui film.O mizerie cu pretentii.

Iti trebuie multa rabdare si ceva mai multa stare de meditatie ca sa poti privi atatea scene care merg in profunzimea lipsei unor sentimente.

Cu siguranta sexualitatea se situeaza undeva intre Rai si Iad. Artisticul acestui film nu consta atat de mult in limbajul filmic propriu zis (excelent de altfel), nici chiar in tema abordata cu temerara malitiozitate, cat in paralelismul dintre factual si fictiune, intre documentar si artistic. Aceasta ar fi estetica pe care Adina Pintilie o propune cu foarte multa personalitate, inovatie a rezolvarii si maturitate profesionala. Acelasi mecanism creativ se regaseste si in "Nu te supara, dar" (singurul pe care l-am vazut dintre cele 9 scurtmetraje anterioare ale ei). Ca si muzica aleasa pentru ilustrarea sonora a celor de la Einsturzende Neubauten (Distrugerea cladirilor noi), Adina ne vorbeste despre distrugerea unor tabuuri, ale unor obstacole si ale unor temeri profund umane.

„Touch Me Not” - Adina Pintilie și Ursul de Aur
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=158819

„Touch Me Not”, realizat, ca să nu spun regizat, de Adina Pintilie este un documentar de lungmetraj. Foarte lung metraj! Asta e bine de știut înainte de a pleca la pomul lăudat! Altfel, poamele mai depind și de gustul fiecăruia.

În film joacă, nu chiar la propriu, ci în sensul că apare, și debutanta în lungmetraj Adina Pintilie. Spun asta pentru că m-a surprins subiectul ales pentru un debut, dar, după documentarea făcută, se pare că a preocupat-o intens și de mult timp.

S-a spus că traducerea titlului în română „Nu mă atinge-mă” nu ar fi prea corectă, ci că ar fi corect „Nu mă atinge”. Văzând filmul, consider că ambele variante sunt corecte. Adică, nu mă atinge, dar aș vrea, sau ar trebui, să mă atingi.

Fraza din sinopsis „Spune-mi cum m-ai iubit, ca să înțeleg cum să iubesc” pare o traducere nereușită. De ce „m-ai iubit”, la timpul trecut, și pe cine „să iubesc”? Ar fi trebuit: „Arată-mi cum mă iubești, ca să știu cum să te iubesc!” Și, evident, să regăsim acestea în film, ceea ce vă asigur că nu se întâmplă!

Tot așa, și unele exprimări pompoase din diverse publicații: „o abordare revoluționară a adevăratei naturi a sexualității”, sau „o nesfârșită inițiere în atingere redescoperă ce înseamnă frumusețea”

Nu este vorba de intimitatea personală, interioară, ci de relația intimă dintre două persoane. Mai direct, de relația sexuală.

Desigur, multe persoane contemporane, indiferent de sex, stresate de traiul zilnic, ar fi interesate de subiectul perfecționării relațiilor intime, de o „inițiere în atingere”, numai că în acest film este vorba despre altceva.

„Despre ce este vorba?”, este întrebarea retorică pe care și-o pune chiar și regizoarea filmului din film. În filmul „Touch Me Not”, o „regizoare”, întâmplător tot Adina Pintilie, filmează niște „personaje”.

Personajele acestea, însă, sunt... speciale. Adică persoane cu probleme de identitate sexuală, sau paraplegici cu malformații. Pe scurt, este vorba de corpul uman, respectiv „organele” corpului uman. De aceea, după părerea mea, nu se poate face o generalizare prin extrapolare, la nivelul speciei umane.

Dacă alți realizatori de film au ales să trateze corpul uman din cu totul alte perspective, Adina Pintilie s-a centrat pe organele genitale. Aceasta, în condițiile în care respectivele organe sunt la locul lor, dar nu sunt acceptate ca atare de purtător, sau corpul, trupul care le susțin nu se încadrează în normele standard.

Desigur, aceste organe au fost prevăzute de Cel de Sus cu dublă funcție, numai că oamenii nu se mulțumesc să le folosească doar pentru a face pipi, ci vor să obțină plăceri extreme, prevăzute, de fapt, nu ca un scop în sine, ci pentru a stimula perpetuarea speciei. Persoanele cu dizabilități se simt profund frustrate, crezând că ceilalți beneficiază la infinit de aceste plăceri. În realitate, frustrați sunt pretutindeni, din multe și diverse motive!

Revenind la film, persoanele fără dizabilități, ca să mă exprim așa, ar avea, totuși ce să vadă, numai că stomacul este un organ sensibil la foarte mulți dintre ei, și s-ar putea să aibă nevoie de pungă, ca în avion!

Realizatoarea filmului speră că aceste persoane, văzând corpuri umane diforme, cu mâini și picioare atrofiate și paraplegice, ar putea să-și reconsidere atitudinea față de propriul lor corp. E bine că încearcă, dar nu știu pe câți dintre aceștia va reuși să îi aducă în sala de cinema și dacă efectul va fi cel scontat. Poate ar fi trebuit să încerce o abordare mai subtilă și mai accesibilă. În fapt, toți ne batem joc de corpul nostru, chiar și dacă este perfect. Și asta, în numele obținerii plăcerilor, respectiv a satisfacerii instinctelor primare. Așa s-a ajuns ca jumătate din populație să fie obeză, sau să-și distrugă anumite „organe”, cum ar fi plămânii, fumând, sau creierul, cu alcool sau droguri.

Mai vreau să avertizez potențialii spectatori că filmul e românesc doar prin naționalitatea regizoarei. E vorbit în engleză, deci ar trebui să nu conteze calitatea sunetului, deficiență specifică filmului românesc, numai că nici engleza nu e prea inteligibilă, pentru că unele personaje/interpreți au deficiențe de vorbire. Ca urmare, filmul este subtitrat atât în română, cât și în engleză. Numai că textul este alb-gălbui pe fond predominant alb! Aici se aplică bine-cunoscutul principiul românesc „lasă că merge și așa!”.

Potențialii spectatori pot găsi și motive pentru a merge la acest film. De exemplu, să vadă pe ce aruncă Berlinul „urșii de aur”! Cronicile și comentariile mult prea elogioase ar putea, însă, dăuna filmului. Acesta nu are niciun alt merit decât acela de a ne atrage atenția că există și oameni care nu arată ca noi. Restul e ipocrizie! Sunt de acord să-i înțelegem, sunt de acord să-i acceptăm, dar să spui despre „Touch Me Not” că „redescoperă ce înseamnă frumusețea” este un joc de cuvinte periculos. Deși sunt tot mai mulți cei care spun că urâtul poate fi frumos, eu tot mai sper că această răsturnare nu se va generaliza cât trăiesc eu. Tabu-urile și prejudecățile au necesitat ajustări de-a lungul timpului, dar au constituit suportul evoluției omenirii. Acestea fac diferența față de alte specii. Desigur, „atingerea” în relațiile intime, de cuplu, sunt esențiale, dar relațiile de cuplu nu sunt universal obligatorii. Pledoaria pentru „atingere” nu trebuie să degenereze sub pretextul artei moderne, cum se justifică în filmul românesc, ajungându-se la flegmă, vomă sau fecale, chiar dacă și acestea fac parte din viață.

M-am chinuit o ora si ceva sa nu fiu mediocru sau sa nu ma auto-echitez cu superficialitate.Totusi nota de pe IMDB spune ceva..

Filmul este foarte bine facut tehnic.Dar subiectul in sine este cumva impotriva naturii insasi, inpotriva principiului viabil al sexualitatii care este...atractia fizica.
Scenele de batranete, piei cazute, flascitate groteasca, varice, paraplegici cu saliva in spuma la colturile gurii, probleme de identite a transexualilor, etc.. abunda.Si te obliga cumva impotriva naturii sa fii social corect si sa le accepti doar pentru ca noul trend de corectitudine sociala o cere.

Am asteptat cumva acel copil inocemt care sa strige "Imparatul e gol!"(=o mare dezamagire de film) dar calitatea intelectuala a cel presenti in sala nu a facut-o posibila.(avanpremiera la Elvira Popescu, public avizat intelectual-corect).

Personal nu recomand acest film nimanui sanatos sexual sau celor care empatizeaza cu viabilul, cu armonia formelor, cu numarul de aur sau orice Universul a facut sa il numim "frumos".

Un film curajos care pune pe masa adevărului lucruri, oameni, dimensiuni şi perspective la care nu privim cu uşurință, nu privim deloc sau privim cu multă (pre)judecată.

Laura mi-a plăcut la nebunie, ține tot filmul în mână într-un rol extrem de dificil, o actriță excelentă pe care îmi doresc să o revăd şi în alte producții.

Muzica şi cinematografia mi-au plăcut iar mult, precum şi pasiunea regizoarei pentru inovație şi experiment.

"Touch me not" nu este un film de care să te îndrăgosteşti, dar este un film necesar şi extrem de uman şi util, un film care rămâne cu tine şi îți ridică întrebări noi, dacă te laşi deschis şi îi îngădui, dacă accepți călătoria pe care ți-o propune regizoarea.

Părerea mea este că filmul îşi merită Ursul de Aur, iar pentru că este şi un film de debut al regizoarei este cu atât mai impresionanta performanța ei, şi mă aştept ca Adina Pintilie să revină în anii următori cu producții dintre cele mai surprinzătoare pentru că poartă în ea mult potențial.

Acest film vrea doar să șocheze și se încadrează perfect în ideologia de astăzi. O femeie care încearcă să-și vindece frigiditatea plătind un bărbat să se masturbeze în fața ei, discutând cu un transsexual. Așa-i că va cuprins fiorul artei ?

Filmul încearcă din greu să pară profund, să pară provocator, dar sfârșește prin a fi o producție absolut grețosă, care să le gâdile orgoliul semidocților.

Atenția la detaliu, grija pentru cei care participă și pentru cei care privesc, echilibrul dintre imagine și sunet mi-au făcut plăcută această călătorie imersivă. Filmul m-a făcut să mă gândesc la toate imaginile și conceptele care sunt aruncate asupra noastră în media, părerile gata făcute despre intimitate, sexualitate și sentimente și la felul în care le găzduim în corpul nostru.

evident ca nu e genul de film pentru oamenii blocati intr-o logica de familie autoritara, dar e o vizionare obligatorie pentru toti cei care se simt in 2019. un film care te provoaca sa iti infrangi multe frici si bariere naturale in societatea noastra care se tot chinuie sa gaseasca portite prin care sa ramana undeva la limita medievalului si a modernitatii, fara sa isi accepte niciuna dintre stari.
intr-un univers ideal e genul de film pe care sa il arati liceenilor la ora de dirigentie, dar asta se va intampla doar in tari cu adevarat dezvoltate moral. a privi acest film nu te face imoral. a bloca acest film te face inchistat. a vorbi de rau acest demers cultural al Adinei Pintilie mi se pare realmente un act retrograd.

vizionare placuta. discutii aprinse. toleranta maxima.

Cred că o mai bună traducere a titlului în limba engleză era "(Don't) touch me." Touch me not înseamnă Nu mă atinge.

"Pentru Christian a fost clară de la bun început motivația puternică de a participa la proiect – mi-a pus încă din primele luni de lucru: „Nu mi-e teamă că acest film sau eu personal vom fi atacati. Știi, când te vor acuza că ai exploatat ființe umane vulnerabile, precum persoanele cu dizabilități, să ții minte că cei care țipă sunt chiar cei care nu au nicio idee despre dizabilitate, despre ce simt oamenii cu dizabilități. Au propriile lor concepții false despre dizabilitate. Ne privesc ca pe niște ființe vulnerabile, care trebuie protejate și care nu pot avea o viață sexuală. Dar de fapt, în felul ăsta, ei sunt cei care ne tratează cu superioritate, cu aroganță și lipsă de respect, nu filmul. Ca oricine altcineva, am dreptul de a mă bucura de corpul meu, de a-mi explora sexualitatea, de a mă arăta ca ființă sexuală. Cred că e important să arătăm că noi, oamenii cu un corp diferit de normă, avem aceleași dorințe, vise și răspunsuri la stimuli ca toată lumea.”

tot articolul aici - https://www.observatorcultural.ro/articol/vrut-sa-facem-un-film-care-sa-te-faca-sa-pui-sub-semnul-intrebarii-propriile-idei-despre-intimitate/

Pe langa subiectele si actiunea de rahat , la TOATE filmele romanesti exista cea mai mare problema de cand sunt eu ...SUNETUL ...dragilor regizori si sunetisti , nu aveti sau nu stiti sa folositi microfoanele ? Apropo eu ma ocup cu instalarea sunetului pt scene (concerte) samd .Vreti sa va consiliez in domeniu ? ASTEPT PARERI , SUGESTII SI COM.

Nu am prea vazut filme in care sa nu apara nuditate etc..Parerea mea asta e...Cu toate ca a castigat Ursul de Aur ,fiecare are gusturile lui si eu atat pot sa ii dau MAXIM.

O mizerie care daca ar fi fost regizata de nazistul Lars von Trier ar fi primit aprecierea snobilor.Lars von Trier fiind nazist si misogin insa intelege prin comunitate LGBT doar pederasti..Totusi filmul lipsit de orice urma de poveste , de inteles seamana perfect cu orice mizerie a lui Lars von Trier.