Un film deosebit. O mini capodopera fascinanta. ideia foarte buna. regia incantatoare.
carmen_angelus_romila
pe 25 August 2018 10:13
O realizare de exceptie al regizorului Radu Mihăileanu care ne ofera o drama pura de razboi, pe alocuri comica, avand parte de o interpretare romaneasca, dar si internationala.
andystarx
pe 30 Ianuarie 2018 22:18
Un film amuzant pe alocuri datorita dialogurilor si a ideea ,insa trebuie sa ai putina rabdare si sa ai dispozitie sa il urmaresti ! Daca juca mai mult ,marele actor ,Razvan Vasilescu,cred ca , crestea si mai mult calitatea filmului !
balta67verde
pe 08 Noiembrie 2016 18:11
Un film excelent pe care prefer sa-l privesc ca pe o comedie trista. Scene geniale: Rufus si Razvan Vasilescu, cand stau in vagonul ofiterului si se saluta cu "Heil". Competitia muzicantilor evrei si tigani si toata lumea danseaza. Cand Rufus cere unuia din cei razvratiti sa spuna in germana "Jawohl mein Maior" . Atmosfera din satul evreilor cu viata si traditiile lor e redata foarte frumos, ca intr-o poveste.
Ghemot
pe 15 Iunie 2015 22:18
Este de apreciat efortul și munca depusă pentru realizarea acestui film. Dar, să fim serioși, este un film slăbuț...
cotzofica
pe 28 Ianuarie 2014 11:59
Foarte interesantă ideea filmului. Nici nu ştiu exact în ce să-l încadrez. Având în vedere perioada, poate fi o dramă, dar mai degrabă mi s-a părut o comedie, sau chiar o parodie pe alocuri. Totuşi, scenariul are câteva scăpări, mai ales rutele pe care intenţionau să le parcurgă evreii/ţiganii (cum naiba să ajungi cu trenul în Palestina via Rusia??? sau chiar în India!! şi în mijlocul războiului...) Cred că se putea face mai mult. Păcat de ideea genială.
cosmin_kedii
pe 14 Octombrie 2013 12:02
un film impresionant și fascinant , regizorul Radu Mihăileanu semneaza unul dintre cele mai bune filme ale sale
xerses
pe 14 Iulie 2013 19:19
Un film surprinzator; evreii si tiganii, si modalitatile lor de a face fata unor provocari carora le vor face cu succes.
aka_papu
pe 22 Noiembrie 2012 12:13
Intreaga istorie a jumatatii secolului 20 se comprima intr-un singur tren: evrei si tigani deportati, nazisti si comunisti, fiecare cumva simbolizati...
bettyc
pe 02 Septembrie 2011 14:42
Am vazut acest film de mai multe ori. Asa imi place sa descopar detalii care imi scapa la celelalte vizionari. Mi-a placut foarte tare. Faptul ca are si mult umor mi se pare caracteristic pentru spiritul evreiesc. de fapt evreii sunt poporul cu cel mai mult umor, inaintea englezilor, romanilor sau alte natii. Si am recunoscut asta in film. Eu l-am simtit si optimismul si hotararea de a trai si simti impreuna. Binecuvantat fie numele tau Israel, tu regele nostru si rege al universului, tu cel care ne-ai dat cele zece porunci si ne-ai facut sa fim unici intre popare!
M-am simtit mandra si de faptul ca regizorul s-a nascut in Romania. Bravo!
manofsynagogue
pe 25 Noiembrie 2010 23:13
De acord, muzica e de Goran Bregovici, dar cine cinta, a cui e vocea, stie cineva?
caluser
pe 29 August 2010 21:41
Un film foarte amuzant dar si dureros de trist, o adevarata capodopera!!
Turi
pe 14 August 2010 22:46
Este un film gen Kusturica, insa umorul este mai direct. In tot acel Babilon, cred ca nebunul era cel mai intelept si cel mai cu capul pe umeri. Umorul este de calitate dar dureros cand te gandesti la partea reala a razboiului. Trebuie vazut pt ingeniozitate.
IrmaGrese
pe 28 Iunie 2010 23:20
De ce puii mei au folosit aia de la recl. Vodafone muzica din Train de Vie?
Ok, ca sa fac o paranteza. Un film de nota 9. Genial din cap pana in picioare,cu o mica exceptie: limba franceza. Nu o cunosc, nu o inteleg, nu-mi place cum suna.
Ar fi fost interesant sa fie in romana, mai ales ca totul se intampla intr-un shtetl din Romania, si chiar actorii, in mare parte au fost romani.:)
In romana sau in idish, si ar fi fost my all time favorite movie.
Chiar si frantuziti, actorii au fost foarte buni, evrei tipici: veseli, destepti dar sireti :)
Ideea de a construi un tren al deportatilor le-a venit intr-un moment in care nu se gandeau decat sa supravietuiasca.
Am ras la faza cand a coborat unu din tren, imbracat in ss-ist,si pe dedesupt I se vedeau snururile de rugaciune :))
Momentul care mi-a placut cel mai mult: duetul tiganesc-evreiesc, ceva de genu a fost si in Fiddler on the Roof, un duet evreiesc-rusesc, in care faceau pace.
Asa ca isi fac de petrecanie cu tiganii. :))
Muzica iarasi imi place la nebunie,ca de altfel orice e semnat Goran Bregovici e genial.
:)
AS-ANA
pe 12 Martie 2010 23:13
e vb de prigonirea evreilor dar si traditiile obiceiurile lor e un film k ;) de cultura..eu lam vazut la liceu din cauza ca fac un obtional istoria evreilor holocaostul ceva de genu...
Yufeng
pe 29 Noiembrie 2009 13:23
Un film care niște dialoguri absolut geniale! Umorul și tragismul se îmbină perfect în acest film.
dubthatsheet
pe 27 Decembrie 2008 02:35
evreii sunt oricum amuzanti(ca gangsterii pt ritchie)..tocmai pt ca n-au autoironie ,se iau tot timpul in serios.e de vazut mai ales pt ca nu e satira ci mai mult o adunatura de tipuri(comedie clasica) si situatii ametitoare dispuse anectodic,totul pe cel mai mare fond dramatic(holocaustul).
pe 21 Ianuarie 2003 00:00
Interesant din mai multe puncte de vedere. Imi place.
pe 21 Ianuarie 2003 00:00
Felurite mirodenii intrecandu-se intr-un joc ispititor al gustului desavarsit, usor amarui – acesta este „Train de vie „.
Desigur ca o descriere atat de plastica nu poate decat, fie sa intrige, fie sa creeze abandon inca de la inceput. Sunt prea neinsemnate insa nuantele de gri in film ca sa pot, la randul meu, sa il colorez mai putin viu si vibrant. Sunt putine realizari cinematografice care pot sa inoculeze dorinta ca, inca de la iesirea din sala de cinema sa iti doresti sa te intorci in acelasi fotoliu pentru o noua vizionare convins fiind ca te poti bucura cu totul diferit de acelasi film. Prin urmare n-as putea sa-i redau muzicalitatea decat asa cum am auzit-o eu, sa-i pictez culorile decat in nuantele in care m-au impresionat pe mine, sa rad si sa va fac sa radeti decat asa cum si cand am simtit eu.
E drept ca, desi rasul si zambetul sunt stari universale, motivele care conduc la aceste doua manifestari sunt dintre cele mai diferite. Intotdeauna am crezut ca a face pe cineva sa zambeasca este mult mai greu decat a genera hohote de ras. Zambetul are mult mai multe nuante, poate fi ironic, enigmatic, condescendent, stanjenitor, compatimitor pe cand rasul e plat, e ras si atat. Cea mai provocatoare incercare este aceea de a te limita, in peroratie, gesturi sau atitudini la creatia unui anumit tip de zambet. Simplu, cald, infloritor. Fara nici o umbra de ras.
Sa te limitezi cu o precizie de chirurg la a genera o anumita simtire sau din contra sa vrei sa binedispui prin ras si sa obtii doar un zambet, aici este diferenta dintre o comedie buna si una proasta. Singura subtitlitate fericita a rasului este jocul de-a rasul–plansul, tradus in arta cinematografica prin tragi–comedie. Suprapunand fundalul istoric cu modul in care a fost redata actiunea filmului, „Train de vie” se poate inscrie cu succes tocmai in aceasta categorie.
Cand, urmand traseul invers, un regizor resuseste ca dintr-un ras copios sa te intoarca la starea initiala printr-un zambet binevoitor ca si cum ai urma aceeasi centri care au propagat mesajul, atunci se numeste ca a obtinut ceea ce un anglicism consacrat poate reda intr-un singur cuvant: feed-back.
Desi in esenta comedie si inca dintre cele mai savuroase, elemente ce tin mai degraba de politic sau psihologie – culminand cu secventa finala, decorul, uneori cu sugestii de interior de teatru – in special mica asezare evreiasca, precum si muzica imbinand prin tonalitatile ei doua lumi atat de diferite dovedesc cum ca imaginatia nu s-a nascut la Hollywood!
M-am simtit mandra si de faptul ca regizorul s-a nascut in Romania. Bravo!
Ok, ca sa fac o paranteza. Un film de nota 9. Genial din cap pana in picioare,cu o mica exceptie: limba franceza. Nu o cunosc, nu o inteleg, nu-mi place cum suna.
Ar fi fost interesant sa fie in romana, mai ales ca totul se intampla intr-un shtetl din Romania, si chiar actorii, in mare parte au fost romani.:)
In romana sau in idish, si ar fi fost my all time favorite movie.
Chiar si frantuziti, actorii au fost foarte buni, evrei tipici: veseli, destepti dar sireti :)
Ideea de a construi un tren al deportatilor le-a venit intr-un moment in care nu se gandeau decat sa supravietuiasca.
Am ras la faza cand a coborat unu din tren, imbracat in ss-ist,si pe dedesupt I se vedeau snururile de rugaciune :))
Momentul care mi-a placut cel mai mult: duetul tiganesc-evreiesc, ceva de genu a fost si in Fiddler on the Roof, un duet evreiesc-rusesc, in care faceau pace.
Asa ca isi fac de petrecanie cu tiganii. :))
Muzica iarasi imi place la nebunie,ca de altfel orice e semnat Goran Bregovici e genial.
:)
Desigur ca o descriere atat de plastica nu poate decat, fie sa intrige, fie sa creeze abandon inca de la inceput. Sunt prea neinsemnate insa nuantele de gri in film ca sa pot, la randul meu, sa il colorez mai putin viu si vibrant. Sunt putine realizari cinematografice care pot sa inoculeze dorinta ca, inca de la iesirea din sala de cinema sa iti doresti sa te intorci in acelasi fotoliu pentru o noua vizionare convins fiind ca te poti bucura cu totul diferit de acelasi film. Prin urmare n-as putea sa-i redau muzicalitatea decat asa cum am auzit-o eu, sa-i pictez culorile decat in nuantele in care m-au impresionat pe mine, sa rad si sa va fac sa radeti decat asa cum si cand am simtit eu.
E drept ca, desi rasul si zambetul sunt stari universale, motivele care conduc la aceste doua manifestari sunt dintre cele mai diferite. Intotdeauna am crezut ca a face pe cineva sa zambeasca este mult mai greu decat a genera hohote de ras. Zambetul are mult mai multe nuante, poate fi ironic, enigmatic, condescendent, stanjenitor, compatimitor pe cand rasul e plat, e ras si atat. Cea mai provocatoare incercare este aceea de a te limita, in peroratie, gesturi sau atitudini la creatia unui anumit tip de zambet. Simplu, cald, infloritor. Fara nici o umbra de ras.
Sa te limitezi cu o precizie de chirurg la a genera o anumita simtire sau din contra sa vrei sa binedispui prin ras si sa obtii doar un zambet, aici este diferenta dintre o comedie buna si una proasta. Singura subtitlitate fericita a rasului este jocul de-a rasul–plansul, tradus in arta cinematografica prin tragi–comedie. Suprapunand fundalul istoric cu modul in care a fost redata actiunea filmului, „Train de vie” se poate inscrie cu succes tocmai in aceasta categorie.
Cand, urmand traseul invers, un regizor resuseste ca dintr-un ras copios sa te intoarca la starea initiala printr-un zambet binevoitor ca si cum ai urma aceeasi centri care au propagat mesajul, atunci se numeste ca a obtinut ceea ce un anglicism consacrat poate reda intr-un singur cuvant: feed-back.
Desi in esenta comedie si inca dintre cele mai savuroase, elemente ce tin mai degraba de politic sau psihologie – culminand cu secventa finala, decorul, uneori cu sugestii de interior de teatru – in special mica asezare evreiasca, precum si muzica imbinand prin tonalitatile ei doua lumi atat de diferite dovedesc cum ca imaginatia nu s-a nascut la Hollywood!