Foarte bun desi ritmul este lent si povestea cat se poate de simpla filmul nu m-a plictisit deloc.Ca atmosfera si prin faptul că are narator mi-a adus aminte de Asasinarea lui Jesse James versiunea romantata a celebrului bandit.
Mihai_Moise
pe 04 Decembrie 2025 15:03
Un altfel de film...
Iti trebuie dispozitie si rabdare pentru a-l parcurge si a extrage mesajul corect. Foarte vizual, profund pe alocuri, cu cateva replici memorabile.
Am avut momente in care n-am reusit sa nu fac mici comparatii cu filmele lui Terrence Mallck - genul ala de poezie vizuala care te farmecă exista si in Trenul din vis. Poate parea prea liniar, insa finalul e foarte reusit (in special imaginea din interiorul cabanei).
Mi-a placut...
boghiu_andrei
pe 26 Noiembrie 2025 23:52
Spusă într-o formă cronologică și într-un format de tip fotografie (termenii specifici și tehnicile nu le pot nu-mi acum, dar ideea e că nu e filmat într-un format obișnuit și imaginea ocupă mai puțin din întregul ecran, dând senzația de oglindă spre trecut), povestea lui Robert Grainier — personajul protagonist: un simplu muncitor care combină două medii apropiate de același cadru exterior, natural: pădurea și căile ferate — e emoționantă, dură și nemiloasă. Cu alte cuvinte, ca viața celor simpli, a celor privilegiați cu puținul și împovărați cu neșansa; ca viețile oamenilor înconjurați de binecuvântarea unei libertăți sincere și fără o predominare materialistă. E mai mult un portret de personaj, de viață, o cartografiere a câtorva decenii și a evoluției lumii prin chipul unui simplu om — a unui fiu, bărbat și soț. Și, precum viața celor mulți și determinați, călătoria spre moartea inevitabilă e dominată mai mult de alte mici morți — emoționale, interioare, ale sinelui: pregătiri pentru dispariția... necesară și chiar cerută de cei sătui să tot sufere povara neîmplinirii.
Regizorul Clint Bentley face un film (ecranizează, mai exact, cartea care cu același nume) de autor, captivant, tăcut, curajos, poetic, poate chiar și filosofic prin diferite teme atinse. Mai scurt: un film necesar. Evident că mulți nu au timp sau obiceiul de a savura tipul ăsta de povești (prea familiare cu ce li se întâmplă în viața personală și deloc preschimbate de ficțiune), însă cei răbdători și absorbiți de cinematografia crudă și de calitate vor aprecia și vor contempla puțin după genericul final. Eu așa am făcut. Știam ce căutăm și ce voi primi, dar, cu toate astea, am primit chiar mai mult decât anticipam. Un alt plus interesant e reprezentat de prezența unui narator care detaliază parcursul — presărat cu momente speciale și umbrit de etape crunte și necruțătoare — protagonistului din copilărie și până la despărțirea de forma vie.
E mai mult povestea oamenilor răpuși de timp și a vremurile de mult apuse. A contextelor pe care noi, ocupând prezentul tehnologic, nu le-am experimentat. Poate, de ce nu, e și o oglindă spre viața bunicilor și străbunicilor noștri — chiar dacă acțiunea are loc într-o Americă a anilor de tranziție, de la Primul Război Mondial și până la ajungerea omului pe Lună. Mai e și un film al celor care strigă și nu sunt auziți; care, fiind singuri și vulnerabili singurătății, încep să se destrame în diferite forme și etape, rămânând la final doar ideea unei vieți trăite și o dorință puternică de a ajunge la final și de a face completă uitarea.
Cele trei personaje cheie — Joel Edgerton, Kerry Condon, Felicity Jones — se achită excelent de roluri și arată că le pasă, ei fiind niste actori care mereu au jucat cu pasiune și intensitate, spre deosebire de câteva nume grele din Hollywood. Nu știu dacă încep să mă îndrăgostesc de Netflix sau nu, dar știu că mă bucur că filmul ăsta a fost făcut, indiferent de compania care-l distribuie. (Bine, fără să caut exact, aș paria, după cum e construit și se prezintă vizual, că a fost cumpărat de Netflix de la un producător mic.)
iuluassss
pe 22 Noiembrie 2025 02:12
E un film cu o poveste trista dar pe care il vizionezi cu plăcere. Toate cadrele sunt o înșiruire de tablouri.
Iti trebuie dispozitie si rabdare pentru a-l parcurge si a extrage mesajul corect. Foarte vizual, profund pe alocuri, cu cateva replici memorabile.
Am avut momente in care n-am reusit sa nu fac mici comparatii cu filmele lui Terrence Mallck - genul ala de poezie vizuala care te farmecă exista si in Trenul din vis. Poate parea prea liniar, insa finalul e foarte reusit (in special imaginea din interiorul cabanei).
Mi-a placut...
Regizorul Clint Bentley face un film (ecranizează, mai exact, cartea care cu același nume) de autor, captivant, tăcut, curajos, poetic, poate chiar și filosofic prin diferite teme atinse. Mai scurt: un film necesar. Evident că mulți nu au timp sau obiceiul de a savura tipul ăsta de povești (prea familiare cu ce li se întâmplă în viața personală și deloc preschimbate de ficțiune), însă cei răbdători și absorbiți de cinematografia crudă și de calitate vor aprecia și vor contempla puțin după genericul final. Eu așa am făcut. Știam ce căutăm și ce voi primi, dar, cu toate astea, am primit chiar mai mult decât anticipam. Un alt plus interesant e reprezentat de prezența unui narator care detaliază parcursul — presărat cu momente speciale și umbrit de etape crunte și necruțătoare — protagonistului din copilărie și până la despărțirea de forma vie.
E mai mult povestea oamenilor răpuși de timp și a vremurile de mult apuse. A contextelor pe care noi, ocupând prezentul tehnologic, nu le-am experimentat. Poate, de ce nu, e și o oglindă spre viața bunicilor și străbunicilor noștri — chiar dacă acțiunea are loc într-o Americă a anilor de tranziție, de la Primul Război Mondial și până la ajungerea omului pe Lună. Mai e și un film al celor care strigă și nu sunt auziți; care, fiind singuri și vulnerabili singurătății, încep să se destrame în diferite forme și etape, rămânând la final doar ideea unei vieți trăite și o dorință puternică de a ajunge la final și de a face completă uitarea.
Cele trei personaje cheie — Joel Edgerton, Kerry Condon, Felicity Jones — se achită excelent de roluri și arată că le pasă, ei fiind niste actori care mereu au jucat cu pasiune și intensitate, spre deosebire de câteva nume grele din Hollywood. Nu știu dacă încep să mă îndrăgostesc de Netflix sau nu, dar știu că mă bucur că filmul ăsta a fost făcut, indiferent de compania care-l distribuie. (Bine, fără să caut exact, aș paria, după cum e construit și se prezintă vizual, că a fost cumpărat de Netflix de la un producător mic.)