Părerea criticului
Cei care au vazut "Hercule", un desen animat absolut senzational, stiu de ce sunt in stare cei doi regizori si scenaristi, John Musker si Ron Clements. Din pacate, de indata ce au abordat povestea lui Stevenson, le-a murit si muza, si umorul, si fantezia.
Desi filmul este superb desenat, are culori mirifice si muzica a-ntaia, nu se stie cum, inca de la primele cadre te trezesti oropsit de o plictiseala ucigatoare. Se trancaneste mult si fara rost, se fac glume vulgare (sa nu uitam, totusi, ca e un film pentru copii!) iar actiunea se incalceste enervant spre un deznodamant mult prea indepartat. Dar faptul cel mai greu de digerat este "modernizarea" tramei la care s-au spetit cinci scenaristi, altfel, onorabili! Domnii in cauza si-au proptit brain-stormingul in romanul lui Stevenson, i-au spulberat suavul si fermecatorul parfum de epoca si au nascocit personaje noi (roboti, extraterestri, paianjeni, monstri, pocitanii s.a.) Corabia care ii poarta pe eroi spre locul unde se pituleaza comoara este un fel de "Olandez zburator" intergalactic, comandat de capitaneasa Amelia, un fel de pisico-vulpe cu urechi clapauge.
Jim Hawkins nu mai este un copil pamantean ci un tanar care locuieste naiba stie unde, in Cosmos. Odata harta gasita, Jim se aventureaza in cautarea comorii, in compania doctorului in astronomie Doppler, pe care creatorii filmului l-au transformat intr-un dulau cu ochelari. Imbarcat pe galionul comandat de Amelia, Jim devine mus la bucatarie, in subordinea gastronomului-pirat Silver. Cica, in cazul bucatarului-pirat-robot, Glen Keane (un veteran al animatiei) a lucrat timp de trei ani, cot la cot cu Eric Daniels si s-au inspirat din universul aparaturii electrocasnice. Piciorul (altadata de lemn!) al piratului Silver imita motorul unui uscator vechi iar bratul sau functioneaza ca un tel pentru batut albusurile de ou.
De robotul B.E.N. ce sa mai vorbim! E o jucarie cu aspect de insecta si privire adesea crucisa. Toate artificiile S.F. de care au abuzat autorii nu fac decat sa anuleze magia aventurii scornite cu atata farmec de nemuritorul Stevenson. Daca tot au avut la dispozitie animatori de elita, in stare sa reproduca picturile lui N.C. Wyeth (care a ilustrat editia din 1911 a "Insulei Comorii"), nu pot intelege in ruptul capului de ce s-au cramponat de ideea pseudo SF prin care au trimis toata tarasenia in spatiul extraterestru, transformand oamenii in animale si altoind povestea cu tot felul de creaturi absolut neconcludente in economia actiunii. Cat despre umor, mai bine tacem.
Desi filmul este superb desenat, are culori mirifice si muzica a-ntaia, nu se stie cum, inca de la primele cadre te trezesti oropsit de o plictiseala ucigatoare. Se trancaneste mult si fara rost, se fac glume vulgare (sa nu uitam, totusi, ca e un film pentru copii!) iar actiunea se incalceste enervant spre un deznodamant mult prea indepartat. Dar faptul cel mai greu de digerat este "modernizarea" tramei la care s-au spetit cinci scenaristi, altfel, onorabili! Domnii in cauza si-au proptit brain-stormingul in romanul lui Stevenson, i-au spulberat suavul si fermecatorul parfum de epoca si au nascocit personaje noi (roboti, extraterestri, paianjeni, monstri, pocitanii s.a.) Corabia care ii poarta pe eroi spre locul unde se pituleaza comoara este un fel de "Olandez zburator" intergalactic, comandat de capitaneasa Amelia, un fel de pisico-vulpe cu urechi clapauge.
Jim Hawkins nu mai este un copil pamantean ci un tanar care locuieste naiba stie unde, in Cosmos. Odata harta gasita, Jim se aventureaza in cautarea comorii, in compania doctorului in astronomie Doppler, pe care creatorii filmului l-au transformat intr-un dulau cu ochelari. Imbarcat pe galionul comandat de Amelia, Jim devine mus la bucatarie, in subordinea gastronomului-pirat Silver. Cica, in cazul bucatarului-pirat-robot, Glen Keane (un veteran al animatiei) a lucrat timp de trei ani, cot la cot cu Eric Daniels si s-au inspirat din universul aparaturii electrocasnice. Piciorul (altadata de lemn!) al piratului Silver imita motorul unui uscator vechi iar bratul sau functioneaza ca un tel pentru batut albusurile de ou.
De robotul B.E.N. ce sa mai vorbim! E o jucarie cu aspect de insecta si privire adesea crucisa. Toate artificiile S.F. de care au abuzat autorii nu fac decat sa anuleze magia aventurii scornite cu atata farmec de nemuritorul Stevenson. Daca tot au avut la dispozitie animatori de elita, in stare sa reproduca picturile lui N.C. Wyeth (care a ilustrat editia din 1911 a "Insulei Comorii"), nu pot intelege in ruptul capului de ce s-au cramponat de ideea pseudo SF prin care au trimis toata tarasenia in spatiul extraterestru, transformand oamenii in animale si altoind povestea cu tot felul de creaturi absolut neconcludente in economia actiunii. Cat despre umor, mai bine tacem.
