Pentru “lili22”, s-a întâmplat cu actorul, scenaristul și regizorul Mircea Veroiu. În anii ‘80 a emigrat la Paris deoarece se simțea neapreciat în România. Francezii l-au apreciat mult mai puțin decât românii. Acest lucru l-a afectat în continuare asupra stării de sănătate. În anul 1986 a fost identificat ca fiind bolnav de cancer. După 1990 se întoarce în România, mai lucrează aproximativ șase ani decedând în 1996 după suferința bolii de cancer. A fost incinerat iar urna cu cenușă a fost îngropată în cimitirul Bellu. Încă un exemplu: Dumitru Furdui la fel de “apreciat” de francezi se sinucide la Paris.
blacksea_rider
pe 10 Octombrie 2023 16:27
Al doilea poster al filmului este cu Maria Cumbari,n-apare in distributie...am adaugat si 2 photo ce ea din film,frumoasa actrita...
Edddd
pe 12 Iulie 2020 15:01
Odios film.... prea depresiv .
Nu știu ce tembel de la PCR i-a aprobat bugetul pentru filmul ăsta de la care pleacă lumea acasă tăindu-și venele cu lama..
Sunt prezente obsesiile regimului de atunci : să prezinte pe ecran realizările industriale / de infrastructură : Hotelul Intercontinental, Dacia 1300 , baraje, stațiuni pe litoral, etc.
chillyas
pe 30 Mai 2018 22:33
toate iubirile sint trecatoare... iubirile celebre - Romeo & Julieta, Tristan si Isolda etc... daca nu se terminau prin tragic, se terminau prin timp...
cezarika21
pe 01 Martie 2015 16:18
"Trecătoarele iubiri" este un film al întoarcerii la origini, al dorului de locurile străbune, al dragostei pierdute şi al vieţii irosite şi banalizate. Apar aici obişnuitele teme ale creaţiei cinematografice a Malvinei Urşianu: dezrădăcinarea, dragostea pierdută, sentimentul ratării, depresia fără margini.
Sfârşitul rătăcirii şi chemarea pământului sunt exprimate într-o lirică sumbră, lipsită de optimism şi deprimantă. Prins în menghina indiferentă a vieţii, omul se simte stingher şi singur, căutându-şi urmele paşilor pierduţi. Boala sufletului (resemnarea) se răsfrânge inevitabil şi asupra trupului într-o formă invizibilă, dar incurabilă. Oamenii şi-au ratat viaţa, au făcut mai demult o alegere greşită care nu mai poate fi reparată. Tragismul pustiului sufletesc reiese cel mai clar la suprafaţă în secvenţa excepţional realizată a întâlnirii pe plajă a arhitectului Andrei cu o bătrână profesoară de franceză, uitată de viaţă pe un tărâm străin în care nu-şi mai găseşte urmele.
Scenariul este ofertant, iar regia este de calitate superioară. Din păcate, există unele ruperi de ritm vizibile, dialogurile sunt parţial artificiale, iar interpretările mult prea teatrale. Filmul degajă nostalgie şi melancolie, fiind lipsit de orice urmă de optimism.
Iulidesprefilme
pe 23 Iulie 2013 12:26
Filmul rezistă prin interpretarea unor actori ca George Motoi, Cornel Coman, Silvia Popovici, Gina Patrichi (o Anna Magnani a noastră)...
lili22
pe 06 Aprilie 2013 16:22
si jocul Ginei Patrichi, altfel morala filmului e urmatoarea: nu plecati in strainatate sa munciti ,ca veti fi nefericiti total, ba va imbolnaviti de un cancer incurabil, asta fiind cireasa de pe tort.
Pentru cei mai tineri care nu au vazut filmul la aparitie vreau sa le aduc aminte de ce era capabil un dinozaur comunist.S-a reluat filmul la TVR de multe ori, tovarasa Ursianu fiind bine vazuta, dar scena sarutului pe malul marii era drastic scurtata, cum sa se pupe doi oameni casatoriti?Si ca tineretul sa nu inteleaga gresit, ca te poti pupa aiurea a fost adaugat un monolog al lui George Motoi in care zice catre Lena :doar un copil te-ar mai putea salva.....asa era moda pana in 1989, sa faci musai copii.
Ce ironie a sortii, tovarasa Ursianu a atins o varsta venerabila , protagonistii acestui film au murit, pe rand, cei mai valorosi, primii...
Cinefil1968
pe 10 Mai 2011 03:05
Desi sint vizibile cliseele caracteristice epocii in care a fost realizat filmul, impresioneaza profunzimea personajelor. Dupa parcursuri diferite, aflati iar fata in fata, protagonistii nu isi pot renega ceea ce i-a definit in tinerete - scena celei de a doa intilniri de pe plaja, parcursa pas linga pas.
Constructia filmului este arhitecturala, in echilibru static. Trei personaje feminine poarta numele Ana, sugerind statornicie si perenitate. Relevanta scena curatirii cu sampon a vasului de lut adus de la tara.
Este evidenta tema femeii nefericite, constanta in creatia Malvinei Ursianu.
Muzica lui Tiberiu Olah potenteaza furtuna din adincuri, in contrast cu suprafata calma. Pacat ca melodia 'Poate nu trebuia' nu a fost difuzata si separat.
Nu știu ce tembel de la PCR i-a aprobat bugetul pentru filmul ăsta de la care pleacă lumea acasă tăindu-și venele cu lama..
Sunt prezente obsesiile regimului de atunci : să prezinte pe ecran realizările industriale / de infrastructură : Hotelul Intercontinental, Dacia 1300 , baraje, stațiuni pe litoral, etc.
Sfârşitul rătăcirii şi chemarea pământului sunt exprimate într-o lirică sumbră, lipsită de optimism şi deprimantă. Prins în menghina indiferentă a vieţii, omul se simte stingher şi singur, căutându-şi urmele paşilor pierduţi. Boala sufletului (resemnarea) se răsfrânge inevitabil şi asupra trupului într-o formă invizibilă, dar incurabilă. Oamenii şi-au ratat viaţa, au făcut mai demult o alegere greşită care nu mai poate fi reparată. Tragismul pustiului sufletesc reiese cel mai clar la suprafaţă în secvenţa excepţional realizată a întâlnirii pe plajă a arhitectului Andrei cu o bătrână profesoară de franceză, uitată de viaţă pe un tărâm străin în care nu-şi mai găseşte urmele.
Scenariul este ofertant, iar regia este de calitate superioară. Din păcate, există unele ruperi de ritm vizibile, dialogurile sunt parţial artificiale, iar interpretările mult prea teatrale. Filmul degajă nostalgie şi melancolie, fiind lipsit de orice urmă de optimism.
Pentru cei mai tineri care nu au vazut filmul la aparitie vreau sa le aduc aminte de ce era capabil un dinozaur comunist.S-a reluat filmul la TVR de multe ori, tovarasa Ursianu fiind bine vazuta, dar scena sarutului pe malul marii era drastic scurtata, cum sa se pupe doi oameni casatoriti?Si ca tineretul sa nu inteleaga gresit, ca te poti pupa aiurea a fost adaugat un monolog al lui George Motoi in care zice catre Lena :doar un copil te-ar mai putea salva.....asa era moda pana in 1989, sa faci musai copii.
Ce ironie a sortii, tovarasa Ursianu a atins o varsta venerabila , protagonistii acestui film au murit, pe rand, cei mai valorosi, primii...
Constructia filmului este arhitecturala, in echilibru static. Trei personaje feminine poarta numele Ana, sugerind statornicie si perenitate. Relevanta scena curatirii cu sampon a vasului de lut adus de la tara.
Este evidenta tema femeii nefericite, constanta in creatia Malvinei Ursianu.
Muzica lui Tiberiu Olah potenteaza furtuna din adincuri, in contrast cu suprafata calma. Pacat ca melodia 'Poate nu trebuia' nu a fost difuzata si separat.