Trei kilometri până la capătul lumii (2024)

Nu este despre "lgtbisme", cum am fost tentat să cred! Așa cum "Crimă și pedeapsă" a lui Dostoievski nu e despre criminali, ci despre umanitate și despre fragilitatea condiției umane.

S-a plâns mult, s-a și râs un pic, dar nu cred că cineva a ieșit indiferent din sala de cinema. Un film pe care trebuie să îl vezi cu inima, nu cu ochii!
Povestea lui Adi nu este povestea celor mai mulți dintre cei care ajung în sala de cinema, dar ea dă glas tuturor vocilor care au fost reduse la tăcere, care au fost umilite, lovite sau izgonite la kilometri distanță de casa lor. Iar acele voci s-au auzit în ecou, tocmai prin liniștea, de multe ori sufocantă, din film. Și chiar dacă nu e povestea oricui, în orice moment s-ar putea să ajungi într-o situație în care n-ai vrea să fii decât în rolul Ilincăi, mezina distribuției, cea care nu lasă umanitatea să se scufunde în apele Dunării.

Sunt profund recunoscător că trăiesc vremuri în care, în România, chiar dacă, uneori, încă suntem la "3 kilometri până la capătul lumii", totuși, un astfel de film a fost posibil. Nu e puțin lucru!

Un film foarte bun despre aceasta temă, știu că primul instinct va fi să se zică că iar aceeași idee, doar de asta știu să vorbească (a fost și primul meu impuls, recunosc), dar acest film este original prin abordarea altor teme: violență, abuz de minori, forme de abuz care pleacă, paradoxal, din iubire și grijă, homofobia în viața de la sat. Toate detaliile sunt foarte atent puse la punct, filmul este un deliciu vizual și fiecare cadru te transpune cu adevărat în acea atmosferă. Mă bucur că au folosit și Delta Dunării ca și spațiu, mai ales că vor să propună filmul pentru Oscar.
De interpretări nici nu mai zic, magnifice toate interpretările, mi-au plăcut enorm toate persoanejele. Nu doar cum au fost interpretate, dar și cum au fost scrise, sunt niște peronalități complexe, nu sunt niciunul personaj doar pozitiv sau negativ, ci au din toate, exact ca în viață, unii mai mult, alții mai puțin.
Dați o șansă acestui film, chiar și dacă voi înșivă homofobia asta în voi, ar trebui să vă dea de gândit puțin (s-o acceptați, nu să vă transforme filmul în gay ;) )

Iarãşi LGBTQ !?!?! Este la modã, nu !?! Trebuie sã ieşim din grotã , nu !?! Nu existã şi alte subiecte în afara vieții acestora !?! Sau avem sarcinã de la Ursula în acest sens ?

O poveste cu un tânăr dintr-un sat de pescari din Delta Dunarii. Un tânăr care vrea să se smulgă din închistarea în care trăiește într-o familie tradițională. Este în același timp în căutarea identității sale sexuale (o temă de maximă actualitate!). Este neînțeles de părinții săi, de vecinii și autoritățile locale. Adi a susținut bacalaureatul pe care l-a luat cu 9.80, are o prietenă în sat iar tatăl său îl vede student la marină. A încasat o bătaie de la un alt băiat din sat cu un tată ceva mai influent. Motivul ar fi fost chiar presupusa și nenegata lui legătură în contra firii cu un turist întâlnit la discotecă. Însă el vrea să plece, are acest amic de la București iar familia încearcă să rezolve problema fiului lor așa cum cred ei. Filmul prezintă gradat rolul poliției locale, al preotului din sat, al părinților și al unei reprezentante de la protecția copilului. O intervenție de la județ pune însă batista pe țambalul acestei afaceri care avea sorți să se amplifice și să afecteze mai multe persoane, familia lui Adi și să tulbure liniștea comunității locale. Toată lumea este astfel mulțumită. Iar în final ...el pleacă. Apoi curge coloana finală pe maneaua cu Fata din tramvai. Film de Oscar? Se poate, să sperăm. Oricum este bine jucat de actorii atent aleși și distribuiți. Am remarcat în special pe cei doi polițiști, preotul, eroul principal și părinții lui...

Cine nu poate altfel o încearcă și pe-asta cu lgbtqxyz. Se poartă. La concurență cu alte teme, un asemenea film, bine făcut cinematografic, are un atu în plus, ținând cont de suprareprezetarea lobby-ului cam în toate domeniile, cu precădere în showbusiness.
Asta o știu și regizorii noștri setoși de glorie și iubitori de bine.
România, ca multe țări cu cultură tradițională, a tratat deviațiile sexuale, de secole, cu o discriminare relativ benignă, limitându-se cel mai adesea la persiflaj. Evident, cazurile pe pervertire sau agresare a minorilor, constatate in flagranti erau pedepsite destul de aspru, mergându-se până la detenție (jurisprudența respectivă fiind preluată de la țările occidentale).
Omenirea a menținut de mii de ani un echilibru stabil în privința sexualității. Nu există motive să fie tulburat.

Vizionat la Festivalul de film Independent Anonimul !

Un film necesar despre cruzimea unei societăți oarbe. Escaladarea violenței și abjecția lumii într-un colț de paradis.Practici barbare: exorcizarea ...O corupție generalizată.Critica virulentă a unei societăți homofobe.