Un film foarte bun, de actiune, interesant, captivant chiar, cu actori notabili, actrite frumoase si elegante, despre realitati ale razboiului, intamplari adevarate ale unor oameni aflati in misiune. Recomand.
aurelian_rusu
pe 23 August 2020 22:42
Un film foarte bun, m-a impresionat scenariul, artistii, curajul.
lili22
pe 23 August 2020 22:38
Unul din cele mai proate filme vazute de mine, scenariul fiind scris de Ioan Grigorescu ,personaj dubios si mediocru.Nu e vorba de aurul polonez, e un ghiveci cu spioni si spioane care fug pe malul marii pe tocuri si in rochii de seara, comisari poligloti, ministri cu discurs scos din manuale comuniste.Imaginea, coloana sonora te calca pe nervi.Parca e un film facut la un camin cultural..
Si dureaza peste doua ore.
nicu_bors
pe 15 Februarie 2015 03:43
E un film interesant, turnat acum 30 de ani ...
Pe când un film privind transportul tezaurului României la Moscova, in timpul Primului Razboi Mondial? Bunica mea materna, nascuta în 1901 în satul Strajescu din lunca Siretului, mi-a povestit, prin 1975, despre drama retragerii populatiei civile din Muntenia din toamna anului 1916, la care a asistat personal ...
Deceoare
pe 30 Noiembrie 2013 09:17
Polonezii probabil au recuperat tezaurul lor . Ei au avut curajul să devină transparenţi în această problemă chiar înainte de anul 1989 . Pe când un film ''de ficţiune'' şi despre istoria tezaurului României şi soarta reală a acestuia ?
cezarika21
pe 09 Septembrie 2012 12:31
Fără efortul de documentare al marelui jurnalist Ioan Grigorescu, evenimentul istoric al evacuării tezaurului polonez prin România ar fi fost, fără îndoială, necunoscut de contemporani. Grigorescu se afla în anii '50 pe post de corespondent Agerpres la Varșovia și nu s-a mulțumit doar să-și încaseze leafa și să relateze victoriile socialismului în Polonia, ci a căutat să aprofundeze legăturile istorice româno-poloneze și a documentat, printre altele, traseul tezaurului polonez pe teritoriul României. Rezultatul documentării este acest film, care, deși combină realitatea cu ficțiunea, reușește să aducă în atenția publicului o frântură de istorie.
”Trenul de aur” este realizat în coproducție româno-poloneză și evocă într-un mod romanțat întâmplările dramatice ale evacuării tezaurului Poloniei prin România în perioada invaziei germane din septembrie 1939. Urmărim traseul sinuos al convoiului mai întâi pe teritoriul Poloniei, apoi pe teritoriul României, luând contact astfel cu realitățile tragice ale războiului și cu cruzimea invadatorilor germani. Avem prilejul să constatăm că războiul aduce distrugere și moarte, neavând imaginea eroică din manualele de istorie.
Conceput ca un amestec de evenimente reale și ficțiune istorică, ”Trenul de aur” are o acțiune spectaculoasă, cu mult dramatism și suspans, deși pe alocuri există totuși unele tușe patetice precum declarațiile ritoase ale unor demnitari polonezi sau discursul lui Armand Călinescu din ședința de guvern. Ritmul alert al acțiunii și diversiunile permanente ale fasciștilor creează o stare de tensiune, dezvăluind riscurile călătoriei în acele vremuri tulburi. Devenim astfel martori ai istoriei. O istorie trăită de bunicii și străbunicii noștri și pe care noi o cunoaștem doar din cărți și din filme.
Ar trebui să reținem din acest film că, deși restrânsă de amenințările germano-sovietice, cooperarea româno-poloneză rămâne unul dintre cele mai vii exemple ale aportului României la victoria aliaților, reprezentând, de asemenea, și un gest semnificativ de onoare al României, similar ca valoare morală cu refuzul țării noastre de a participa la împărțirea Cehoslovaciei în 1938. Dacă ar fi pus mâna pe aurul polonez, Germania și-ar fi întărit considerabil forța militară și poate că rezultatul războiului ar fi fost total diferit.
mishu88
pe 26 Mai 2012 16:57
Trenul de aur este o coproducţie cinematografică româno-poloneză din anul 1986 care descrie un eveniment real petrecut în 1939: drumul parcurs de tezaurul Poloniei prin România, pentru a-l pune la adăpost de armatele germane care invadaseră Polonia.
Filmul se împarte în două secţiuni: în prima parte acţiunea se petrece pe tărâm polonez unde se decide ca tezaurul polonez să fie evacuat către România şi mai departe spre un loc mai sigur şi ferit de Reich-ul nimicitor, duşman Poloniei de atunci; a doua parte este, în mare măsură, legată de transportul aurului cu un tren de la Gara Snyatin şi până la Constanţa Mărfuri.
Pasiunea pentru trenuri m-a făcut să urmăresc cu sufletul la gură cadrele excelent filmate, cadre care sunt rare şi, după cum spunea un senior pasionat de FeRoviaRe, compun unul dintre puţinele filme în care apar aburoasele noastre româneşti cu toată puterea şi mândria lor. De asemenea, prezenţa unui vagon – salon de lux care a fost destinat transportului oficialităţilor poloneze face deliciul celor care caută să-şi aducă aminte cum se călătorea pe vremuri.
Pentru a fi mai exact, menţionez că la filmări au fost prezente următoarele locomotive: 50.204, 50.171, 50.397 şi 50.497 - toate aparţinând depoului Sibiu. Ei bine, acestea au tractat trenurile care au fost filmate pe linia Vinţul de Jos – Sibiu, între Apoldul de Sus şi Apoldul de Jos, în timp ce fascinanta scenă a trierii vagoanelor a fost înregistrată pentru urmaşii noştri în Triajul Sibiu. Gările prin care trenurile au staţionat pentru a prelua apă sau prin care treceau cu viteză au fost Miercurea Sibiului (Snyatin), Sălişte (Grigore Ghica-Vodă), Sibiel (Sihlea), Sibiu (Buzău). Informaţiile despre materialul rulant şi locaţia filmărilor au fost furnizate de d-nul prof. Ing. Valentin Ivănescu, în timp ce numele adevărat al gărilor mi l-a deconspirat d-nul Cornel Misinger.
Printre actori îi regăsim pe inegalabilii Mitică Popescu, Mircea Albulescu sau Valentin Uritescu, iar de partea polonezilor: Ewa Kuklinska, Arkadiusz Bazak sau Wacław Ulewicz. Regia i-a aparţinut lui Bogdan Poreba, iar producătorul ineditei producţii cinematografice a fost Casa de Filme nr. 5, distribuţia fiind asigurată de Centrul Naţional al Cinematografiei.
Vă recomand un film în care se vorbeşte patru limbi, vă invit la un film unde numele de Grigore Gafencu sau Armand Călinescu o să vă aducă aminte de istoria neamului românesc, un film în care trenurile cu aburi sunt „păsările măestre”, un film unde umorul este discret şi de bună calitate, iar romanţa inegalabilei Angela Similea vă va aduce aminte de „Tu să plângi, eu să zic… nu!”
afy06
pe 11 August 2009 18:03
Am auzit despre acest film si se pare ca este un film reusit. Vreau si eu acest film. Va rog........
Multumesc.
pe 19 Iunie 2008 12:22
Am avut norocul sa vad acest film in premiera,la Sibiu. Multe secvente s-au realizat in jud.Sibiu(de exemplu,gara Miercurea Sibiului a fost inlocuitorul pentru gara de frontiera polono-romana Snyatin, apoi la Saliste a fost gara Grigore Ghica-Voda=gara de frontiera romano-polona,in halta Sibiel a fost halta Sihlea,iar in statia-respectiv triajul Sibiu-a fost gara respectiv triajul Buzau.
Mai adaug ca cel care a condus cu adevarat locomotiva cu abur unde,in film,era mecanic dl.Valentin Uritescu,este prietenul meu,dl.mecanic de locomotiva Gheorghe Munteanu domiciliat in Sibiu, pe strada Eschile din cartierul Terezian.
in incheiere,concluzionez ca este un film care respecta adevarul istoric si opinez ca ar fi un gest onorabil de restituire a a unui eveniment important din trecutul atat al Romaniei cat si al Poloniei faptul ca una din televiziunile cu acoperire nationala din Romania -TVR, TVR Cultural, PROTV,PROCinema -sa-l redifuzeze,eventual intr-o zi de weekend si la o ora de maxima audienta.Multumesc pentru atentie.
pe 07 Iunie 2005 18:40
Un film de actiune captivant pe care l-am vazut la scurt timp dupa aparitie (prin 1987 sau 1988).
Am asteptat sa-l revad la una din televiziunile romanesti, sau la cinematograf. Nu inteleg de ce nu a mai fost programat, mai ales ca, dupa cate-mi amintesc, nu este un film cu mesaj politic comunist (desi ar cam fi cazul sa devenim lucizi si sa vedem doar opera cinematografica, lasand la o parte mesajul politic artificial).
Si dureaza peste doua ore.
Pe când un film privind transportul tezaurului României la Moscova, in timpul Primului Razboi Mondial? Bunica mea materna, nascuta în 1901 în satul Strajescu din lunca Siretului, mi-a povestit, prin 1975, despre drama retragerii populatiei civile din Muntenia din toamna anului 1916, la care a asistat personal ...
”Trenul de aur” este realizat în coproducție româno-poloneză și evocă într-un mod romanțat întâmplările dramatice ale evacuării tezaurului Poloniei prin România în perioada invaziei germane din septembrie 1939. Urmărim traseul sinuos al convoiului mai întâi pe teritoriul Poloniei, apoi pe teritoriul României, luând contact astfel cu realitățile tragice ale războiului și cu cruzimea invadatorilor germani. Avem prilejul să constatăm că războiul aduce distrugere și moarte, neavând imaginea eroică din manualele de istorie.
Conceput ca un amestec de evenimente reale și ficțiune istorică, ”Trenul de aur” are o acțiune spectaculoasă, cu mult dramatism și suspans, deși pe alocuri există totuși unele tușe patetice precum declarațiile ritoase ale unor demnitari polonezi sau discursul lui Armand Călinescu din ședința de guvern. Ritmul alert al acțiunii și diversiunile permanente ale fasciștilor creează o stare de tensiune, dezvăluind riscurile călătoriei în acele vremuri tulburi. Devenim astfel martori ai istoriei. O istorie trăită de bunicii și străbunicii noștri și pe care noi o cunoaștem doar din cărți și din filme.
Ar trebui să reținem din acest film că, deși restrânsă de amenințările germano-sovietice, cooperarea româno-poloneză rămâne unul dintre cele mai vii exemple ale aportului României la victoria aliaților, reprezentând, de asemenea, și un gest semnificativ de onoare al României, similar ca valoare morală cu refuzul țării noastre de a participa la împărțirea Cehoslovaciei în 1938. Dacă ar fi pus mâna pe aurul polonez, Germania și-ar fi întărit considerabil forța militară și poate că rezultatul războiului ar fi fost total diferit.
Filmul se împarte în două secţiuni: în prima parte acţiunea se petrece pe tărâm polonez unde se decide ca tezaurul polonez să fie evacuat către România şi mai departe spre un loc mai sigur şi ferit de Reich-ul nimicitor, duşman Poloniei de atunci; a doua parte este, în mare măsură, legată de transportul aurului cu un tren de la Gara Snyatin şi până la Constanţa Mărfuri.
Pasiunea pentru trenuri m-a făcut să urmăresc cu sufletul la gură cadrele excelent filmate, cadre care sunt rare şi, după cum spunea un senior pasionat de FeRoviaRe, compun unul dintre puţinele filme în care apar aburoasele noastre româneşti cu toată puterea şi mândria lor. De asemenea, prezenţa unui vagon – salon de lux care a fost destinat transportului oficialităţilor poloneze face deliciul celor care caută să-şi aducă aminte cum se călătorea pe vremuri.
Pentru a fi mai exact, menţionez că la filmări au fost prezente următoarele locomotive: 50.204, 50.171, 50.397 şi 50.497 - toate aparţinând depoului Sibiu. Ei bine, acestea au tractat trenurile care au fost filmate pe linia Vinţul de Jos – Sibiu, între Apoldul de Sus şi Apoldul de Jos, în timp ce fascinanta scenă a trierii vagoanelor a fost înregistrată pentru urmaşii noştri în Triajul Sibiu. Gările prin care trenurile au staţionat pentru a prelua apă sau prin care treceau cu viteză au fost Miercurea Sibiului (Snyatin), Sălişte (Grigore Ghica-Vodă), Sibiel (Sihlea), Sibiu (Buzău). Informaţiile despre materialul rulant şi locaţia filmărilor au fost furnizate de d-nul prof. Ing. Valentin Ivănescu, în timp ce numele adevărat al gărilor mi l-a deconspirat d-nul Cornel Misinger.
Printre actori îi regăsim pe inegalabilii Mitică Popescu, Mircea Albulescu sau Valentin Uritescu, iar de partea polonezilor: Ewa Kuklinska, Arkadiusz Bazak sau Wacław Ulewicz. Regia i-a aparţinut lui Bogdan Poreba, iar producătorul ineditei producţii cinematografice a fost Casa de Filme nr. 5, distribuţia fiind asigurată de Centrul Naţional al Cinematografiei.
Vă recomand un film în care se vorbeşte patru limbi, vă invit la un film unde numele de Grigore Gafencu sau Armand Călinescu o să vă aducă aminte de istoria neamului românesc, un film în care trenurile cu aburi sunt „păsările măestre”, un film unde umorul este discret şi de bună calitate, iar romanţa inegalabilei Angela Similea vă va aduce aminte de „Tu să plângi, eu să zic… nu!”
Multumesc.
Mai adaug ca cel care a condus cu adevarat locomotiva cu abur unde,in film,era mecanic dl.Valentin Uritescu,este prietenul meu,dl.mecanic de locomotiva Gheorghe Munteanu domiciliat in Sibiu, pe strada Eschile din cartierul Terezian.
in incheiere,concluzionez ca este un film care respecta adevarul istoric si opinez ca ar fi un gest onorabil de restituire a a unui eveniment important din trecutul atat al Romaniei cat si al Poloniei faptul ca una din televiziunile cu acoperire nationala din Romania -TVR, TVR Cultural, PROTV,PROCinema -sa-l redifuzeze,eventual intr-o zi de weekend si la o ora de maxima audienta.Multumesc pentru atentie.
Am asteptat sa-l revad la una din televiziunile romanesti, sau la cinematograf. Nu inteleg de ce nu a mai fost programat, mai ales ca, dupa cate-mi amintesc, nu este un film cu mesaj politic comunist (desi ar cam fi cazul sa devenim lucizi si sa vedem doar opera cinematografica, lasand la o parte mesajul politic artificial).