Părerea criticului
Cea mai importantă premieră Netflix a lunii februarie este deja disponibilă pe platformă: Tribes of Europe/Triburile Europei este o megaproducţie germană realizată de producătorii excelentului Dark, iar pentru spectatorii din România premiera este cu atât mai atractivă cu cât într-un rol semnificativ o putem vedea pe actriţa Ana Ularu. Iată mai jos la ce ar trebui să te aştepţi de la acest SF ce ne poartă 50 de ani în viitor, când rasa umană se recuperează după un cataclism global.
Anul 2074, 45 de ani după ce o pană de curent globală a schimbat o dată pentru totdeauna faţa societăţii. Vechile naţiuni au dispărut, în locul lor apărând microstate, Triburile, fiecare cu propria viziune asupra viitorului, de la Origines, tribul ce trăieşte în strânsă comuniune cu natura, refuzând orice tehnologie, la sângeroşii Crows, gata de orice pentru a-şi duce la îndeplinire planurile de dominare ale întregii Europe. Pacea fragilă a continentului este dinamitată de apariţia unui dispozitiv al celui mai dezvoltat trib, Atlanţii, triburile fiind gata de orice pentru a şi-l însuşi.
Mai întăi, să scăpăm de elefantul din magazinul de porţelanuri: Triburile Europei are multe, am spune prea multe asemănări cu The 100 (serialul The CW e disponibil chiar pe Netflix). Decorul postapocaliptic, obsesia de a afla ce a provocat cataclismul, triburile în veşnic conflict şi promisiunea unei tehnologii salvatoare, toate se regăsesc în ambele seriale şi ar putea fi principalul motiv pentru care publicul ar putea respinge Triburile Europei.
Dar să spunem că publicul nu a văzut The 100. Din păcate nici aşa lucrurile nu stau prea bine cu noul serial Netflix, consecinţă fictivă - conform declaraţiilor showrunner-ului Philip Koch - a Brexit-ului. În ciuda unor personaje convingătoare (vrem un spin off cu stăpâna Varvara!), serialul are un ton de-a dreptul schizofrenic, alternând secvenţe mult prea contemplative cu unele pline de violenţă mai mult sau mai puţin gratuită. Mai pune aici personajele care-şi schimbă arbitrar opţiunile şi inamicii apăruţi ca prin minune la tot pasul şi obţii o poveste forţată şi neverosimilă.
Am spune că stilul hiperkinetic şi faptul că cele trei personaje principale - Kiano (Emilio Sakraya, foto), Liv (Henriette Confurius) şi Elja (David Ali Rashed) - sunt adolescenţi recomandă serialul mai degrabă acestei grupe de vârstă, dar atenţie, Tribes of Europa a primit rating-ul 16+ din cauza scenelor violente, prin urmare poate nu e o idee chiar bună să strângi toţi minorii din familie în faţa ecranului.
Dincolo de abordarea over the top, Tribes ne poate determina să medităm asupra viitorului care poate va arăta, de ce nu, exact ca în serial. Poate că nu va porni de la o pană de curent globală, dar la un moment dat cu siguranţă umanitatea va suferi un regres evident. Sau poate o întoarcere la un normal mai simplu şi mai puţin toxic cu întreaga planetă? Urmărind cele şase episoade ale primului sezon nu ai cum să nu te gândeşti (şi să te înfiori) la faptul că tot ceea considerăm acum un dat (apa caldă la chiuvetă, de exemplu) ar putea dispărea o dată pentru totdeauna, într-o fracţiune de secundă. Serialul are acest efect, oferind o vagă responsabilizare în faţa consumerismului feroce...
Anul 2074, 45 de ani după ce o pană de curent globală a schimbat o dată pentru totdeauna faţa societăţii. Vechile naţiuni au dispărut, în locul lor apărând microstate, Triburile, fiecare cu propria viziune asupra viitorului, de la Origines, tribul ce trăieşte în strânsă comuniune cu natura, refuzând orice tehnologie, la sângeroşii Crows, gata de orice pentru a-şi duce la îndeplinire planurile de dominare ale întregii Europe. Pacea fragilă a continentului este dinamitată de apariţia unui dispozitiv al celui mai dezvoltat trib, Atlanţii, triburile fiind gata de orice pentru a şi-l însuşi.
Mai întăi, să scăpăm de elefantul din magazinul de porţelanuri: Triburile Europei are multe, am spune prea multe asemănări cu The 100 (serialul The CW e disponibil chiar pe Netflix). Decorul postapocaliptic, obsesia de a afla ce a provocat cataclismul, triburile în veşnic conflict şi promisiunea unei tehnologii salvatoare, toate se regăsesc în ambele seriale şi ar putea fi principalul motiv pentru care publicul ar putea respinge Triburile Europei.
Dar să spunem că publicul nu a văzut The 100. Din păcate nici aşa lucrurile nu stau prea bine cu noul serial Netflix, consecinţă fictivă - conform declaraţiilor showrunner-ului Philip Koch - a Brexit-ului. În ciuda unor personaje convingătoare (vrem un spin off cu stăpâna Varvara!), serialul are un ton de-a dreptul schizofrenic, alternând secvenţe mult prea contemplative cu unele pline de violenţă mai mult sau mai puţin gratuită. Mai pune aici personajele care-şi schimbă arbitrar opţiunile şi inamicii apăruţi ca prin minune la tot pasul şi obţii o poveste forţată şi neverosimilă.
Am spune că stilul hiperkinetic şi faptul că cele trei personaje principale - Kiano (Emilio Sakraya, foto), Liv (Henriette Confurius) şi Elja (David Ali Rashed) - sunt adolescenţi recomandă serialul mai degrabă acestei grupe de vârstă, dar atenţie, Tribes of Europa a primit rating-ul 16+ din cauza scenelor violente, prin urmare poate nu e o idee chiar bună să strângi toţi minorii din familie în faţa ecranului.
Dincolo de abordarea over the top, Tribes ne poate determina să medităm asupra viitorului care poate va arăta, de ce nu, exact ca în serial. Poate că nu va porni de la o pană de curent globală, dar la un moment dat cu siguranţă umanitatea va suferi un regres evident. Sau poate o întoarcere la un normal mai simplu şi mai puţin toxic cu întreaga planetă? Urmărind cele şase episoade ale primului sezon nu ai cum să nu te gândeşti (şi să te înfiori) la faptul că tot ceea considerăm acum un dat (apa caldă la chiuvetă, de exemplu) ar putea dispărea o dată pentru totdeauna, într-o fracţiune de secundă. Serialul are acest efect, oferind o vagă responsabilizare în faţa consumerismului feroce...
