Primul film dintr-o trilogie care tratează idealurile revoluţionare ale Franţei: libertatea, egalitatea şi fraternitatea, "Trois couleurs: Bleu" prezintă încercările unei femei care şi-a pierdut soţul şi fiica într-un accident de maşină de a se elibera de trecut şi de a rupe orice legătură cu fosta ei activitate, cu toate persoanele cunoscute (cu excepţia mamei sale bolnave de Alzheimer) şi cu toate lucrurile materiale din trecut (cu excepţia unui candelabru cu mărgele albastre) ca o încercare de autopedepsire.
Ruperea totală de trecut nu se poate realiza, iar trecutul o ajunge din urmă mai ales prin muzica pe care Julie o aude permanent în mintea ei. Emoţiile revin pe chipul împietrit de o durere tăcută al femeii, iar Julie dobândeşte puterea de a ierta şi de a se ierta şi de a merge mai departe.
Culoarea albastru din titlu care apare pe tot parcursul filmului (în candelabrul cu mărgele albastre, în culoarea apei din piscină sau în alte elemente) semnifică libertatea vieţii, precum şi dorinţa de eliberare de trecut. Povestea simplă este prezentată cu o eleganţă estetică deosebit de pătrunzătoare, provocând simţurile spectatorului prin imaginea plastică, culorile intense, muzica reluată obsesiv şi mai ales prin momentele îndelungate de tăcere.
Chipul împietrit de o durere surdă al Juliei (interpretată excepţional de Juliette Binoche) este un element care dovedeşte intensele trăiri interioare ale personajului, care nu pot fi eliberate decât prin renunţarea la autoînvinovăţire şi iertarea trecutului. "Trois couleurs: Bleu" este un film de artă memorabil recomandat tuturor cinefililor.
Iulidesprefilme
pe 10 Februarie 2013 13:04
Acesta este primul film din trilogia dedicată de regizorul polonez steagului Franţei şi culorilor sale, albastru, alb şi roşu, simboluri pentru libertate, egalitate şi fraternitate.
margott
pe 24 Mai 2012 14:05
Filmul imprumuta proprietatile culorii pe care o reprezinta : albastru e culoarea serenitatii, a linistii interioare, semnifica totodata vindecare, ingaduinta, spiritualitate. Eroina isi regaseste echilibrul interior, puterea de a o lua de la capat, de a ierta, dupa o tendinta initiala de izolare ca o pedeapsa autoimpusa. Juliette Binoche e superba in rol, glaciala, golita de sentimente, aproape inumana.
pe 07 Februarie 2011 18:05
Pentru a înţelege trilogia aşa cum a dorit regizorul, trebuie să începi cronologic. Primul film este Albastru. Melancolie, singurătate, tăcere, dorinţa de libertate, filantropie. Revenirea la viaţă după o mare pierdere are loc într-un mod atipic: pasiunea pentru muzică. Interesante cadrele vintage-albăstrui şi scenele în care muzica din mintea lui Julie rulează în continuare chiar dacă pentru toţi [...]
corigeb
pe 08 August 2010 10:59
Una dintre cele mai emotionante si artistice drame.Krzysztof Kieslowski este atat de atent la detalii iar Juliette Binoche isi joaca perfect rolul...Preferatul meu din intreaga trilogie.
elmedico
pe 17 Iulie 2010 17:34
Filmul nu este prost facut, insa eu nu am inteles actiunea filmului. Nu inteleg cum isi revine dupa accident ajutata de ceilalti oameni, deoarece nu vad nimic semnificativ in aceasta prima parte. Sper sa inteleg mai mult din partea a II - a si a III a.
aayana
pe 23 Mai 2010 12:39
Dupa ce am vazut trilogia pot spune clar ca cel mai mult mi-a placut Alb. Dupa el urmeaza Rosu si Albastru in egala masura.
Albastru e melancolia, dorinta de libertate, singuratatea si in final revenirea la viata. Trebuie neaparat vazute in ordinea in care au aparut.
childs_play
pe 13 Aprilie 2010 17:45
Bleu este un film foarte pictural, culoarea din titlu apare in decoruri, in lumini, in detalii – dar nu va imaginati un film inregistrat in totalitate in albastru. Nu este ceva suparator. Kieslowski se joaca cu accentele ca un pictor – o camera albastra, o piscina, vitraliile, lumina de diferite intensitati si nuante, apoi diferite obiecte de decor… Oricum, dupa primele secvente ale filmului (si sugestionat si de titlu) deja vei avea ochiul antrenat sa caute exact acele pete de culoare.
Ruperea totală de trecut nu se poate realiza, iar trecutul o ajunge din urmă mai ales prin muzica pe care Julie o aude permanent în mintea ei. Emoţiile revin pe chipul împietrit de o durere tăcută al femeii, iar Julie dobândeşte puterea de a ierta şi de a se ierta şi de a merge mai departe.
Culoarea albastru din titlu care apare pe tot parcursul filmului (în candelabrul cu mărgele albastre, în culoarea apei din piscină sau în alte elemente) semnifică libertatea vieţii, precum şi dorinţa de eliberare de trecut. Povestea simplă este prezentată cu o eleganţă estetică deosebit de pătrunzătoare, provocând simţurile spectatorului prin imaginea plastică, culorile intense, muzica reluată obsesiv şi mai ales prin momentele îndelungate de tăcere.
Chipul împietrit de o durere surdă al Juliei (interpretată excepţional de Juliette Binoche) este un element care dovedeşte intensele trăiri interioare ale personajului, care nu pot fi eliberate decât prin renunţarea la autoînvinovăţire şi iertarea trecutului. "Trois couleurs: Bleu" este un film de artă memorabil recomandat tuturor cinefililor.
Albastru e melancolia, dorinta de libertate, singuratatea si in final revenirea la viata. Trebuie neaparat vazute in ordinea in care au aparut.