Trois couleurs: Rouge (1994)

Poate după acea decepție, greșeala mea a fost că nu am reușit să te întâlnesc (în urmă cu 25 de ani) pe tine; cam așa îi spune un bărbat de vreo 70 de ani unei tinere de doar 25 de ani... Enigmatic, poetic și sensibil acest film construit pe cromatici de roșu.

Pentru mine este de departe cel mai inchegat film al trilogiei, poate si datorita faptului ca imi plac mult mai mult temele abordate aici decat in celelalte doua, dar si pentru ca Irene Jacob si Jean-Louis Trintignant sunt fenomenali. In plus, finalul vine cu o simbolistica perfecta pentru a pune sub acelasi steag cele trei culori. Minunat!

A trecut multa vreme de cand am vazut trilogia lui Kieslowski si aveam un mare entuziasm fata de doua din filmele trilogiei.

Excepţional. Un film în primul rând psihologic, care tratează complexitatea relaţiilor interumane, dar şi unul cu un mesaj aparte. Dialogurile dintre tânăra care poza şi ca model şi judecătorul ieşit acum la pensie, de un cinism (din partea celui din urmă) care aproape că siderează spectatorul sunt piesa de rezistenţă a acestei pelicule extrem de sensibile, dar şi complexe, a marelui Kieslowski. Cheia filmului pare a fi descoperirea adevărului că toţi suntem umani (inclusiv ex-judecătorul), chiar dacă anumite evenimente traumatizante ne pot duce la insensibilitate faţă de semeni. Destinele însă se întrepătrund, şi odată cu confesiunea din final cel care ţinuse în mâini atâtea destine se eliberează el însuşi de povară şi găseşte în interlocutoarea sa (pe care o cunoaşte întâmplător) o poartă către a redeveni uman. Un film de văzut şi revăzut, pigmentat pe alocuri cu elemente din decor care se constituie în adevărate simboluri pentru idei exprimate indirect. (Din păcate, am ratat primele două părţi ale trilogiei, dar mai mult ca sigur că le voi vedea cu prima ocazie).

Trois couleurs: Rouge (1994)Trois couleurs: Rouge (1994)Trois couleurs: Rouge (1994)Trois couleurs: Rouge (1994)

　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　

Intreaga trilogie a lui Kieslowski este bazata pe idealurile revolutiei franceze, Libertate, Egalitate, Fraternitate, de aici si culorile aferente fiecarui film in parte. Marturisesc ca mie Rosu mi-a placut cel mai putin din cele 3, iar Albastru a fost preferatul meu.

Poate sunt doar eu... dar n-am inteles prea mare lucru din filmul asta. adica am vazut multe filme din acest segment, backgroundul lui Kieslowski parea incurajator, atmosfera creata este interesanta, insa actiunea este cea care imi da batai de cap.
parca tot filmul este o intriga, si desfasurarea actiunii nu mai incepe niciodata. Poate ma lamureste cineva.

Pentru a înţelege trilogia aşa cum a dorit regizorul, trebuie să începi cronologic. Primul film este Albastru. Melancolie, singurătate, tăcere, dorinţa de libertate, filantropie. Revenirea la viaţă după o mare pierdere are loc într-un mod atipic: pasiunea pentru muzică. Interesante cadrele vintage-albăstrui şi scenele în care muzica din mintea lui Julie rulează în continuare chiar dacă pentru toţi [...]

Un film bun, dar nu are ceva spectaculos. Cred ca partea a II a , Albul , este cel mai bun.

poate cel reusit film al trilogiei! despre relativismul valorilor umane, in special a dreptatii nu ne putea vorbi mai elocvent decat maestrul dekalogului!

Un film care pune intrebari privitorului. Cand faci o fapta buna te gandesti la constiinta ta sau la cel pe care vrei sa-l ajuti? De aici porneste prietenia dintre o tanara si un judecator care a iesit la pensie. Interesant de urmarit cum se interesecteaza caile personajelor, cum rosul subliniaza ideile din film.

O interogatie despre bine si rau, despre natura umana, despre ce e adevarat si ce e drept si cine poate decide toate aceste lucruri. Si pe langa toate acestea, un poem vizual cum rar mai intalnesti.

Cele trei filme regizate de Kieslowski si care formeaza trilogia 'Trois Couleurs' reusesc sa depaseasca statutul de film exceptional, apropiindu-se de ceea ce numim - o carte buna.