Ca si productie, Tron Ares pare sa uite tot ce au construit producatorii lui Tron Legacy sau Tron 1982...primim doar o mica reverie din ''reteaua'' originala care mi-a placut. Personajele sunt slabe rau de tot, fara carisma, fara o poveste solida, fara credibilitate, cele mai bune exemple fiind chiar Dillinger, indianul si chinezoaica.
Muzica este slaba rau de tot, ritmul, rafinamentul si tonalitatea .. toate sunt la ani lumina in urma comparativ cu Tron Legacy si Daft Punk, sunt multe scene de actiune in care protagonistii se urmaresc fie in ''retea'' fie in lumea reala, momente unde muzica trebuie sa aduca un aport dinamic scenelor si sa iti starneasca interesul cat mai mult... si sa simti ca esti indus acolo in moment, sa te faca sa iti placa scenele...NIMIC, muzica e moarta rau de tot....partea sonora este clar pe lista celor mai dezamagitoare elemente din acest film pentru ca nu se pliaza deloc cu scenele, cu vizualul...ma tot raportez la Tron Legacy pentru ca acolo s-a vazut efortul enorm ce a fost depus in toate departamentele, povestea e si mai slaba, nu are nimic complex, nu are nimic special, totul este predictibil ceea ce face ca povestea sa aibe un iz plictisitor, cliseic pentru ca asta e trendul la Hollywood in zilele astea...evident ca politia apare doar la final, armata trimite doar 2 avioane F35 sa atace nava aleia...aa si nu este foarte credibila treaba cu navele, motocicletele si alte vehicule ce puteau functiona in lumea reala fara niciun fel de probleme, desi ele erau niste elemente din ''retea'' configurate scriptic sa functioneze doar acolo, nu iti explica deloc pe baza caror conditii mecanice si tehnice pot functiona in lumea reala, cum adica..laserele alea le imprimau un motor electric sau termic ...aveau si plinul facut?:)) le bagau si combustibil sau cum :)))...penibil rau de tot..doar finalul este intr-o nota usor pozitiva si scenele cu reteaua originala si cu Flynn au fost okeish...Jared Leto mi se pare ca si-a facut treaba cat a putut pe baza scenariului primit... restul au fost prastie...CGI-ul este acolo dar nu impresioneaza cu absolut nimic pentru ca cinematografia este 0 barat, spre exemplu scenele cand acele dungi rosii se intindeau printre cladiri sau pe deasupra strazilor aratau oribil vizual....penibil tare....cel mai slab film din Seria Tron, sper sa nu mai continue...
xerses
pe 16 Noiembrie 2025 15:14
Extrem de bine facut pe vizual, are si cateva mesaje subtile despre respectarea directivelor.
user-5e62a779d5818
pe 15 Noiembrie 2025 10:39
O mizerie...nu se ridică la nici 1% din nivelul lui Tron Legacy...am renunțat după 30 de minute...
alexgh1983
pe 31 Octombrie 2025 16:11
"Care este directiva ta?"
Nu știi (încă). Posibil sa afli sau nu. Poate ca îți vei crea propria directivă.
Cred că puțini au remarcat subtilitățile filozofice din filmul "Tron: Ares".
Probabil cel mai bun film din serie.
Un film care adaugă și un strop de filozofie în melanjul de imagini impecabile și Sound FX.
Pro:
- imaginea impecabilă
- sound FX
- coloana sonoră (înainte să comentezi ca o cizmă reșapată ascultă câte puțin din următorii: Klaus Schulze, Tangerine Dream sau măcar ambele OST - Blade Runner)
- Jared Leto care joacă foarte bine pt rolul lui (un program pe cale de a se umaniza sau nu)
Dacă ești fanul seriei (cred că) o să-ți placă. Chiar dacă nu cunoști seria, filmul este, de sine stătător, o experiență vizuală, auditivă (și chiar intelectuală, pe alocuri) care n-o să te plictisească în cele două ore.
" - One door, man. That's all you got.
- One is all I want."
hitman78
pe 26 Octombrie 2025 21:48
Un film care arata bine vizual și are o acțiune și un ritm destul de bun.Cam aici se opresc laudele scenariul mediocru joc actoricesc slab cu toate astea e mai închegat decât celelalte 2 filme Tron.
psihologu
pe 20 Octombrie 2025 14:12
Disney pare atât de lipsit de idei încât a decis să resusciteze până și Tron, franciza care n-a fost niciodată cu adevărat vie. Tron: Ares vine la 15 ani după Legacy și miroase a nostalgie reciclată cu luciu nou și zero risc.
Povestea? Un geniu tech (Evan Peters) creează un program conștient numit Ares (Jared Leto), care ajunge în lumea reală să vadă dacă poate trăi printre oameni. Desigur, totul scapă de sub control, omenirea intră în panică, iar filmul cochetează cu ideea de „AI ca formă de viață”. Pe hârtie sună grandios. Pe ecran... e ca un update care promite minuni și livrează un screensaver.
Vizual, Tron: Ares este o operă de artă digitală: neoane care-ți topesc retina, geometrii perfecte, reflexii în care poți vedea viitorul. Imaginea e impecabilă, muzica semnată de Nine Inch Nails – fenomenală. Basul îți zdruncină neuronii, iar sunetul te face să simți că trăiești în interiorul unui sintetizator.
Din păcate, când se oprește muzica, realizezi că povestea e aproape inexistentă. Scenariul evită emoția ca pe un virus. Ares ar trebui să fie o meditație despre viață, moarte și conștiință digitală, dar se pierde într-o ceață de clișee despre „creația care scapă de sub control”. Jared Leto e carismatic ca un proces de încărcare blocat la 99%.
Regizorul Joachim Rønning livrează un spectacol impecabil vizual, dar rece – un muzeu al pixelilor perfecți. Tron: Ares nu e un film prost, ci doar unul gol pe dinăuntru, o vitrină futuristă fără emoție. Da, arată ca viitorul cinemaului SF, dar se simte ca un manual de utilizare pentru el.
Verdict: 7 raze de lumină superbă, dar fără căldură. Disney a construit un zeu digital care arată magnific — doar că a uitat să-i dea un suflet.
R_Afc
pe 12 Octombrie 2025 13:15
Seria neoanelor „Tron” nu m-a impresionat niciodată. Deși niciunul dintre filme nu a fost grozav, ideea și aspectul sînt imediat recunoscute și atrăgătoare: căderea într-un proto-internet numit Grid, unde programele sînt vii, iar jocurile sălbatice și rapide sînt parte din viața de zi cu zi. Industria este atît de speriată de preluarea controlului de către IA, dar „Tron: Ares” nu ar fi putut avea un rezultat mult mai slab dacă ar fi fost scris și regizat în întregime de una. În aceste condiții, să nu se mire dacă scenariile vor fi scrise de cetgipiti.
„Ares” ignoră majoritatea poveștilor anterioare, înlocuindu-le cu un scenariu extrem de prost sincronizat despre corporații bune și nobile și inteligențe artificiale care încearcă să salveze lumea. Coloana sonora zgomotoasă, agasantă și plină de pietre centrigufate, compusă de Nine Inch Nails, un nume potrivit, pentru că zgomotul produs seamană cu unghii lungi care zgîrie parchetul, dar probabil că asta e și intenția formației, doar muzică nu e. Poate că alegerea lui Leto pentru rolul unei inteligențe artificiale lipsite de emoții este perfectă, pentru că interpretarea pe care nu oferă prea multe emoții. Chiar și atunci cînd lucrurile încep să se miște, Leto nu reușește să transmită niciun sentiment de dezvoltare sentimentală, el nefiind nici un actor pe care să-l dea talentul afară din casă.
Ca experiență pur audiovizuală poate părea interesant, dar scenariul blazat nu reușește să ofere o narațiune captivantă și nu justifică în niciun fel revenirea neoanelor colorate după o pauză de 15 ani.
alexsony
pe 11 Octombrie 2025 20:11
Un film foarte bun pe partea de efecte vizuale, montaj si muzica, de cele mai multe ori, insa destul de mediocru din perspectiva povestii. Merita vazut in special in cinema pentru a te bucura de spectacolul vizual. In rest, nu va asteptati la cine stie ce, nu am primit nici macar o continuare decenta pentru Tron Legacy, poate in urmatorul..
MovieNarator
pe 09 Octombrie 2025 10:22
Cele mai bune efecte vizuale vazute vreodata intr-un film, experienta la IMAX a fost exceptionala. Mixajul sonor si coloana sonora au fost si ele foarte bune, cred ca va fi nominalizat la toata oscarurile tehnice. Povestea a fost decenta spre slaba.
Muzica este slaba rau de tot, ritmul, rafinamentul si tonalitatea .. toate sunt la ani lumina in urma comparativ cu Tron Legacy si Daft Punk, sunt multe scene de actiune in care protagonistii se urmaresc fie in ''retea'' fie in lumea reala, momente unde muzica trebuie sa aduca un aport dinamic scenelor si sa iti starneasca interesul cat mai mult... si sa simti ca esti indus acolo in moment, sa te faca sa iti placa scenele...NIMIC, muzica e moarta rau de tot....partea sonora este clar pe lista celor mai dezamagitoare elemente din acest film pentru ca nu se pliaza deloc cu scenele, cu vizualul...ma tot raportez la Tron Legacy pentru ca acolo s-a vazut efortul enorm ce a fost depus in toate departamentele, povestea e si mai slaba, nu are nimic complex, nu are nimic special, totul este predictibil ceea ce face ca povestea sa aibe un iz plictisitor, cliseic pentru ca asta e trendul la Hollywood in zilele astea...evident ca politia apare doar la final, armata trimite doar 2 avioane F35 sa atace nava aleia...aa si nu este foarte credibila treaba cu navele, motocicletele si alte vehicule ce puteau functiona in lumea reala fara niciun fel de probleme, desi ele erau niste elemente din ''retea'' configurate scriptic sa functioneze doar acolo, nu iti explica deloc pe baza caror conditii mecanice si tehnice pot functiona in lumea reala, cum adica..laserele alea le imprimau un motor electric sau termic ...aveau si plinul facut?:)) le bagau si combustibil sau cum :)))...penibil rau de tot..doar finalul este intr-o nota usor pozitiva si scenele cu reteaua originala si cu Flynn au fost okeish...Jared Leto mi se pare ca si-a facut treaba cat a putut pe baza scenariului primit... restul au fost prastie...CGI-ul este acolo dar nu impresioneaza cu absolut nimic pentru ca cinematografia este 0 barat, spre exemplu scenele cand acele dungi rosii se intindeau printre cladiri sau pe deasupra strazilor aratau oribil vizual....penibil tare....cel mai slab film din Seria Tron, sper sa nu mai continue...
Nu știi (încă). Posibil sa afli sau nu. Poate ca îți vei crea propria directivă.
Cred că puțini au remarcat subtilitățile filozofice din filmul "Tron: Ares".
Probabil cel mai bun film din serie.
Un film care adaugă și un strop de filozofie în melanjul de imagini impecabile și Sound FX.
Pro:
- imaginea impecabilă
- sound FX
- coloana sonoră (înainte să comentezi ca o cizmă reșapată ascultă câte puțin din următorii: Klaus Schulze, Tangerine Dream sau măcar ambele OST - Blade Runner)
- Jared Leto care joacă foarte bine pt rolul lui (un program pe cale de a se umaniza sau nu)
Dacă ești fanul seriei (cred că) o să-ți placă. Chiar dacă nu cunoști seria, filmul este, de sine stătător, o experiență vizuală, auditivă (și chiar intelectuală, pe alocuri) care n-o să te plictisească în cele două ore.
" - One door, man. That's all you got.
- One is all I want."
Povestea? Un geniu tech (Evan Peters) creează un program conștient numit Ares (Jared Leto), care ajunge în lumea reală să vadă dacă poate trăi printre oameni. Desigur, totul scapă de sub control, omenirea intră în panică, iar filmul cochetează cu ideea de „AI ca formă de viață”. Pe hârtie sună grandios. Pe ecran... e ca un update care promite minuni și livrează un screensaver.
Vizual, Tron: Ares este o operă de artă digitală: neoane care-ți topesc retina, geometrii perfecte, reflexii în care poți vedea viitorul. Imaginea e impecabilă, muzica semnată de Nine Inch Nails – fenomenală. Basul îți zdruncină neuronii, iar sunetul te face să simți că trăiești în interiorul unui sintetizator.
Din păcate, când se oprește muzica, realizezi că povestea e aproape inexistentă. Scenariul evită emoția ca pe un virus. Ares ar trebui să fie o meditație despre viață, moarte și conștiință digitală, dar se pierde într-o ceață de clișee despre „creația care scapă de sub control”. Jared Leto e carismatic ca un proces de încărcare blocat la 99%.
Regizorul Joachim Rønning livrează un spectacol impecabil vizual, dar rece – un muzeu al pixelilor perfecți. Tron: Ares nu e un film prost, ci doar unul gol pe dinăuntru, o vitrină futuristă fără emoție. Da, arată ca viitorul cinemaului SF, dar se simte ca un manual de utilizare pentru el.
Verdict: 7 raze de lumină superbă, dar fără căldură. Disney a construit un zeu digital care arată magnific — doar că a uitat să-i dea un suflet.
„Ares” ignoră majoritatea poveștilor anterioare, înlocuindu-le cu un scenariu extrem de prost sincronizat despre corporații bune și nobile și inteligențe artificiale care încearcă să salveze lumea. Coloana sonora zgomotoasă, agasantă și plină de pietre centrigufate, compusă de Nine Inch Nails, un nume potrivit, pentru că zgomotul produs seamană cu unghii lungi care zgîrie parchetul, dar probabil că asta e și intenția formației, doar muzică nu e. Poate că alegerea lui Leto pentru rolul unei inteligențe artificiale lipsite de emoții este perfectă, pentru că interpretarea pe care nu oferă prea multe emoții. Chiar și atunci cînd lucrurile încep să se miște, Leto nu reușește să transmită niciun sentiment de dezvoltare sentimentală, el nefiind nici un actor pe care să-l dea talentul afară din casă.
Ca experiență pur audiovizuală poate părea interesant, dar scenariul blazat nu reușește să ofere o narațiune captivantă și nu justifică în niciun fel revenirea neoanelor colorate după o pauză de 15 ani.