Părerea criticului
Furtuna tropicala e filmul pe care-l asteptai de mult, daca Hollywood-ul nu prea te-a multumit in ultima vreme. Ben Stiller, scenarist, regizor, actor si producator, te face sa uiti lesinaturi precum Zoolander, The Heartbreak Kid sau O noapte la muzeu cu aceasta satira absolut delicioasa la habarnismul, fitosenia si frecusurile Hollywood-ului. Cand niste actori-"dive" isi innebunesc regizorul cu aerele lor de superstaruri, acesta are ac de cojocul lor: ii duce in jungla si-i lasa acolo, uite-asa, sa devina o echipa. Ce nu stiu actorii este ca razboiul din Vietnam (din scenariu, adica) se dubleaza cu unul in realitate, caci tocmai au intrat pe teritoriul unor traficanti de droguri deloc tematori sa traga cu pusca si sa arunce cu grenada.

Ben Stiller reuseste comedia anului si-l pune la loc pe Judd Apatow (care nu ne dam seama cum a ajuns pe locul 1 in topul Entertainment Weekly al celor mai "destepti" oameni de la Hollywood), iar eu unul mai c-as vedea si-o nominalizare la Oscar pentru Robert Downey Jr. Acesta joaca un actor care-si face operatie de pigmentare a tenului pentru a interpreta mai credibil un soldat de culoare. Cu Tom Cruise delicios in rolul unui producator burtos, chel si rau de gura, Jack Black in rolul unui actor specializat in... parturi, Matthew McConaughey, Steve Coogan, ce mai, Furtuna tropicala sta bine si cu distributia, si cu gagurile si cu efectele speciale.

Ben Stiller nu face cele mai inteligente filme, dar cu "Tropic Thunder"/"Furtuna tropicala" a nimerit-o: in parte film de actiune, in (mare) parte comedie si in (si mai mare parte) satira la adresa Hollywood-ului, "Tropic Thunder" ironizeaza crunt fitele si hachitele superstarurilor, obsesia acestora pentru premiile Oscar, duplicitatea declarativa a studiourilor si zeul absolut al intregii industrii, banul. De fapt s-ar putea spune ca "Tropic Thunder" face cu Hollywood-ul exact ceea ce seria "Shrek" facea cu "povestile nemuritoare": le retusa pe ici pe colo, le amesteca temele si leit-motivurile, pentru a obtine un rezultat in acelasi timp extrem de amuzant, dar si dureros de actual.

Filmul atinge subiecte atat de incomode pentru Hollywood, incat isi pune in pericol meritata participare la Oscar. De fapt acesta este unul dintre principalele subiecte: goana dupa celebra statueta aurita a starurilor, care le face sa accepte roluri de oameni incapacitati fizic sau psihic. Obsedat sa abordeze si roluri mai serioase, Tugg Speedman accepta rolul principal din "Simple Jack", o drama despre un adolescent inapoiat mintal, un adevarat esec si la box-office si la critica. O discutie cu Kirk Lazarus (Downey Jr.), devenita acum celebra sub numele de "you never go full retard", face un haz nebun de actorii care accepta roluri de persoane incapacitate mental, convinsi fiind in acelasi timp ca aceasta este o culme a artei interpretative. Din nefericire, aceasta scena, care n-ar trebui sa fie scoasa din contextul filmului, a deranjat mai multe organizatii ce militeaza pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati. Acestea au boicotat premiera americana a lui "Tropic Thunder", fara a pricepe ca filmul ironizeaza doar aceasta metoda a Hollywood-ului de o obtine atentie si prestigiu folosindu-se, cu o reprobabila lipsa de tact si respect, de subiecte dureroase.

Interpretat excelent, cu replici aiuritoare si un subiect multi-stratificat, cu umor pentru toate gusturile, "Tropic Thunder" este mult mai mult decat o parodie. Este galeata de apa rece de care Hollywood-ul avea o imensa nevoie. Astfel, Stiller & co. schimba extrem de nimerit rolul industriei americane de film: aceasta ne face in continuare sa radem, dar nu cu ea, ci de ea. Un film obligatoriu de vazut, "Tropic Thunder" are toate sansele sa devina comedia anului, detronand comediile tot mai fumate ale lui Judd Apatow din preferintele publicului.