Joaca doi actori foarte buni , dar scenariul e foarte prost, prea multe sentimentalisme, nu e genul meu.
mihaelatb
pe 21 Decembrie 2019 05:49
Un film tragic, dar fara a cersi compasiune. Un film in care chiar si Javier este surprins, la inceput, de grotescul situatiilor la care -l pune sa ia parte Julián. Un film in care oamenii devin, cand meschini- directorul teatrului, cand depasiti de situatie,doctorul veterinar.Un film despre prietenie, despre acceptarea situatiei si despre puterea de a-l lasa pe celalalt "sa plece".
mario_marinescovici
pe 18 Septembrie 2016 20:53
Ma asteptam la mai mult,cancerul nu e comedie,nu mi-a placut deloc PIERDERE DE TIMP :(
xerses
pe 16 Septembrie 2016 19:43
Un subiect dureros, dar "tratat" fara patetism; recunosc faptul ca mi-a placut enorm coloana sonora....
alali
pe 10 Aprilie 2016 14:05
Cu greu reusesc sa imi gasesc cuvintele dupa asa un regal cinematografic. Mult peste asteptari, desi si acestea erau mari, filmul m-a incantat in aceeasi masura in care pana acum reuseau sa o faca doar capodoperele marilor regizori.
Un film simplu, insa direct si de-o emotie incomensurabila. Dar sa incepem cu titlul.
Acest "Truman", care usor se poate intui ca este numele unui caine, se dovedeste, dupa vizionare, ca fiind o extraordinara gaselnita regizorala. El disimuleaza si redistribuie in doze perfecte toata aceasta drama la care vom asista pe durata celor 110 minute cat are proiectia. Cainele, ca si personaj, este destul de putin prezent in film. Poate doar ideea si dilema legata de acest patruped sa aiba o pondere mai mare. In rest, filmul are o cu totul alta directie decat lasa sa se inteleaga la o prima privire a afisului. Nota 10 pentru acest titlu!
Introducerea in film este una daca nu atipica, cel putin la fel de interesanta cum e si titlul. 5 minute si 10 secunde pana la cea dintai replica. O liniste ce sporeste concentrarea si atentia, inexplicabil si care concentrare si atentie vor fi extrem de bine folosite de catre regizorul Cesc Gay pentru a intra pregatiti in viata lui Julian, personajul principal.
Descoperirea intrigii se face gradual si iarasi o nota maxima pentru regie. Tema dramatica ar fi taiat probabil din elan privitorului daca nu era atat de bine dozata si atat de atent studiata in prealabil.
Iar din acest punct replicile si situatiile tragi-comice se tin lant. Fiecare secventa ce reprezinta un conflict intre doua lumi diametral opuse are un farmec si o noblete imposibil de anticipat. Iar reactia la aceste secvente atat de simple si de dezarmante dpdv al emotiei este ca iti vine sa te ridici din fotoliu si sa aplauzi indelung acest tip de personaj, acest Julian "pe cale de disparitie" asa cum ni se si spune in film ca ar fi.
Si ca sa nu divulg nimic din subiect si conflict, o sa incerc sa vorbesc cat mai vag despre acele situatii limita in care personajele secundare si cu precadere Tomas, prietenul lui Julian inca din copilarie si care acum s-a reintors din Canada, sunt puse mai pretutindeni. Acele imposibilitati de exprimare, acele "fara replica" care tradeaza neputinta si emotia limita ... superbe. Nimic nu s-ar fi potrivit mai bine decat acele bable, acesle taceri usor jenante.
Apoi filmul se remarca spuneam la inceput, prin simplitate. Nu are cadre simbol asa cum ne-au obisnuit teoreticienii cinemaului, nu are replici ce transcend dpdv filosofic, nu are maxime de viata de tipul axiomelor sau aforismelor. Totul este normal, nicidecum banal, dar normal si firesc; poate chiar nobil daca e sa privim atent acest tip de comportament.
Modul acesta de exprimare atat de lipsit de artificialitate este exemplificat de replica din restaurant: "Stii de ce te evita oamenii? Pentru ca nu stiu ce sa iti spuna in aceste momente. Pentru ca mirosi ... " specific... (o sa punem noi pentru a nu face spoiler).
Finalul este in nota filmului. Imprevizibil, frumos, chiar perfect as spune eu pentru o astfel de pelicula.
Concluzie: Un film superb, o mare realizare si ca sa folosesc un cliseu des utilizat in descrierile de film, dar usor adaptat pentru cazul de fata, o sa spun ca este: nu probabil, ci "cu siguranta unul dintre cele mai bune filme ale anului 2015".
Ps. Un film despre inevitabil, despre normalitatea de care nu ne place sa ni se reaminteasca si din care lipsesc frustrarile, problemele sistemului corupt si defect si alte mizerii de gen. Iata ca se poate si fara..., iar rezultatul ...? Nota 8,34!
Un film simplu, insa direct si de-o emotie incomensurabila. Dar sa incepem cu titlul.
Acest "Truman", care usor se poate intui ca este numele unui caine, se dovedeste, dupa vizionare, ca fiind o extraordinara gaselnita regizorala. El disimuleaza si redistribuie in doze perfecte toata aceasta drama la care vom asista pe durata celor 110 minute cat are proiectia. Cainele, ca si personaj, este destul de putin prezent in film. Poate doar ideea si dilema legata de acest patruped sa aiba o pondere mai mare. In rest, filmul are o cu totul alta directie decat lasa sa se inteleaga la o prima privire a afisului. Nota 10 pentru acest titlu!
Introducerea in film este una daca nu atipica, cel putin la fel de interesanta cum e si titlul. 5 minute si 10 secunde pana la cea dintai replica. O liniste ce sporeste concentrarea si atentia, inexplicabil si care concentrare si atentie vor fi extrem de bine folosite de catre regizorul Cesc Gay pentru a intra pregatiti in viata lui Julian, personajul principal.
Descoperirea intrigii se face gradual si iarasi o nota maxima pentru regie. Tema dramatica ar fi taiat probabil din elan privitorului daca nu era atat de bine dozata si atat de atent studiata in prealabil.
Iar din acest punct replicile si situatiile tragi-comice se tin lant. Fiecare secventa ce reprezinta un conflict intre doua lumi diametral opuse are un farmec si o noblete imposibil de anticipat. Iar reactia la aceste secvente atat de simple si de dezarmante dpdv al emotiei este ca iti vine sa te ridici din fotoliu si sa aplauzi indelung acest tip de personaj, acest Julian "pe cale de disparitie" asa cum ni se si spune in film ca ar fi.
Si ca sa nu divulg nimic din subiect si conflict, o sa incerc sa vorbesc cat mai vag despre acele situatii limita in care personajele secundare si cu precadere Tomas, prietenul lui Julian inca din copilarie si care acum s-a reintors din Canada, sunt puse mai pretutindeni. Acele imposibilitati de exprimare, acele "fara replica" care tradeaza neputinta si emotia limita ... superbe. Nimic nu s-ar fi potrivit mai bine decat acele bable, acesle taceri usor jenante.
Apoi filmul se remarca spuneam la inceput, prin simplitate. Nu are cadre simbol asa cum ne-au obisnuit teoreticienii cinemaului, nu are replici ce transcend dpdv filosofic, nu are maxime de viata de tipul axiomelor sau aforismelor. Totul este normal, nicidecum banal, dar normal si firesc; poate chiar nobil daca e sa privim atent acest tip de comportament.
Modul acesta de exprimare atat de lipsit de artificialitate este exemplificat de replica din restaurant: "Stii de ce te evita oamenii? Pentru ca nu stiu ce sa iti spuna in aceste momente. Pentru ca mirosi ... " specific... (o sa punem noi pentru a nu face spoiler).
Finalul este in nota filmului. Imprevizibil, frumos, chiar perfect as spune eu pentru o astfel de pelicula.
Concluzie: Un film superb, o mare realizare si ca sa folosesc un cliseu des utilizat in descrierile de film, dar usor adaptat pentru cazul de fata, o sa spun ca este: nu probabil, ci "cu siguranta unul dintre cele mai bune filme ale anului 2015".
Ps. Un film despre inevitabil, despre normalitatea de care nu ne place sa ni se reaminteasca si din care lipsesc frustrarile, problemele sistemului corupt si defect si alte mizerii de gen. Iata ca se poate si fara..., iar rezultatul ...? Nota 8,34!