O viață...o lume...un prermiu: Cel mai bun film străin al anului 2005...
cezarika21
pe 20 Ianuarie 2016 07:43
Portretul unui tânăr șef de bandă din Africa de Sud este conturat pe parcursul a câtorva zile și nopți, într-o încercare subtilă de surprindere a cauzelor care i-au deformat caracterul moral și au generat comportamentul său violent. Este, poate, primul film care încearcă să pătrundă cauzele sărăciei și mizeriei țărilor africane, dezvăluind legătura existentă între traumele profunde suferite de indivizi în copilărie și comportamentul lor social.
Cauzele principale ale criminalității și violenței trebuie căutate adânc în copilărie. Traiul mizer, comportamentul abuziv al părinților, neșcolarizarea, lenea, promiscuitatea sau alcoolismul creează premisele apariției unei spirale a sărăciei. Frustrările determină creșterea furiei oamenilor, care se revarsă de multe ori cu violență în plan social. Datoria societății este să combată în primul rând cauzele comportamentului antisocial pentru a diminua efectele și nu invers.
Crescut într-un mediu mizer ca și mulți alții, Tsotsi și-a reprimat trecutul, și-a uitat propriul nume și nu are nici un fel de planuri de viitor. Viața lui se limitează la prezent, pe care-l trăiește cu o furie crescândă, fără a se integra în societatea pe care o disprețuiește. Furtul unei mașini în care se afla un bebeluș îl trezește brusc la realitate, făcându-l să-și reamintească propriul trecut și să înțeleagă cauzele care au generat comportamentul său violent din prezent. Este un glas al rațiunii pe care începe să-l audă tot mai tare și care-i spune că drumul ales de el este unul greșit, iar momentul realizării unei schimbări nu vine niciodată prea târziu.
Filmul punctează această evoluție interioară prin surprinderea periodică a ochilor criminalului: la început reci și lipsiți de viață pentru ca la final să devină expresivi și plini de viață. Personajul începe să-și conștientizeze propriile greșeli și simte dorința de îndreptare, iar transformarea sa sufletească va continua probabil și mai târziu. Frământările sale sufletești transmit filmului o putere emoțională ce trece dincolo de ecran și rezonează în sufletele spectatorilor, fiecare dintre noi făcând greșeli pe care ni le reproșăm.
Regizorul Gavin Hood creează o imagine realistă tulburătoare a vieții din periferiile Johannesburg-ului, căreia îi conferă un lirism neașteptat prin prezentarea contrastului între răsăriturile de soare superbe de deasupra mahalalelor insalubre și mizere și traiul sărăcăcios și violent al locuitorilor de acolo. Interpretarea impresionantă a quasi-necunoscutului Presley Chweneyagae transmite însă o senzație de speranță în posibilitatea oamenilor de a-și răscumpăra propriile vieți și de a începe o viață nouă, mai decentă.
O treabă bună de imagine și lumini puse în slujba unui scenariu solid deservit de actori necunoscuti (cel puțin pentru mine), actori care sunt destul de geniali.
margott
pe 16 Aprilie 2013 13:44
Filme despre personaje ca Tsotsi s-au mai facut si se vor mai face. Insa filmul asta e "altceva". In 3 cuvinte l-as descrie - simplu, eficient, frumos. Un film care te provoaca sa-l simti si sa-l iei cu tine si dupa ce se termina, despre o copilarie marcata de saracie si de abuz psihic si despre dorinta de a depasi traumele ei. A trasa unui copil destinul de care el insusi n-a avut parte da un sens vietii lui Tsotsi, il responsabilizeaza si il umanizeaza totodata in ochii celor din jur. Imaginile cu cerul portocaliu al Africii sunt faine.
Srdjan
pe 28 Septembrie 2012 20:51
Film sud-african foarte tare , au aia cuvinte din vreo 3 limbi , actorul principal seamana putin cu pifti
morfil
pe 10 Septembrie 2011 16:01
Un apartament cu 3 camere, curent electric, căldură, apă potabilă curentă, aer condiționat, 2 televizoare, 2 calculatoare performante, monitor de 24 inch, frigider încăpător, mașină de spălat, cuier, birou, șifonier, gresie, faianță, fotolii, canapele, paturi, saltele moi, termopane, jaluzele verticale, parchet, haine, încălțăminte, internet, cablu tv, telefon, uhm, și multe altele...
Îți mulțumesc, Doamne!
Când văd astfel de filme, 2-3 săptămâni nu mă mai plâng deloc! O tot țin în rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu că mi-a dăruit necesarul pentru a trăi decent într-o lume în care aprox. 60% din oameni trăiesc în sărăcie, fără viitor, condamnați la infracționalitate - ăsta este adevărul, nu-mi spuneți mie de opțiuni, de voință și cazuri excepționale ale unora care au reușit! Aceia sunt atât de puțini, că nici nu contează în ansamblu!
Îți mulțumesc, Doamne!
După vizionarea unor astfel de filme, îi pup picioarele sfinte lui Dumnezeu că am un salariu de 1200 lei pe lună!!! Cum să nu te bucuri când mai mult de jumătate din oameni trăiesc cu 20 de dolari pe lună?!
Îți mulțumesc, Doamne!
Și ce dacă nu am ultimul tip de telefon Nokia, sau iPad, sau iPhone, sau BMW seria nu știu cât, sau yaht, sau gagici belea, sau vilă la Monaco, sau etc., ce mai contează toate asta când vezi asemenea filme?!
Îți mulțumesc, Doamne!
Așa că, măcar pentru o perioadă scurtă, să nu ne mai plângem toată ziua!!! Ba n-am aia, ba n-am cutare!!! O țară de plângăcioși (vezi cazul meu)!!!
Și, culmea, ăștia bogați se plâng mai mult decât cei săraci (vezi cazul meu)!!!
Îți mulțumesc, Doamne!
elmedico
pe 18 Iunie 2011 09:24
Un filmdestul de surprinzator, foarte bine regizat, pe alocuri foarte violent, dar in general un film bun, care merita vazut!
cetateanu
pe 27 Octombrie 2010 11:31
Dupa mai multi ani de promisiuni, cinematografia din Africa de Sud pare gata sa dea lovitura, iar “Tsotsi” ar putea sa fie filmul care sa faca acest lucru. Cum se intampla deseori cu cinematografiile nou aparute, filmul isi culege povestea de pe strazile orasului si o spune intr-un stil realist, cu actori neprofesionisti sau lipsiti de experienta. Personajul central, Tsotsi (Presley Chweneyagae), este un golan marunt care, impreuna cu trei tovarasi, il jefuiesc pe un om de afaceri, intr-un tren. in timpul jafului, Tsotsi il injunghie i il omoara pe barbat. La intoarcerea in orasul saracacios unde traiesc, unul dintre membrii bandei este coplesit de remuscari — dar Tsotsi il dispretuiesete pentru slabiciunea lui si il bate. Tsotsi, care lucreaza acum pe cont propriu, fura masina unei bogatase, ranind-o pe femeie. Reusind sa fuga, Tsotsi descopera bebelusul femeii pe bancheta din spate a masinii.
lnstinctul ii spune lui Tsotsi sa abandoneze copilul, insa ceva il retine. Il duce cu el in ghetou si incearca sa il hraneasca si sa aiba grija de el. Insa copilul are nevoie de lapte, asa ca Tsotsi o obliga pe o tanara mama sa ii alapteze copilul. Miriam (Terry Pheto) tine la copil si incearca sa il convinga pe Tsotsi sa il inapoieze mamei. In final, nereusind sa se disculpe in fata lui Miriam, Tsotsi este obligat sa se confrunte cu natura existentei sale si cu directia pe care o ia aceasta.
Chweneyagae si Pheto isi interpreteaza remarcabil rolurile, intr-un film care transmite cu putere brutalitatea si mizeria mahalalelor din Johannesburg — mentinand, in acelasi timp, credinta puternica in spiritul uman, care nu se lasa zdrobit sub greutatea opresiva a saraciei. Daca uneori regia pare exagerat de teatrala — cu pauze grele pentru a absorbi semnificatia unei scene — acesta este un pret mic pentru marea capacitate de patrundere a filmului
Blu3sky
pe 25 Aprilie 2010 17:41
foarte bun! ne arata de ce aleg cei ca Tsotsi viata care o au.. si desi duc o viata lipsita de reguli.. cand sunt pusi in fata unei situatii in care trebuie sa aleaga ceva ce va influenta viata unui copil.. ei se regasesc in acel copil si aleg sa ii ofere o viata care ei nu au avuto!
pe 16 Februarie 2008 11:27
ace ventura, uita te la desene animate daca nu ti plac filmele astea.ca un film sa fie bun, nu trebuie neaparat sa te indragostesti de blonda din rolul principal...
pe 25 Mai 2007 22:22
Exceptional! O interpretare desavarsita a unui tip desre care sincer nu am auzit pana acum. Un film bine facut, gandit si curat.
pe 21 Decembrie 2006 13:04
Am vazut filmul acum vreo 3 luni...de cateva zile il vad si in programul anumitor cinematografe.Premiat pt ce!??!!?!? Pt faptul ca trebuie sa vedem "drama" celor ca Tsotsi si a celor din jurul lui si nu canibalismul acelorasi personaje. Am deschis cu oarecare retinere "ochiul critic" al lui C.Marculescu doar ca am citit exact ce voiam sa citesc.Nu e deloc un film ce merita laudat.Ni se impune parca sa inchidem ochii si sa ignoram crimele si sa-i deschidem larg pt a vedea sufletul ce are un copil in grija.Ridicol!
Cauzele principale ale criminalității și violenței trebuie căutate adânc în copilărie. Traiul mizer, comportamentul abuziv al părinților, neșcolarizarea, lenea, promiscuitatea sau alcoolismul creează premisele apariției unei spirale a sărăciei. Frustrările determină creșterea furiei oamenilor, care se revarsă de multe ori cu violență în plan social. Datoria societății este să combată în primul rând cauzele comportamentului antisocial pentru a diminua efectele și nu invers.
Crescut într-un mediu mizer ca și mulți alții, Tsotsi și-a reprimat trecutul, și-a uitat propriul nume și nu are nici un fel de planuri de viitor. Viața lui se limitează la prezent, pe care-l trăiește cu o furie crescândă, fără a se integra în societatea pe care o disprețuiește. Furtul unei mașini în care se afla un bebeluș îl trezește brusc la realitate, făcându-l să-și reamintească propriul trecut și să înțeleagă cauzele care au generat comportamentul său violent din prezent. Este un glas al rațiunii pe care începe să-l audă tot mai tare și care-i spune că drumul ales de el este unul greșit, iar momentul realizării unei schimbări nu vine niciodată prea târziu.
Filmul punctează această evoluție interioară prin surprinderea periodică a ochilor criminalului: la început reci și lipsiți de viață pentru ca la final să devină expresivi și plini de viață. Personajul începe să-și conștientizeze propriile greșeli și simte dorința de îndreptare, iar transformarea sa sufletească va continua probabil și mai târziu. Frământările sale sufletești transmit filmului o putere emoțională ce trece dincolo de ecran și rezonează în sufletele spectatorilor, fiecare dintre noi făcând greșeli pe care ni le reproșăm.
Regizorul Gavin Hood creează o imagine realistă tulburătoare a vieții din periferiile Johannesburg-ului, căreia îi conferă un lirism neașteptat prin prezentarea contrastului între răsăriturile de soare superbe de deasupra mahalalelor insalubre și mizere și traiul sărăcăcios și violent al locuitorilor de acolo. Interpretarea impresionantă a quasi-necunoscutului Presley Chweneyagae transmite însă o senzație de speranță în posibilitatea oamenilor de a-și răscumpăra propriile vieți și de a începe o viață nouă, mai decentă.
Îți mulțumesc, Doamne!
Când văd astfel de filme, 2-3 săptămâni nu mă mai plâng deloc! O tot țin în rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu că mi-a dăruit necesarul pentru a trăi decent într-o lume în care aprox. 60% din oameni trăiesc în sărăcie, fără viitor, condamnați la infracționalitate - ăsta este adevărul, nu-mi spuneți mie de opțiuni, de voință și cazuri excepționale ale unora care au reușit! Aceia sunt atât de puțini, că nici nu contează în ansamblu!
Îți mulțumesc, Doamne!
După vizionarea unor astfel de filme, îi pup picioarele sfinte lui Dumnezeu că am un salariu de 1200 lei pe lună!!! Cum să nu te bucuri când mai mult de jumătate din oameni trăiesc cu 20 de dolari pe lună?!
Îți mulțumesc, Doamne!
Și ce dacă nu am ultimul tip de telefon Nokia, sau iPad, sau iPhone, sau BMW seria nu știu cât, sau yaht, sau gagici belea, sau vilă la Monaco, sau etc., ce mai contează toate asta când vezi asemenea filme?!
Îți mulțumesc, Doamne!
Așa că, măcar pentru o perioadă scurtă, să nu ne mai plângem toată ziua!!! Ba n-am aia, ba n-am cutare!!! O țară de plângăcioși (vezi cazul meu)!!!
Și, culmea, ăștia bogați se plâng mai mult decât cei săraci (vezi cazul meu)!!!
Îți mulțumesc, Doamne!
lnstinctul ii spune lui Tsotsi sa abandoneze copilul, insa ceva il retine. Il duce cu el in ghetou si incearca sa il hraneasca si sa aiba grija de el. Insa copilul are nevoie de lapte, asa ca Tsotsi o obliga pe o tanara mama sa ii alapteze copilul. Miriam (Terry Pheto) tine la copil si incearca sa il convinga pe Tsotsi sa il inapoieze mamei. In final, nereusind sa se disculpe in fata lui Miriam, Tsotsi este obligat sa se confrunte cu natura existentei sale si cu directia pe care o ia aceasta.
Chweneyagae si Pheto isi interpreteaza remarcabil rolurile, intr-un film care transmite cu putere brutalitatea si mizeria mahalalelor din Johannesburg — mentinand, in acelasi timp, credinta puternica in spiritul uman, care nu se lasa zdrobit sub greutatea opresiva a saraciei. Daca uneori regia pare exagerat de teatrala — cu pauze grele pentru a absorbi semnificatia unei scene — acesta este un pret mic pentru marea capacitate de patrundere a filmului