Părerea criticului
Tsotsi este unul dintre filmele acelea cu premii în palmares si absolut nimic nou, important sau interesant de zis. Povestea lui Tsotsi (porecla care înseamna jmenar), african violent, borfas hot de masini etc nu e rea, dar mesajul profund uman, despre cum au si gansterii suflet si au suferit în copilarie si alte bla bla-uri lacrimogene zau ca mi-a alterat indiferenta fata de mizeria Africii. De unde atîta încrîncenare? Ei bine, filme din astea care nu sunt nici cal (film cu ganster, violent si nihilist) nici magar (drama interiorizata a unui copil care a vazut cum i-a terciuit tatal cainele si îsi desfigureaza un amic din banda ca efect intarziat al unor traume din frageda pruncie) n-au decît sa vada juratii care le-au premiat pe rezonuri politico-umanitare. Cum care rezonuri? SIDA, infracþionalitatea, mizeria, rapiea unui copil. Ca si cum compotul cu bebeu rapit, gansterul în care se trezesc instincte materne (nu va gânditi la Almodovar) si împuscaturi n-ar fi destul de patetic, pe regizorul Gavin Hood îl mai apuca si poezia, cautata, negasita, dar contrafacuta si amplasata demonstrativ în film. Adica pleosc!!! Cadru fotografic cu tevi goale în care dorm oameni. Fleosc!!! Orasul vazut de dincolo de cocioabele periferiei.
Cu alte cuvinte, daca l-ati vazut pe Tony Montana la Miami si pe Ze Pequeno în Ciudade de deus lasati-l pe Tsotsi sa planga singur.
de Cristi Marculescu
Cu alte cuvinte, daca l-ati vazut pe Tony Montana la Miami si pe Ze Pequeno în Ciudade de deus lasati-l pe Tsotsi sa planga singur.
de Cristi Marculescu
