Părerea criticului
Daca nu ar fi Kristen Stewart si Robert Pattinson, probabil ca n-ar ramane prea multe de vazut in Twilight/Amurg, mult-asteptata ecranizare a primeia dintre cartile cu vampiri scrise de Stephenie Meyers. Pentru spectatorul de sex masculin acest chick flick nu prea are potential, dar chimia dintre cei doi actori principali, cateva replici inteligente si substratul plin de directii fac acest film regizat de Catherine Hardwicke sa reziste si-n ochii publicului doldora de testosteron. Oricum, spectatoarele vor aprecia mult mai mult Twilight si-i vor insoti aproape fiece cadru cu "oh"-uri si "ah"-uri.
Kristen Stewart (a fost fiica lui Jodie Foster in Panic Room) este Bella, o adolescenta care ajunge in mohoratul orasel Forks pentru a locui cu tatal ei, seful politiei locale. Bella nu asteapta deloc cu nerabdare prima zi la liceul din oras, dar aici il cunoaste pe frumosul Edward Cullen (Pattinson), un baiat din anul ei, care se dovedeste a fi... vampir. De aici lucrurile devin tot mai interesante, pentru ca misteriosul, palidul, intensul, inteligentul Edward nu este un vampir oarecare, ci unul "vegetarian", adica refuza sa "consume" sange de om. Chiar si asa, atractia dintre Bella si Edward este foarte periculoasa pentru adolescenta, caci vampirul ar putea oricand sa-i sfasie beregata, toata aceasta abordare "atinge, dar nu gusta" fiind unul dintre cele mai interesante aspecte din Twilight.
Film regizat de o femeie dupa o carte scrisa tot de o femeie, Twilight sta pe umerii tinerei Kristen Stewart, care pur si simplu fumega de pasiune pe ecran, atragandu-l si pe britanicul Pattinson intr-un joc al dorintelor neindeplinite, dar extrem de intens exprimate. Cu machiajul sau emasculant, Pattinson are mare nevoie de Stewart pentru a-si interpreta convingator frumosul vampir in varsta de 107 de ani, dar cu aspectul unui licean. In ciuda unor replici lacrimogene, in ciuda multelor momente moarte si-a deznodamantului tras de par, Twilight nu se clatina, sustinut fiind de chimia dintre Stewart si Pattinson, dar si de regia inspirata a Christinei Hardwicke.
Adevarul e ca la sfarsitul filmului nu mai conteaza efectele speciale rizibile sau zecile de goof-uri copilaresti (daca vampirii erau in stare sa sara suta de metri in aer pentru a prinde mingea in jocul de baseball, de ce alergau muncitoreste la cele patru baze?), ci doar faptul ca actorii si regizoarea reusesc sa spuna convingator o poveste de dragoste universal valabila, avand ca leitmotiv dorinta, iar asta fara nici macar o singura scena de sex!
Pe langa povestea de dragoste dintre Bella si Edward, Twilight ar trebui apreciat si pentru ca este unul din rarele filme in care adolescentii nu sunt niste panarame. Dusi sunt pustii obsedati de dezvirginare din Placinta americana si Superbad sau campioanele popularitatii din Iepurasul casei sau tocilarii din Drillbit Taylor, filme mai bune sau mai proaste care te fac sa te intrebi ce s-a intamplat cu adolescentul american (si nu numai) normal si de unde aceasta avalansa de momai. Bella este exact colega de banca pe care ti-as fi dorit-o in liceu, iar faptul ca stie radacina patrata a lui pi sau recunoaste Clair de Lune de la primele trei masuri pare putin exagerat, dar nu pica rau in tandem cu maturitatea atat de atractiva a pustoaicei.
Categoric o descoperire pentru cinema, Stewart are acel fizic deloc desavarsit, dar interesant, care i-ar putea permite in viitor sa abordeze cam orice rol si-ar dori, pe picior de egalitate cu Emma Watson (Hermione din seria Harry Potter) sau Ellen Page (din Juno, un film despre o alta adolescenta-minune). Pana la New Moon, a doua parte din tetralogia inspirata de cartile lui Stephenie Meyer, o vom mai vedea in Adventureland, o comedie despre un licean nevoit sa accepte o slujba nedorita intr-un parc de distractii.
Kristen Stewart (a fost fiica lui Jodie Foster in Panic Room) este Bella, o adolescenta care ajunge in mohoratul orasel Forks pentru a locui cu tatal ei, seful politiei locale. Bella nu asteapta deloc cu nerabdare prima zi la liceul din oras, dar aici il cunoaste pe frumosul Edward Cullen (Pattinson), un baiat din anul ei, care se dovedeste a fi... vampir. De aici lucrurile devin tot mai interesante, pentru ca misteriosul, palidul, intensul, inteligentul Edward nu este un vampir oarecare, ci unul "vegetarian", adica refuza sa "consume" sange de om. Chiar si asa, atractia dintre Bella si Edward este foarte periculoasa pentru adolescenta, caci vampirul ar putea oricand sa-i sfasie beregata, toata aceasta abordare "atinge, dar nu gusta" fiind unul dintre cele mai interesante aspecte din Twilight.
Film regizat de o femeie dupa o carte scrisa tot de o femeie, Twilight sta pe umerii tinerei Kristen Stewart, care pur si simplu fumega de pasiune pe ecran, atragandu-l si pe britanicul Pattinson intr-un joc al dorintelor neindeplinite, dar extrem de intens exprimate. Cu machiajul sau emasculant, Pattinson are mare nevoie de Stewart pentru a-si interpreta convingator frumosul vampir in varsta de 107 de ani, dar cu aspectul unui licean. In ciuda unor replici lacrimogene, in ciuda multelor momente moarte si-a deznodamantului tras de par, Twilight nu se clatina, sustinut fiind de chimia dintre Stewart si Pattinson, dar si de regia inspirata a Christinei Hardwicke.
Adevarul e ca la sfarsitul filmului nu mai conteaza efectele speciale rizibile sau zecile de goof-uri copilaresti (daca vampirii erau in stare sa sara suta de metri in aer pentru a prinde mingea in jocul de baseball, de ce alergau muncitoreste la cele patru baze?), ci doar faptul ca actorii si regizoarea reusesc sa spuna convingator o poveste de dragoste universal valabila, avand ca leitmotiv dorinta, iar asta fara nici macar o singura scena de sex!
Pe langa povestea de dragoste dintre Bella si Edward, Twilight ar trebui apreciat si pentru ca este unul din rarele filme in care adolescentii nu sunt niste panarame. Dusi sunt pustii obsedati de dezvirginare din Placinta americana si Superbad sau campioanele popularitatii din Iepurasul casei sau tocilarii din Drillbit Taylor, filme mai bune sau mai proaste care te fac sa te intrebi ce s-a intamplat cu adolescentul american (si nu numai) normal si de unde aceasta avalansa de momai. Bella este exact colega de banca pe care ti-as fi dorit-o in liceu, iar faptul ca stie radacina patrata a lui pi sau recunoaste Clair de Lune de la primele trei masuri pare putin exagerat, dar nu pica rau in tandem cu maturitatea atat de atractiva a pustoaicei.
Categoric o descoperire pentru cinema, Stewart are acel fizic deloc desavarsit, dar interesant, care i-ar putea permite in viitor sa abordeze cam orice rol si-ar dori, pe picior de egalitate cu Emma Watson (Hermione din seria Harry Potter) sau Ellen Page (din Juno, un film despre o alta adolescenta-minune). Pana la New Moon, a doua parte din tetralogia inspirata de cartile lui Stephenie Meyer, o vom mai vedea in Adventureland, o comedie despre un licean nevoit sa accepte o slujba nedorita intr-un parc de distractii.
