Părerea criticului
În 1996, Twister s-a clasat pe locul doi în topul încasărilor globale, convingând atât publicul, cât şi criticii cu povestea "vânătorilor de tornade" gata să-şi pună în pericol viaţa pentru a testa un sistem revoluţionar ce ar putea studia modul cum se formează atotdistrugătoarele vârtejuri de aer. Ca fapt divers, Twister a fost şi unul din primele filme lansate pe DVD, o tehnologie revoluţionară în epocă. 28 de ani mai târziu, Twisters ne captivează cu încercarea sa de a da un răspuns întrebării dacă omul va reuşi vreodată să învingă natura...
În primul rând, răspunsul este undeva între "nu" sau, în cel mai bun caz, "nu acum". Trebuie doar să-şi aminteşti de furtuna iscată din senin acum câteva zile în Bucureşti, furtună cu grindină de doi centimetri pe care nu a reuşit s-o prevadă nimeni, dar care, în nici zece minute, a provocat prăpăd pe marile bulevarde ale capitalei. Twisters este mai optimist în ce priveşte răspunsul şi poate că nu convinge cu modul cum contorsionează legile fizicii pentru a-l da, dar captivează cu efectele vizuale şi sonore şi câteva personaje temerare pe care nu ai cum să nu le urmezi în încercarea lor de a face un pas înainte în prevenirea tornadelor.
Este îmbucurător faptul că filmul nu face nici cel mai mic efort să creeze o legătură cu producţia din 1996. Şi nici nu are nevoie, pentru că subcultura "vânătorilor de tornade" este puternică în SUA, mai multe canale de Youtube arătând milioanelor de urmăritori ce înseamnă să te apropii de aceste înfricoşătoare fenomene naturale care pot pune la pământ oraşe întregi. De fapt, în centrul atenţiei sequelul-ui se află un astfel de grup de teribilişti condus de Tyler (Glen Powell). Acestui grup al cărui unic scop este să facă vizualizări pe reţelele de socializare li se opune Kate Cooper (Daisy Edgar-Jones), o tânără meteoroloagă care încearcă să treacă peste trauma pierderii celor mai buni prieteni cu cinci ani în urmă, când Kate testa o primă variantă a unui sistem ce ar putea "seca" tornadele, împiedicându-le să capete forţe distrugătoare.
Regizorul Lee Isaac Chung (cunoscut datorită unuia dintre hiturile anului 2020, Minari) pune pe masă o mulţime de metode pentru a-i oferi spectatorului şansa de a experimenta ce înseamnă să te afli în apropierea unei tornade. Efectul este acaparator şi intimidant: sunt secvenţe în film la nivelul celor mai bune disaster movie-uri din istorie care ne reamintesc că, în ciuda tuturor descoperirilor ştiinţifice, atunci când natura decide să se dezlănţuie, nu suntem altceva decât furnici sub copitele unui mustang care refuză cu îndărjire să se lase călărit. Primii beneficiari ai turismului spaţial au spus că a vedea Pământul din spaţiu este o experienţă ce îndeamnă la umilinţă. Ei bine, Twisters face acelaşi lucru, la un preţ de câteva sute de mii de ori mai mic.
Un mare plus al filmului este Daisy Edgar-Jones, actriţa britanică a cărei carieră a luat avânt în urma apariţiei într-unul din cele mai bune seriale din ultimul deceniu, Normal People (nu întâmplător, Edgar-Jones împarte ecranul acolo cu Paul Mescal, care îşi face debutul în producţiile de anvergură cu Gladiator II). Ca şi Helen Hunt în filmul original, actriţa oferă acel mix de sensibilitate şi inteligenţă adesea ignorat la Hollywood, care insistă să confunde nerealist frumuseţea cu inteligenţa (vezi fiziciana cu 15 doctorate şi pantaloni scurţi Denise Richards din The World Is Not Enough).
Chiar dacă scenariul scris de Mark L. Smith (The Revenant) nu convinge întru totul - mai ales când copiază abrupt din Jurnalul lui Bridget Jones pentru a rezolva relaţiile dintre personaje, Twisters este elevat de chimia lui Edgar-Jones şi Powell. Acesta din urmă, catapultat în atenţia publicului de apariţia în Top Gun: Maverick şi de succesul neaşteptat al comediei romantice Anyone But You, a dovedit recent că poate mult mai mult cu excelentul Hit Man (disponibil pe Netflix), film pe care l-a coscris şi coprodus cu celebrul Richard Linklater. Şi Powell este foarte bine ales în rolul protagonistului, un cowboy din Arkansas care a lăsat competiţiile de rodeo pentru a "călări" tornade în Oklahoma.
Twisters nu este doar o colecţie de efecte speciale şi secvenţe de acţiune filmate cu camera în mână, ci impresionează şi cu scenele în care vedem efectele devastatoare ale tornadelor, cu oraşe întregi transformate în ruine şi mii de oameni privindu-şi neputincioşi agoniseala de o viaţă distrusă în câteva minute.
În primul rând, răspunsul este undeva între "nu" sau, în cel mai bun caz, "nu acum". Trebuie doar să-şi aminteşti de furtuna iscată din senin acum câteva zile în Bucureşti, furtună cu grindină de doi centimetri pe care nu a reuşit s-o prevadă nimeni, dar care, în nici zece minute, a provocat prăpăd pe marile bulevarde ale capitalei. Twisters este mai optimist în ce priveşte răspunsul şi poate că nu convinge cu modul cum contorsionează legile fizicii pentru a-l da, dar captivează cu efectele vizuale şi sonore şi câteva personaje temerare pe care nu ai cum să nu le urmezi în încercarea lor de a face un pas înainte în prevenirea tornadelor.
Este îmbucurător faptul că filmul nu face nici cel mai mic efort să creeze o legătură cu producţia din 1996. Şi nici nu are nevoie, pentru că subcultura "vânătorilor de tornade" este puternică în SUA, mai multe canale de Youtube arătând milioanelor de urmăritori ce înseamnă să te apropii de aceste înfricoşătoare fenomene naturale care pot pune la pământ oraşe întregi. De fapt, în centrul atenţiei sequelul-ui se află un astfel de grup de teribilişti condus de Tyler (Glen Powell). Acestui grup al cărui unic scop este să facă vizualizări pe reţelele de socializare li se opune Kate Cooper (Daisy Edgar-Jones), o tânără meteoroloagă care încearcă să treacă peste trauma pierderii celor mai buni prieteni cu cinci ani în urmă, când Kate testa o primă variantă a unui sistem ce ar putea "seca" tornadele, împiedicându-le să capete forţe distrugătoare.
Regizorul Lee Isaac Chung (cunoscut datorită unuia dintre hiturile anului 2020, Minari) pune pe masă o mulţime de metode pentru a-i oferi spectatorului şansa de a experimenta ce înseamnă să te afli în apropierea unei tornade. Efectul este acaparator şi intimidant: sunt secvenţe în film la nivelul celor mai bune disaster movie-uri din istorie care ne reamintesc că, în ciuda tuturor descoperirilor ştiinţifice, atunci când natura decide să se dezlănţuie, nu suntem altceva decât furnici sub copitele unui mustang care refuză cu îndărjire să se lase călărit. Primii beneficiari ai turismului spaţial au spus că a vedea Pământul din spaţiu este o experienţă ce îndeamnă la umilinţă. Ei bine, Twisters face acelaşi lucru, la un preţ de câteva sute de mii de ori mai mic.
Un mare plus al filmului este Daisy Edgar-Jones, actriţa britanică a cărei carieră a luat avânt în urma apariţiei într-unul din cele mai bune seriale din ultimul deceniu, Normal People (nu întâmplător, Edgar-Jones împarte ecranul acolo cu Paul Mescal, care îşi face debutul în producţiile de anvergură cu Gladiator II). Ca şi Helen Hunt în filmul original, actriţa oferă acel mix de sensibilitate şi inteligenţă adesea ignorat la Hollywood, care insistă să confunde nerealist frumuseţea cu inteligenţa (vezi fiziciana cu 15 doctorate şi pantaloni scurţi Denise Richards din The World Is Not Enough).
Chiar dacă scenariul scris de Mark L. Smith (The Revenant) nu convinge întru totul - mai ales când copiază abrupt din Jurnalul lui Bridget Jones pentru a rezolva relaţiile dintre personaje, Twisters este elevat de chimia lui Edgar-Jones şi Powell. Acesta din urmă, catapultat în atenţia publicului de apariţia în Top Gun: Maverick şi de succesul neaşteptat al comediei romantice Anyone But You, a dovedit recent că poate mult mai mult cu excelentul Hit Man (disponibil pe Netflix), film pe care l-a coscris şi coprodus cu celebrul Richard Linklater. Şi Powell este foarte bine ales în rolul protagonistului, un cowboy din Arkansas care a lăsat competiţiile de rodeo pentru a "călări" tornade în Oklahoma.
Twisters nu este doar o colecţie de efecte speciale şi secvenţe de acţiune filmate cu camera în mână, ci impresionează şi cu scenele în care vedem efectele devastatoare ale tornadelor, cu oraşe întregi transformate în ruine şi mii de oameni privindu-şi neputincioşi agoniseala de o viaţă distrusă în câteva minute.
