Udaan (2010)

Sa fiu sincera, ma asteptam la o alta melodrama siropoasa sau la un film muzical, ca atatea alte filme bollywood-iene. Surpriza (placuta) n-a constat atat in faptul ca e un film diferit din punctul asta de vedere, ci in faptul ca e un film extrem de realist, care surprinde foarte bine dificultatea relatiei parinte-copil, a lipsei de comunicare si a imposibilitatii exprimarii sentimentelor. Storyline-ul e cat se poate de simplu : Bhairav e un tata extrem de sever care refuza orice apropiere si orice manifestare a iubirii paterne fata de cei doi copii, pe care ajunge, inevitabil, sa si-i instraineze, atat din punct de vedere afectiv, cat si fizic in final; o lectie de viata, putin moralizatoare, dar care nu te poate lasa indiferent. Filmul e lipsit de cliseele obisnuite, iar personajele sunt construite astfel incat sa nu-ti starneasca mila sau compasiune exagerata; tocmai in acest punct consider ca si-a dovedit maiestria Vikramaditya Motwane, creionand niste personaje cu caractere puternice, pe care nu poti decat sa le admiri. Finalul iti lasa certitudinea ca Rohan, trecut prin experienta traiului alaturi de un parinte insensibil si abuziv, e pregatit sa-si asume responsabilitatea cresterii si educarii fratelui mai mic si sa-i asigure acestuia familia care lui insusi i-a lipsit.

un film foarte bun care merita cu siguranta vazut....il recomand tuturor !