Un film propagandistic care mi-a provocat urticarie !
cezarika21
pe 27 Noiembrie 2021 20:26
Creație tipic realist-socialistă, care pune în antiteză poporul sovietic „viteaz și iubitor de pace” cu popoarele occidentale „brutale și degenerate”, „Rapsodia ucraineană” nici nu ar merita să fie vizionat. Filmul e propagandă pură, cunoscută din nefericire de poporul român din anii în care Uniunea Sovietică ne era „marele prieten și aliat”. Simți o senzație de indignare atunci când vezi cum poporul sovietic, care invadase țările baltice, Polonia și Finlanda și luase cu japca o parte din teritoriul României, se smiorcăie atunci când se simte la rândul lui invadat. După ce uciseseră mii de cetățeni din țările ocupate samavolnic, cetățenii sovieticii s-au trezit brusc mari iubitori de pace.
Și totuși... se simte în acest film mâna lui Paradjanov, unul dintre cei mai talentați regizori sovietici, care a introdus poezie și culoare într-un film propagandistic de esență tare. Realitatea se împletește cu ficțiunea în scene onirice de o mare frumusețe, cunoscute cinefililor din filmele lui Paradjanov, iar întâmplările se transformă în legende. Se mai adaugă aici și fundalul muzical bine ales, cu origini rusești, germane și italiene. Te înduioșează până la lacrimi să vezi un ofițer rus cântând la pian „Sonata lunii” a lui Beethoven pentru soldații răniți sau pe copilul german care cântă de-a dreptul angelic „Ave Maria” într-o biserică dintr-un oraș aflat în ruină.
În concluzie, filmul are un subiect pur propagandistic, dar poezia cinematografică a lui Paradjanov nu poate să nu impresioneze.
blackmore
pe 03 Martie 2019 20:59
O drama romantica muzicala sovietica de razboi , cu o coloana sonora exceptionala
Și totuși... se simte în acest film mâna lui Paradjanov, unul dintre cei mai talentați regizori sovietici, care a introdus poezie și culoare într-un film propagandistic de esență tare. Realitatea se împletește cu ficțiunea în scene onirice de o mare frumusețe, cunoscute cinefililor din filmele lui Paradjanov, iar întâmplările se transformă în legende. Se mai adaugă aici și fundalul muzical bine ales, cu origini rusești, germane și italiene. Te înduioșează până la lacrimi să vezi un ofițer rus cântând la pian „Sonata lunii” a lui Beethoven pentru soldații răniți sau pe copilul german care cântă de-a dreptul angelic „Ave Maria” într-o biserică dintr-un oraș aflat în ruină.
În concluzie, filmul are un subiect pur propagandistic, dar poezia cinematografică a lui Paradjanov nu poate să nu impresioneze.