Părerea criticului
Umbre este o dramă cu influențe de comedie neagră și spune povestea lui Relu (Șerban Pavlu), un recuperator pentru un mafiot local, care face taximetrie ca un cover up, de ochii familiei și ai legii. După ce omoară accidental un om, Relu vrea să iasă din lumea interlopă, dar nu mai are cale de întoarcere.
Serialul poate să șocheze prin violență și limbaj publicul sensibil, fiind interzis minorilor și pentru nuditate (exclusiv masculină!). Amestecul de principii și violență, un protagonist cu acțiuni reprobabile, dar cu valori familiale, faptul că e un serial de acțiune după tipic american, dar cu un pregnant specific local fac din serialul Umbre o producție reușită.
Cu personaje îmbrăcate în trening (marca stilistică a lui Igor Cobileanski), aparținând preponderent lumii interlope, Umbre este tributar unor tipologii de la Hollywood (fapt reflectat și în afișul oficial al serialului, pe care îl analizăm la finalul articolului). Regăsim mai multe stereotipuri ale filmelor cu gangsteri: „nașul” (Capitanul, jucat de Doru Ana), femeia fatală (Nico, jucată de Andreea Vasile), ajutorul devotat dar slab de minte (Sabin, jucat de Sergiu Costache), polițistul corupt (Tanase, jucat de Sorin Cociş). Protagonistul locuiește într-o vilă proprie, iar familia nu știe de activitățile lui ilicite, fapt care statistic este peste nivelul de trai al unui șofer de taxi din România, dar e tipc hollywoodian. Expresiile obscene sunt „căutate", ceea ce pune serialul alături de producțiile din anii '90 ale lui Lucian Pintilie și de filmele Noului Val. Se mizează foarte mult pe duritatea limbajului pentru conturarea personajelor.
În rolul principal, Șerban Pavlu afișează subtil acea stare de disconfort pe care personajul său o resimte în postura în care se află. Deși are succes ca recuperator, Relu nu aparține prin profilul său moral lumii în care evoluează. Este un personaj inteligent și cu o conștiință, depășind nivelul brutei. L-am asemănat pe Relu personajului Tom din filmul De battre mon coeur s'est arrete - este un om violent, dar al cărui sistem de valori îl face să deteste lumea din care face parte. Ca si Tom, Relu duce o viață dublă, chiar dacă, spre deosebire de primul, nu este o natură la fel de creativă și instabilă.
Legat de limbajul colorat din film, scenaristul și regizorul Bogdan Mirică a declarat la conferința de presă prilejuită de lansarea serialului că „de fiecare dată când merg cu taxiul aud câte ceva și metabolizez. În plus, am filmat la Piața de flori de la Coșbuc și am găsit material cât pentru întregul sezon”...
Dacă toate personajele sunt alcătuite din lumini și umbre, inclusiv Căpitanu are o latură umană - afișată prin grija pentru fiul său - cel mai sinistru personaj pare a fi Nico. Așadar, un serial în care eroul negativ e o femeie. Dacă personajul lui Sergiu Costache e previzibil, face ceea ce i se spune, Nico e răul pur, latura sa umană neieșind la lumină în nicio circumstanță (din ce am văzut până acum). Andreea Vasile reușește să portretizeze acea femme fatale fără scrupule, care te face să-ți înghețe sângele în vine.
Regretăm că Gabriel Spahiu a avut doar un rol episodic, secvența cu el protagonist a dat tonul serialului, dar umorul negru din dialoguri și dramatismul personajului său parcă nu au mai fost atinse pe parcursul următoarelor episoade. Întreaga distribuție joacă admirabil. Dacă inițial frapează distribuirea Mădălinei Craiu (în vârstă de probabil 25 de ani) în cea a unei adolescende de 16, ulterior actrița reușește să-și facă personajul credibil. Maria Obretin, în rolul soției lui Relu, are un parcurs interesant - de la femeia care ține o gospodărie, cu greutățile și satisfacțiile aferente, la femeia al cărei univers călduț se năruie.
Afișul oficial al serialului, de netrecut cu vederea pe străzile Bucureștiului, abordează tematica filmului tot într-o manieră pur americană: desigur, fenomenul asasinilor plătiți nu este o realitate exclusiv americană, dar grafica ne duce cu gândul la Bronx: un peisaj cu cladiri vechi, pe care credem ca fotograful s-a chinuit puțin pâna să le găsească, deoarece - deși ele sigur există - nu se poate spune că sunt tipice pentru București. Daca în New York clădirile vechi, foste depozite și fabrici, sunt într-adevăr o marcă a cartierelor periculoase ale orașului și - deci - un fundal firesc pentru lumea interlopă, Bucureștiul este mai degraba un oraș de „blocuri gri", așa că afișul emai degrabă o imagine căutată decât realitatea: printul s-a dorit să fie „american”. Poza surprinde bine dualitatea personajului: pe de o parte familist (omul cu flori în mâna), pe de o parte asasin (omul cu un instrument de ucis), desigur florile sunt în mâna dreapta. Unghiul este adecvat: perspectiva ascendentă, cu camera mai jos decât figura actorului, îi dă un aer impunator.
Serialul este un remake al producției australiene Small Tme Gangster. Actorul Serban Pavlu, născut în 1975, a trecut printr-un casting de şase săptămâni, fiind încântat de distribuirea în rol, ţinând cont de volumul mic al producţiilor TV din România. Despre cele 12 săptămâni de filmări, Pavlu a spus că ar fi echivalentul a trei lungmetraje, turnate unul după altul. Pavlu a făcut o lună de box pentru a intra în rol. Legat de limbajul colorat din film, scenaristul și regizorul Bogdan Mirică a declarat la conferința de presă prilejuită de lansarea serialului că „de fiecare dată când merg cu taxiul aud câte ceva și metabolizez. În plus, am filmat la Piața de flori de la Coșbuc și am găsit material cât pentru întregul sezon”...
Serialul poate să șocheze prin violență și limbaj publicul sensibil, fiind interzis minorilor și pentru nuditate (exclusiv masculină!). Amestecul de principii și violență, un protagonist cu acțiuni reprobabile, dar cu valori familiale, faptul că e un serial de acțiune după tipic american, dar cu un pregnant specific local fac din serialul Umbre o producție reușită.
Cu personaje îmbrăcate în trening (marca stilistică a lui Igor Cobileanski), aparținând preponderent lumii interlope, Umbre este tributar unor tipologii de la Hollywood (fapt reflectat și în afișul oficial al serialului, pe care îl analizăm la finalul articolului). Regăsim mai multe stereotipuri ale filmelor cu gangsteri: „nașul” (Capitanul, jucat de Doru Ana), femeia fatală (Nico, jucată de Andreea Vasile), ajutorul devotat dar slab de minte (Sabin, jucat de Sergiu Costache), polițistul corupt (Tanase, jucat de Sorin Cociş). Protagonistul locuiește într-o vilă proprie, iar familia nu știe de activitățile lui ilicite, fapt care statistic este peste nivelul de trai al unui șofer de taxi din România, dar e tipc hollywoodian. Expresiile obscene sunt „căutate", ceea ce pune serialul alături de producțiile din anii '90 ale lui Lucian Pintilie și de filmele Noului Val. Se mizează foarte mult pe duritatea limbajului pentru conturarea personajelor.
În rolul principal, Șerban Pavlu afișează subtil acea stare de disconfort pe care personajul său o resimte în postura în care se află. Deși are succes ca recuperator, Relu nu aparține prin profilul său moral lumii în care evoluează. Este un personaj inteligent și cu o conștiință, depășind nivelul brutei. L-am asemănat pe Relu personajului Tom din filmul De battre mon coeur s'est arrete - este un om violent, dar al cărui sistem de valori îl face să deteste lumea din care face parte. Ca si Tom, Relu duce o viață dublă, chiar dacă, spre deosebire de primul, nu este o natură la fel de creativă și instabilă.
Legat de limbajul colorat din film, scenaristul și regizorul Bogdan Mirică a declarat la conferința de presă prilejuită de lansarea serialului că „de fiecare dată când merg cu taxiul aud câte ceva și metabolizez. În plus, am filmat la Piața de flori de la Coșbuc și am găsit material cât pentru întregul sezon”...
Dacă toate personajele sunt alcătuite din lumini și umbre, inclusiv Căpitanu are o latură umană - afișată prin grija pentru fiul său - cel mai sinistru personaj pare a fi Nico. Așadar, un serial în care eroul negativ e o femeie. Dacă personajul lui Sergiu Costache e previzibil, face ceea ce i se spune, Nico e răul pur, latura sa umană neieșind la lumină în nicio circumstanță (din ce am văzut până acum). Andreea Vasile reușește să portretizeze acea femme fatale fără scrupule, care te face să-ți înghețe sângele în vine.
Regretăm că Gabriel Spahiu a avut doar un rol episodic, secvența cu el protagonist a dat tonul serialului, dar umorul negru din dialoguri și dramatismul personajului său parcă nu au mai fost atinse pe parcursul următoarelor episoade. Întreaga distribuție joacă admirabil. Dacă inițial frapează distribuirea Mădălinei Craiu (în vârstă de probabil 25 de ani) în cea a unei adolescende de 16, ulterior actrița reușește să-și facă personajul credibil. Maria Obretin, în rolul soției lui Relu, are un parcurs interesant - de la femeia care ține o gospodărie, cu greutățile și satisfacțiile aferente, la femeia al cărei univers călduț se năruie.
Afișul oficial al serialului, de netrecut cu vederea pe străzile Bucureștiului, abordează tematica filmului tot într-o manieră pur americană: desigur, fenomenul asasinilor plătiți nu este o realitate exclusiv americană, dar grafica ne duce cu gândul la Bronx: un peisaj cu cladiri vechi, pe care credem ca fotograful s-a chinuit puțin pâna să le găsească, deoarece - deși ele sigur există - nu se poate spune că sunt tipice pentru București. Daca în New York clădirile vechi, foste depozite și fabrici, sunt într-adevăr o marcă a cartierelor periculoase ale orașului și - deci - un fundal firesc pentru lumea interlopă, Bucureștiul este mai degraba un oraș de „blocuri gri", așa că afișul emai degrabă o imagine căutată decât realitatea: printul s-a dorit să fie „american”. Poza surprinde bine dualitatea personajului: pe de o parte familist (omul cu flori în mâna), pe de o parte asasin (omul cu un instrument de ucis), desigur florile sunt în mâna dreapta. Unghiul este adecvat: perspectiva ascendentă, cu camera mai jos decât figura actorului, îi dă un aer impunator.
Serialul este un remake al producției australiene Small Tme Gangster. Actorul Serban Pavlu, născut în 1975, a trecut printr-un casting de şase săptămâni, fiind încântat de distribuirea în rol, ţinând cont de volumul mic al producţiilor TV din România. Despre cele 12 săptămâni de filmări, Pavlu a spus că ar fi echivalentul a trei lungmetraje, turnate unul după altul. Pavlu a făcut o lună de box pentru a intra în rol. Legat de limbajul colorat din film, scenaristul și regizorul Bogdan Mirică a declarat la conferința de presă prilejuită de lansarea serialului că „de fiecare dată când merg cu taxiul aud câte ceva și metabolizez. În plus, am filmat la Piața de flori de la Coșbuc și am găsit material cât pentru întregul sezon”...
