Un film excepțional! O frescă naturalistă a unei lumi din realitatea imediată!
Licurici75
pe 23 Septembrie 2016 15:13
Un film care mi-a provocat lehamite gandidu-ma la sistemul post-comunist instalat in Romania care la ce spera si unde s-a ajuns
Vegetarian
pe 03 Octombrie 2014 22:33
Acest film este reluat periodic si difuzat online la National 24 in 3 oct 2014 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
FunnyX
pe 16 Ianuarie 2014 02:49
Un film trist, cu un final si mai trist. Un film emotionant, tulburator chiar. O interpretare foarte buna a actorilor, in frunte cu Serban Ionescu. M-a impresionat si, prin urmare, il recomand.
Ciure-DARIUS
pe 24 Iunie 2013 18:56
Acest film ma impresionat foarte mult.Tema acestui film este foarte bine gandita si din pacate aceste secvente se intalnesc si in unele sate.
kasmyn
pe 25 Martie 2013 18:49
Un film exceptional, ca un fel de testament al regratatului actor Serban Ionescu!!
cosmin742000
pe 30 Decembrie 2012 20:18
Un film realist despre stadiul de degradare in care am ajuns pe toate planurile , dupa mai mult de 20 de ani de "libertate".Filmul prezinta situatia dintr-u sta din Romania contemporana , care zici ca e de pe undeva luat de prin evul mediu , situatia putand fi extinsa cu mare usurinta , si extrem de proportional , la nivelul intregii tari.politistul din sat poate fi orice politist roman ( care la 10 saci de nisip pt construirea digului antiinundatii , care oricum nu il construieste nimeni ca e cu munca isi opreste pt el 2 saci , e drept ca in realitate cei mai multi si0ar opri 12 din 10 saci , dar mai sunt si politisti / oameni cinstiti asa ca , ca medie sa zicemca e proportionala) , taranii pot fi orice romani care stau toata ziua si :beau la bodega satului,in loc sa munceaca , sau sa faca altceva in afara de spirite , Primarul satului poate fi orice primar roman ,Babutele satului pot fi orice baute din Romania care la ivirea primejdiei zic cum o vrea Dumnezeu ( de parca Dumnezeu daca ar exista nu ar avea alta teaba decat sa le asculte pe ele )Borfasii din sat pot fi deasemeni orice borfasi romani ( prosti de bubuie dar totusi nu ii prinde nimeni pt ca nu vrea nimeni sa ii prinda pt ca politia e mana in mana cu ei) Memorabile replicile " aici au ramas numai oamenii rai , ca aia buni si harnici au plecat dupa inundatia de anul trecut" , " ban cinstit din munca ? Las-o dracu bai nea Sandu ca nici mata nu o crezi pe asta" si multe multe altele
RAZZELL
pe 23 Noiembrie 2012 18:43
DUMNEZEU SA-L IERTE ,SA-L ODIHNEASCA IN PACE......UN MARE ACTOR,UN ROMAN ADEVARAT ......S-A LASAT CORTINA PENTRU ACEST TITAN AL CINEMATOGRAFIEI ROMANESTI.....Cat despre film,azi l-am vazut,mi-a placut.
Singu90
pe 11 Decembrie 2011 16:53
stie care-va de unde pot cumpara Dvd-ul cu acest film sau nush o solutie pentru a putea viziona acest film va rog vreau neaaparat sa-l vad... sunt_un_visator@yahoo.com pt cei care ma pot ajuta in òpegatura cu filmul
D.Ionut
pe 11 August 2011 20:43
Desi filmul contine destul de multe injuraturi,acesta arata adevarata viata a satului romanesc din zilele noastre.Daca vreti sa vedeti cum se traieste in unele sate romanesti pe vremuri de rastriste vizionati filmul.
Concluzie: Obligatoriu de vazut
Mirageimage
pe 02 Mai 2011 18:11
Dincolo de unele stangacii (scrisorile copilului catre tatal absent, device teatral inutil), filmul m-a impresionat mai mult decat alte pelicule romanesti mult laudate si premiate.
Din pacate, la noi, conteaza mai mult cine si ce spune despre un film (mai ales la debut) decat filmul in sine. Subiectivitatea si notorietatea 'poarta fesul'. Restul, cum le-o fi norocul...
alabalaala
pe 02 Mai 2011 17:16
M-am inscris aici pentru ca am vazut de curand filmul Umilinta si sunt consternata de ceea ce se scrie aici. Dupa parerea mea, doar niste oameni manati de anumite interese pot scrie sau spune vorbe atat de murdare despre un film care emana atata emotie. Se poate discuta poate despre puncte mai slabe ale filmului, despre anumite stangacii, dar ca sa te pornesti cu atata incrancenare sa scuipi pe un asemenea film, mi se pare mai mult decat suspect si injositor.
sweet_corazon
pe 18 Martie 2011 00:40
Mai rar un film asa de slab, desi nici cu altele romanesti nu mi-e rusine, mai vechi sau mai noi. De ce se apuca unii sa filmeze, daca nu sint in stare sa spuna nimic? Scene la gramada, fara nici un sens... actori falsi... injuraturi puse ostentativ, doar fiindca acum se poate... Nu va suparati, dar cinematograful inseamna cu totul cu totul altceva...
nemotoujours
pe 11 Martie 2011 23:15
DOI OAMENI DE VIITOR-APOSTOL SI VLAD STOICESCU-REGIZORUL SI COMPOZITORUL.
IAR IMAGINEA...DE MARE CLASA-UN CONSACRAT CARE SE INTELEGE BINE CU UN DEBUTANT.
BRAVO SI LA MAI MARE!
rottweiler
pe 11 Martie 2011 04:29
cam cel mai bun film romanesc din ultimul timp.Pitbull lasa frustrarile de catea in calduri ce esti si zi o parere obiectiva despre film lasa conflictul personal cu producatorul sau regizorul.nu cred ca exista un om pe lumea asta care sa dea nota 1 acestui film.pacat ca exista oameni ca tine pitbull dar si mai pacat ca exista oameni pe care chiar ii influentezi cu criticile tale
Crynick
pe 09 Martie 2011 11:39
Am fost azi sa vad filmul,desi din nou pe cinemagia e trecut gresit orarul pentru cinema Timis(nu apare deloc filmul Umilinta in orar).
Mi-am convins 3 colegi sa vina cu mine.Riscam sa fiu singurul spectator si sa nu dea drumul la film. Lor le-a placut.Si mie.Povestea e poate un pic trasa de par,dramatismul e un pic exagerat.Dar un mare plus e prestatia lui SERBAN IONESCU.Si-a jucat rolul excelent.
Pentru cei care vor sa vada filmul,daca mai e disponibil:MERGETI SA IL VEDETI.Nu va luati dupa unii critici de pe aici care ar trebui sa-si lase acasa incapatanarea si frustrarea.Filmul NU merita nota 1.Eu i-am dat 7.
fkafka
pe 06 Martie 2011 01:43
N-o fi el (filmul) o capodopera, dar mie mi-a placut. Problema e alta. Ca aici vad un comentariu-cronica, de fapt un fel de jalnic sa-i zicem reportaj (ca pamfletul nu-i pentru orice neavenit) in care sus-numitul "pitbull" (adicatelea, Mihnea Columbeanu, catel umil de companie al unor "premianti" si facatori de festivaluri) isi scurge zoaiele cu o furie maladiva (prietenii stiu de ce!). Pai orice murior intelege ca aici e vorba de altceva, ca omu' nu-i are deloc la suflet pe astia de-au "produs" filmul. Si ar mai fi ceva: o apasatoare frustrare acumulata de-o viata. Pai ia uite cine e omu' nostru:
http://www.cinemagia.ro/actori/mihnea-columbeanu-22762/
Actor-figurant, regizor esuat si-acum.... mare critic care isi varsa neputinta! Halal!
khalid
pe 05 Martie 2011 16:46
@pitbull
Paradoxal (sic!) este ca pitbull mai latra.
Este meritul domnului “rvn” prin care revine (cu râvnă!).
Revine si arata.
“Nu cred in paradox”
Argument 1
In care se arata cum ciracii au inconjurat casa.
Totul este blestemat (de ei).
Ciracii s-au adunat si inchinat veteranului “pitbull”.
L-au auzit:
“Multe oase mai au sa-mi dea!
Voi urmari si copiii”.
Argument 2
Un copil scapa din asediu
(Si de blestem).
Filmul lui Catalin Apostol, “Umilinta”, iese in lume de la Paradox.
Pitbull i-a luat urma...
Lacra5
pe 03 Martie 2011 17:42
Filmul ne reprezinta ...in primul rand, cine a vazut filmul poate sa comenteze (oricea vrea el, e opinia lui), cine nu......mai bine sa se duca sa se autosatisfaca decat sa scrie despre ceva ce nu are habar. Revenind la film, eu am fost la premiera si m-a tintuit in scaun pana la sfarsit. Personajul principat e teribil de bine comturat si interpretarea lui Serban Ionescu e exceptionala. Asta nu inseamna ca ceilalti actori sunt mai prejos. Filmul te tine cu sufletul la gura secunda dupa secunda. E o capodopera care te face sa te gandesti la soarta romanilor.......( cei "din afara" nu cred ca or sa inteleaga mare lucru). E greu, trist, emotionant, adevarat......iar dupa vizionarea lui pot spune ca iti schimba putin mentalitatea si te face sa privesti nu numai in sus ( cum suntem obisnuiti), ci si in jos....la esenta sufletului ...
Pitbull
pe 02 Martie 2011 15:35
Umilinţă" - O doză de ceva
Padaroxalul prostambul
"E un padarox", spunea Gyuri Pascu acum vreo cincisprezece ani, într-unul dintre neuitatele sale roluri de tâmpiţi cu personalitate pe care le compunea în acea perioadă de glorie a Divertisului. În ceea ce ne priveşte, nu e decât un padarox aparent faptul că la noi încă se mai produc pelicule destinate din start să nu adune nici public în sală, nici elogii în presă (că de premii, ce să mai vorbim...!), ambiţia lor maximă fiind proiectarea prin câte două-trei festivăluţe mărginaşe şi festivălaşe mărginuţe, ca să pună puţină celulită pe portofoliile viitoare ale realizatorilor. În realitate, acestea sunt celebrele "filme-sifon" (celebru fiind doar conceptul, că altfel formularea e inedită, acuma mi-a venit), fără alt scop decât acela de a aspira o subvenţie C.N.C. din care să se căptuşească onorariile onorabililor, sub pretextul unei producţii cinematografice - şi nimic mai mult (uneori, stai şi-ţi zici chiar că tocmai de-aia-s aşa de nule, ca să nu le bage lumea-n seamă, şi sifonarea să meargă mai uns). Ceea ce se-arată a fi şi obiectul muncii Casei Pada... ăsta, Paradox, a mult îndrăgiţilor noştri [cenzurat în virtutea "pactului de neagresiune"] şi Marius Theodor Barna.
Alt padarox al Paradoxului e acela că, la fiecare premieră a câte unei asemenea cioace, aduce câte-un vorbitor de marcă să aburească lumea din sală. La "Dincolo de America", Alex Ştefănescu asimila biomasă cu polonicul despre cum îi venea lui să aplaude filmul de unul singur în timp ce-l viziona acasă pe DVD (adică, autosatisfacere tujur-bonjur). La "Casanova, identitate feminină", Ioan Bogdan Lefter a îndrugat un pomelnic de aberaţii din care n-am reţinut decât că e un film "perplexant". De data asta, măgăreaţa "Umilinţei" (în ambele două sensuri) a căzut pe Dan Puric - care, spre lauda lui, nu-i nici un dobitoc, nici o Iudă, aşa că ce-a făcut el? Păi ne-a ţinut o conferinţă de patruzeci de minute (după ceas!) în care ne-a povestit câte-n lună şi-n stele, şi din când în când îşi mai amintea şi ce caută el acolo, aşa că, indiferent prin ce loc al şirului de anecdote de afla, însăila şi câte-un apropo la ce-aveam să vedem pe ecran. Nu se lega de nici o culoare, dar Dănuţ e un tip mintos şi plin de farmec, aşa că ne-a făcut plăcere să-l ascultăm. Cu atât mai mult, cu cât ceea ce-a urmat dura cam o oră şi un sfert, deci nici măcar de două ori cât preambulul lui Dan, care astfel devenea aproape ambul în toată regula, succedat de postambulul pe peliculă - adică, un nou padarox (al câtulea, pe seara asta...?)
Dar cum respectivul postambul face obiectul prezentelor rânduri, să vedem despre ce e vorba-n propoziţie.
Există, cum poate ne mai amintim de la gramatică, propoziţii simple şi propoziţii complexe, fraze compuse şi enunţuri eliptice - acestea din urmă, putând atinge până şi extreme monosilabice şi chiar monofonetice (un "A...!" sau "E...?" rostit de careva personaj poate avea sens). La polul opus, se pot îndruga vorbe pe zeci de minute (fie şi nouăzeci şi cinci, la o adică), şi tot nu se însăilează nimic - avem de-a face doar cu un fel de, aşa, "o doză de ceva", cum cântă Stela Popescu în reclama aia la Farmacia Inimii Catena, ilustrată prin cel mai idiot catren văzut vreodată la televiziune în iarna asta... S-ar putea să fie şi aici vreo legătură, cine ştie - căci autorul, Cătălin Apostol, e realizator de emisiuni de televiziune, a făcut ceva reportaje şi documentare la viaţa lui (lăudabile chiar, dacă e să acordăm credit palmaresului din mapa de presă), şi aşa cum se întâmplă de-atâtea ori, l-a furat şi pe el abiţia de a face lung-miraj de ficţiune, fără să ştie că asta şi cu filmul sunt două treburi foarte grele. Apostol e unul dintre acei idealişti naivi care cred că e de-ajuns să trânteşti pe hârtie câteva întâmplări fără nici un Dumnezeu (dar pline de icoane - se referea şi Puric la ele, în expozeu, că se ştie că el le are pe-astea cu misticismul creştin), şi gata, ai un scenariu. Cine, de la Padarox, să-i explice că de fapt de-aici şi până la o poveste cinematografică închegată drumul e cam cât de la ciorna unei compuneri de clasa a II-a până la o proză de Camil Petrescu - că tot ne sfătuia el: când scrieţi ceva, mai întâi duceţi până la capăt prima variantă - bună, rea, cum o fi; apoi, începeţi s-o modelaţi, cu trudă şi răbdare, şi nu vă mai opriţi până nu atingeţi desăvârşirea. Cătălin Apostol a fost mai operativ: el a încropit o părticică din schiţa crochiului unui prim contur vag de intenţii, după care, la filmare, hai noroc şi la mai mare!
Povestit, ar fi aşa:
Un fost medic veterinar (Şerban Ionescu), şocat c-a măcelărit un prunc cu combina, că ăla se juca nesupravegheat prin lanul de porumb, a decăzut până la stadiul de nebun al satului şi locuieşte în turluţa unei bisericuţe abandonate. El e prieten c-un copil care-i tot aduce de mâncare (Cristi Oleser), spre disperarea maică-sii (Madga Catone), care când îl vede-i vine dracii, se urcă-n mansarda homelessului şi-i aruncă pe fereastră toate alea. Între timp, nişte ţâgănoci fură noaptea de la primărie din ajutoare. Vine un ţăran (Costel Caşcaval) care începe să ţipe la ei c-o să-i dea în gât, aşa că ăia-l înjunghie puţin. Înjunghiatul se plânge la poliţist (Valentin Teodosiu), care evident e pe mână cu ţâgănocii, aşa că mişculează cazu'. Poliţistul tot îndeamnă sătenii să facă dig, că vin inundaţiile. Sătenii nu vor, că-s ocupaţi să bea la crâşmă şi să vadă la televizor cum tot vin inundaţiile. Pe parcurs, veterinarul homeless tot apare pe ici, pe colo, şi care cum îl vede, cum îi dă câte una (Nicodim Ungureanu, Vasile Popa Ţeavă ş.a.), cu garnitură de înjurături (asta fiind "umilinţa" aia din titlu). Totodată, suntem siliţi să ascultăm din voice-over epistolele scrise de copil răposatului său tată, pe care el şi veterinarul le vâră cu pioşenie sub câte-un bulgăre de pământ de pe mormânt. Vine prefectul (Mircea Constantinescu) şi le zice celor câţiva săteni că satul trebuie să fie strămutat din calea puhoaielor. Ăia nu vor, aşa că se mobilizează spre dig. Seara, aflăm că l-au făcut, şi-şi beau satisfacţia la crâşmă, unde vin şi ţâgănocii la o bere. Înjunghiatul le promite c-o să-i vadă-n puşcărie, aşa că ăia îl trântesc de pe taburel şi se duc. Ajung, din motive nedeclarate, în garsoniera homelessului, care nu-i acasă, ci numai copilul, pe care l-a uitat Dumnezeu dormind pe-acolo, aşa că-i dau una, aşa, de principiu, de se duce bâldâbâc în jos pe scară şi dă-n primire. Aici intră nişte cadre contratipate de pe undeva, cu şuvoaie de apă prăpădind nişte uliţe, iar de pe soundtrack se-aud zbierete (ca să deducem că a venit viitura şi pân-aici le-a fost). Homelessul se duce spre orizont cu copilul mort în braţe. Şi se tot duce.
E un loc comun că actorii foarte buni nu pot să joace prost - şi unele cazuri recente păreau s-o dovedească şi la noi: Val Teodosiu era firesc, substanţial şi bogat chiar şi-n jelanii ca "Sistemul nervos" sau "Poker". Costel Caşcaval era singura chestie credibilă şi respectabilă din "O secundă de viaţă". Nicodim Ungureanu avea carne şi sevă până şi la Daneliuc. Magda Catone le zice bine chiar şi la Cristinica Nichituş. De "Pelicanu" Şerban Ionescu, sau de Mitică Popescu, ce să mai vorbim. Ei bine, băiatul ăsta, Cătălin Apostol, reuşeşte incredibila performanţă de a-i face de râs şi pe unii ca ei. Pe canavaua unor mizascene complet nelucrate, îngrămădite cum dă Domnul, actorii îşi prăvălesc replicile bolovănos şi strident - culmea, cu o excepţie de nouveau padaroxală: singurii fireşti sunt copilul Cristi Oleser (dar numai când relaţionează cu alţi actori; lectura din off a scrisorilor sună mai rău decât debitatul exasperat al unor lecţii tocite la ora unei profesoare surde - culmea, alea se mai şi voiau la sentiment!) şi cascadorul Ţeavă. Se vede de la o poştă că Apostol, crescut cu reportaje şi documentare (pe care nu i le-am văzut, deci să zicem cä-i pot acorda un cec în alb, acceptând că s-ar putea să fie reuşite), n-are nimic de niciunele cu filmul de ficţiune şi coordonarea actorilor, da' încă nu i-a spus nimeni. In plus, nimeni nu i-a spus că atunci când n-ai mijloace financiare, tehnice, etc., să arăţi ceva (o inundaţie catastrofică, bunăoară), o sugerezi, tăticu’, n-o cârpeşti! Sau, la modul general: că nu e de-ajuns să te gândeşti tu, în sinea ta lăuntrică, la ditamai haloimăsul de idei adânci, religioase, filosofice, etc., şi gata, lumea o să ţi le şi priceapă! Filmul nu e un fel de canal telepatic între autor şi public, filmul este un limbaj, cu regulile lui, cu lexicul şi gramatica lui, chiar şi cu ortografia lui – şi, ca orice limbaj, se învaţă. Nici un copil nu ştie din naştere să vorbească – ba mai rău: dacă până la patru ani nu l-a învăţat nimeni s-o facă, adio, nu se va mai prinde de el în veci, fiindcă centrul vorbirii i-a depăşit acea fază şi nu mai poate asimila şi evolua. Vestea cea bună e că limbajul cinematografic se poate învăţa şi la vârste mai coapte de patru ani. Vestea proastă e că, spre deosebire de limbajul verbal, nu-i e accesibil oricui, ci numai posesorilor unui întreg cumul de date native.
La fel ca-n alte pelicule de la Padarox, coloana sonoră a lui Mihai Orăşanu sună de zici că nu-i a lui (sau poate nici nu-i a lui, că-n mapa de presă-i scris alt nume decât pe generic - Costel Buteica): monoton, răcnit, nemodulat, neperspectivat, necompus, nenimic. Decorurile şi costumele lui Mihnea Tăutu se pierd în peisaj - la propriu, căci e un film foarte peisagistic, context în care surprinde plăcut imaginea construită atent, cu stil şi discreţie, de Marian Stanciu, dovedind că a rămas acelaşi bun operator de pe vremuri, iar în recentele "Dincolo de America" şi "Casanova, identitate feminină" făcuse prostii doar la instigarea lui Barna. Mai merită o vorbă bună şi montajul lui Mădălin Cristescu, per ansamblu corect, cu sclipiri ici şi colo (secvenţa accidentului din lan e excelent articulată, ca suspense şi creştere de tensiune, amintind de bijuteriile Melaniei Oproiu).
Şi ca o reiterare a principiului Padarox Forever, aşteptăm cu interes următoarele prostambuluri: "Viaţa mea sexuală" (care prevăd că-i va pune cruce lui Cornel George Popa, un regisor de teatru talentat şi îndrăzneţ de la care Dumnezeu şi-a întors faţa când i-a venit ideea să debuteze şi-n cinema) şi - ţineţi-vă bine! - "Tranziţia, bat-o vina", de Cristina Nichituş! Cu vreo două ore înainte de premiera "Umilinţei", un concurs de împrejurări a făcut să mă-ntâlnesc cu scenaristul "Tranziţiei...", bată-l vina: Bogdan Ficeac, care părea să aibă oarece speranţe - "N-a schimbat nimic din ce-am scris eu", zicea. Las' c-o să vadă el!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
26-27 februarie, 2011
Bucureşti, România
mateescud
pe 02 Martie 2011 00:44
De vazut! Sensibil, emotionant, dureros. De exceptie.
Villa
pe 01 Martie 2011 13:13
dupa parerea mea e cel mai bun film romanesc din ultimii ani ! il recomand !
Mustapha
pe 28 Februarie 2011 01:05
as fi vrut sa incep prin a le atrage atentia unor persoane care comenteaza pe acest site doar ca sa se afle in treaba dar vad ca deja mercurian a facut asta..oricum nu merita luata in considerare parerea unor oameni care vb de un film inainte sa il vada si care au cam lipsit de pe la orele de lb romana.eu nu o sa ma apuc acum sa zic ca acest film e neaparat o capodopera sau o mizerie,mie personal mi-a placut dar stiti ca gusturile nu se discuta.dar in acelasi timp pot spune ca am fost la premiera filmului care s-a tinut la cinematogragul scala care din cate stiu eu are in jur de 900 de locuri.sala era arhiplina si nimeni nu a parasit-o pe parcursul filmului desi intrarea a fost gratuita,deci n-ar fi avut nimic de pierdut.filmul prezinta o imagine a tarii noastra la care multi nu ar vrea sa se gandeasca dar care exista,si o prezinta foarte bine.o drama care impresioneaza si care dupa parearea mea merita vazuta si datorita interpretarii actorilor care au creat cu adevarat personaje si care se ridica toti la nivelul filmului.
Mercurian3
pe 28 Februarie 2011 00:38
As avea o rugaminte personala pentru cine crede ca poate comenta un film doar uitandu se la un trailer de cateva zeci de secunde si prin prisma faptului ca e un film romanesc: nu va mai obositi fratilor, faceti ceva mai constructiv, nu stiu...orice, dar nu asta! Am vazut filmul si pot sa zic ca personal m-a lasat placut impresionat expresivitatea si puterea degajata. Ii cunosc personal pe unii dintre actori, dar asta nu are nici un fel de legatura cu parerea mea. Avem pot potentialul din lume chiar daca geografic, se intampla aici in tara asta in care nu merge totul cum trebuie si mentalitatea UNORA lasa de dorit. Pace.
franz
pe 27 Februarie 2011 21:18
Parere mea: Umilinta un film de nota zece. Foarte trist, dar autentic. Mai autentic decat tot ce-am vazut pana acum dupa revolutie. N-am auzit pana acum de numele regizorului dar cred ca o sa mai aud. Bravo!
andrejrubliov
pe 27 Februarie 2011 16:26
Exceptional! Nu-i pentru oricine, o poveste adevarata despre neamul asta.
kayapo
pe 26 Februarie 2011 13:11
astia baga bani doar in porcari!:)) nu stiu ce dracu este in mintea lor
1Simplu
pe 25 Februarie 2011 17:05
vai de mama noastra... ce film incredibil o sa fie la fel ca fluier,fluier...
Concluzie: Obligatoriu de vazut
Din pacate, la noi, conteaza mai mult cine si ce spune despre un film (mai ales la debut) decat filmul in sine. Subiectivitatea si notorietatea 'poarta fesul'. Restul, cum le-o fi norocul...
IAR IMAGINEA...DE MARE CLASA-UN CONSACRAT CARE SE INTELEGE BINE CU UN DEBUTANT.
BRAVO SI LA MAI MARE!
Mi-am convins 3 colegi sa vina cu mine.Riscam sa fiu singurul spectator si sa nu dea drumul la film. Lor le-a placut.Si mie.Povestea e poate un pic trasa de par,dramatismul e un pic exagerat.Dar un mare plus e prestatia lui SERBAN IONESCU.Si-a jucat rolul excelent.
Pentru cei care vor sa vada filmul,daca mai e disponibil:MERGETI SA IL VEDETI.Nu va luati dupa unii critici de pe aici care ar trebui sa-si lase acasa incapatanarea si frustrarea.Filmul NU merita nota 1.Eu i-am dat 7.
http://www.cinemagia.ro/actori/mihnea-columbeanu-22762/
Actor-figurant, regizor esuat si-acum.... mare critic care isi varsa neputinta! Halal!
Paradoxal (sic!) este ca pitbull mai latra.
Este meritul domnului “rvn” prin care revine (cu râvnă!).
Revine si arata.
“Nu cred in paradox”
Argument 1
In care se arata cum ciracii au inconjurat casa.
Totul este blestemat (de ei).
Ciracii s-au adunat si inchinat veteranului “pitbull”.
L-au auzit:
“Multe oase mai au sa-mi dea!
Voi urmari si copiii”.
Argument 2
Un copil scapa din asediu
(Si de blestem).
Filmul lui Catalin Apostol, “Umilinta”, iese in lume de la Paradox.
Pitbull i-a luat urma...
Padaroxalul prostambul
"E un padarox", spunea Gyuri Pascu acum vreo cincisprezece ani, într-unul dintre neuitatele sale roluri de tâmpiţi cu personalitate pe care le compunea în acea perioadă de glorie a Divertisului. În ceea ce ne priveşte, nu e decât un padarox aparent faptul că la noi încă se mai produc pelicule destinate din start să nu adune nici public în sală, nici elogii în presă (că de premii, ce să mai vorbim...!), ambiţia lor maximă fiind proiectarea prin câte două-trei festivăluţe mărginaşe şi festivălaşe mărginuţe, ca să pună puţină celulită pe portofoliile viitoare ale realizatorilor. În realitate, acestea sunt celebrele "filme-sifon" (celebru fiind doar conceptul, că altfel formularea e inedită, acuma mi-a venit), fără alt scop decât acela de a aspira o subvenţie C.N.C. din care să se căptuşească onorariile onorabililor, sub pretextul unei producţii cinematografice - şi nimic mai mult (uneori, stai şi-ţi zici chiar că tocmai de-aia-s aşa de nule, ca să nu le bage lumea-n seamă, şi sifonarea să meargă mai uns). Ceea ce se-arată a fi şi obiectul muncii Casei Pada... ăsta, Paradox, a mult îndrăgiţilor noştri [cenzurat în virtutea "pactului de neagresiune"] şi Marius Theodor Barna.
Alt padarox al Paradoxului e acela că, la fiecare premieră a câte unei asemenea cioace, aduce câte-un vorbitor de marcă să aburească lumea din sală. La "Dincolo de America", Alex Ştefănescu asimila biomasă cu polonicul despre cum îi venea lui să aplaude filmul de unul singur în timp ce-l viziona acasă pe DVD (adică, autosatisfacere tujur-bonjur). La "Casanova, identitate feminină", Ioan Bogdan Lefter a îndrugat un pomelnic de aberaţii din care n-am reţinut decât că e un film "perplexant". De data asta, măgăreaţa "Umilinţei" (în ambele două sensuri) a căzut pe Dan Puric - care, spre lauda lui, nu-i nici un dobitoc, nici o Iudă, aşa că ce-a făcut el? Păi ne-a ţinut o conferinţă de patruzeci de minute (după ceas!) în care ne-a povestit câte-n lună şi-n stele, şi din când în când îşi mai amintea şi ce caută el acolo, aşa că, indiferent prin ce loc al şirului de anecdote de afla, însăila şi câte-un apropo la ce-aveam să vedem pe ecran. Nu se lega de nici o culoare, dar Dănuţ e un tip mintos şi plin de farmec, aşa că ne-a făcut plăcere să-l ascultăm. Cu atât mai mult, cu cât ceea ce-a urmat dura cam o oră şi un sfert, deci nici măcar de două ori cât preambulul lui Dan, care astfel devenea aproape ambul în toată regula, succedat de postambulul pe peliculă - adică, un nou padarox (al câtulea, pe seara asta...?)
Dar cum respectivul postambul face obiectul prezentelor rânduri, să vedem despre ce e vorba-n propoziţie.
Există, cum poate ne mai amintim de la gramatică, propoziţii simple şi propoziţii complexe, fraze compuse şi enunţuri eliptice - acestea din urmă, putând atinge până şi extreme monosilabice şi chiar monofonetice (un "A...!" sau "E...?" rostit de careva personaj poate avea sens). La polul opus, se pot îndruga vorbe pe zeci de minute (fie şi nouăzeci şi cinci, la o adică), şi tot nu se însăilează nimic - avem de-a face doar cu un fel de, aşa, "o doză de ceva", cum cântă Stela Popescu în reclama aia la Farmacia Inimii Catena, ilustrată prin cel mai idiot catren văzut vreodată la televiziune în iarna asta... S-ar putea să fie şi aici vreo legătură, cine ştie - căci autorul, Cătălin Apostol, e realizator de emisiuni de televiziune, a făcut ceva reportaje şi documentare la viaţa lui (lăudabile chiar, dacă e să acordăm credit palmaresului din mapa de presă), şi aşa cum se întâmplă de-atâtea ori, l-a furat şi pe el abiţia de a face lung-miraj de ficţiune, fără să ştie că asta şi cu filmul sunt două treburi foarte grele. Apostol e unul dintre acei idealişti naivi care cred că e de-ajuns să trânteşti pe hârtie câteva întâmplări fără nici un Dumnezeu (dar pline de icoane - se referea şi Puric la ele, în expozeu, că se ştie că el le are pe-astea cu misticismul creştin), şi gata, ai un scenariu. Cine, de la Padarox, să-i explice că de fapt de-aici şi până la o poveste cinematografică închegată drumul e cam cât de la ciorna unei compuneri de clasa a II-a până la o proză de Camil Petrescu - că tot ne sfătuia el: când scrieţi ceva, mai întâi duceţi până la capăt prima variantă - bună, rea, cum o fi; apoi, începeţi s-o modelaţi, cu trudă şi răbdare, şi nu vă mai opriţi până nu atingeţi desăvârşirea. Cătălin Apostol a fost mai operativ: el a încropit o părticică din schiţa crochiului unui prim contur vag de intenţii, după care, la filmare, hai noroc şi la mai mare!
Povestit, ar fi aşa:
Un fost medic veterinar (Şerban Ionescu), şocat c-a măcelărit un prunc cu combina, că ăla se juca nesupravegheat prin lanul de porumb, a decăzut până la stadiul de nebun al satului şi locuieşte în turluţa unei bisericuţe abandonate. El e prieten c-un copil care-i tot aduce de mâncare (Cristi Oleser), spre disperarea maică-sii (Madga Catone), care când îl vede-i vine dracii, se urcă-n mansarda homelessului şi-i aruncă pe fereastră toate alea. Între timp, nişte ţâgănoci fură noaptea de la primărie din ajutoare. Vine un ţăran (Costel Caşcaval) care începe să ţipe la ei c-o să-i dea în gât, aşa că ăia-l înjunghie puţin. Înjunghiatul se plânge la poliţist (Valentin Teodosiu), care evident e pe mână cu ţâgănocii, aşa că mişculează cazu'. Poliţistul tot îndeamnă sătenii să facă dig, că vin inundaţiile. Sătenii nu vor, că-s ocupaţi să bea la crâşmă şi să vadă la televizor cum tot vin inundaţiile. Pe parcurs, veterinarul homeless tot apare pe ici, pe colo, şi care cum îl vede, cum îi dă câte una (Nicodim Ungureanu, Vasile Popa Ţeavă ş.a.), cu garnitură de înjurături (asta fiind "umilinţa" aia din titlu). Totodată, suntem siliţi să ascultăm din voice-over epistolele scrise de copil răposatului său tată, pe care el şi veterinarul le vâră cu pioşenie sub câte-un bulgăre de pământ de pe mormânt. Vine prefectul (Mircea Constantinescu) şi le zice celor câţiva săteni că satul trebuie să fie strămutat din calea puhoaielor. Ăia nu vor, aşa că se mobilizează spre dig. Seara, aflăm că l-au făcut, şi-şi beau satisfacţia la crâşmă, unde vin şi ţâgănocii la o bere. Înjunghiatul le promite c-o să-i vadă-n puşcărie, aşa că ăia îl trântesc de pe taburel şi se duc. Ajung, din motive nedeclarate, în garsoniera homelessului, care nu-i acasă, ci numai copilul, pe care l-a uitat Dumnezeu dormind pe-acolo, aşa că-i dau una, aşa, de principiu, de se duce bâldâbâc în jos pe scară şi dă-n primire. Aici intră nişte cadre contratipate de pe undeva, cu şuvoaie de apă prăpădind nişte uliţe, iar de pe soundtrack se-aud zbierete (ca să deducem că a venit viitura şi pân-aici le-a fost). Homelessul se duce spre orizont cu copilul mort în braţe. Şi se tot duce.
E un loc comun că actorii foarte buni nu pot să joace prost - şi unele cazuri recente păreau s-o dovedească şi la noi: Val Teodosiu era firesc, substanţial şi bogat chiar şi-n jelanii ca "Sistemul nervos" sau "Poker". Costel Caşcaval era singura chestie credibilă şi respectabilă din "O secundă de viaţă". Nicodim Ungureanu avea carne şi sevă până şi la Daneliuc. Magda Catone le zice bine chiar şi la Cristinica Nichituş. De "Pelicanu" Şerban Ionescu, sau de Mitică Popescu, ce să mai vorbim. Ei bine, băiatul ăsta, Cătălin Apostol, reuşeşte incredibila performanţă de a-i face de râs şi pe unii ca ei. Pe canavaua unor mizascene complet nelucrate, îngrămădite cum dă Domnul, actorii îşi prăvălesc replicile bolovănos şi strident - culmea, cu o excepţie de nouveau padaroxală: singurii fireşti sunt copilul Cristi Oleser (dar numai când relaţionează cu alţi actori; lectura din off a scrisorilor sună mai rău decât debitatul exasperat al unor lecţii tocite la ora unei profesoare surde - culmea, alea se mai şi voiau la sentiment!) şi cascadorul Ţeavă. Se vede de la o poştă că Apostol, crescut cu reportaje şi documentare (pe care nu i le-am văzut, deci să zicem cä-i pot acorda un cec în alb, acceptând că s-ar putea să fie reuşite), n-are nimic de niciunele cu filmul de ficţiune şi coordonarea actorilor, da' încă nu i-a spus nimeni. In plus, nimeni nu i-a spus că atunci când n-ai mijloace financiare, tehnice, etc., să arăţi ceva (o inundaţie catastrofică, bunăoară), o sugerezi, tăticu’, n-o cârpeşti! Sau, la modul general: că nu e de-ajuns să te gândeşti tu, în sinea ta lăuntrică, la ditamai haloimăsul de idei adânci, religioase, filosofice, etc., şi gata, lumea o să ţi le şi priceapă! Filmul nu e un fel de canal telepatic între autor şi public, filmul este un limbaj, cu regulile lui, cu lexicul şi gramatica lui, chiar şi cu ortografia lui – şi, ca orice limbaj, se învaţă. Nici un copil nu ştie din naştere să vorbească – ba mai rău: dacă până la patru ani nu l-a învăţat nimeni s-o facă, adio, nu se va mai prinde de el în veci, fiindcă centrul vorbirii i-a depăşit acea fază şi nu mai poate asimila şi evolua. Vestea cea bună e că limbajul cinematografic se poate învăţa şi la vârste mai coapte de patru ani. Vestea proastă e că, spre deosebire de limbajul verbal, nu-i e accesibil oricui, ci numai posesorilor unui întreg cumul de date native.
La fel ca-n alte pelicule de la Padarox, coloana sonoră a lui Mihai Orăşanu sună de zici că nu-i a lui (sau poate nici nu-i a lui, că-n mapa de presă-i scris alt nume decât pe generic - Costel Buteica): monoton, răcnit, nemodulat, neperspectivat, necompus, nenimic. Decorurile şi costumele lui Mihnea Tăutu se pierd în peisaj - la propriu, căci e un film foarte peisagistic, context în care surprinde plăcut imaginea construită atent, cu stil şi discreţie, de Marian Stanciu, dovedind că a rămas acelaşi bun operator de pe vremuri, iar în recentele "Dincolo de America" şi "Casanova, identitate feminină" făcuse prostii doar la instigarea lui Barna. Mai merită o vorbă bună şi montajul lui Mădălin Cristescu, per ansamblu corect, cu sclipiri ici şi colo (secvenţa accidentului din lan e excelent articulată, ca suspense şi creştere de tensiune, amintind de bijuteriile Melaniei Oproiu).
Şi ca o reiterare a principiului Padarox Forever, aşteptăm cu interes următoarele prostambuluri: "Viaţa mea sexuală" (care prevăd că-i va pune cruce lui Cornel George Popa, un regisor de teatru talentat şi îndrăzneţ de la care Dumnezeu şi-a întors faţa când i-a venit ideea să debuteze şi-n cinema) şi - ţineţi-vă bine! - "Tranziţia, bat-o vina", de Cristina Nichituş! Cu vreo două ore înainte de premiera "Umilinţei", un concurs de împrejurări a făcut să mă-ntâlnesc cu scenaristul "Tranziţiei...", bată-l vina: Bogdan Ficeac, care părea să aibă oarece speranţe - "N-a schimbat nimic din ce-am scris eu", zicea. Las' c-o să vadă el!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
26-27 februarie, 2011
Bucureşti, România