Un film excelent cu o poveste interesanta și actori buni din noul val. Iulian Postelnicu face un rol bun deși i-am apreciat cel mai mult interpretarea din Arest. Pentru cei care nu apreciază filmele românești la care e necesar sa ai cel puțin câțiva neuroni liberi pentru a putea gândi și a nu vedea doar efecte speciale și împușcături, le recomand Marvel.
AdriAdrianna98
pe 24 Decembrie 2022 16:10
povestea părea interesantă, motiv pentru care am ales să-l încerc, însă parcursul anost și plictisitor, greu de urmărit. Foarte tipic si specific filmelor românești marca Cristi Puiu ca atmosferă, decor, acțiune, dinamică. Un film de genul ar fi fost o idee mai bună să-l facă thriller
OviStof
pe 04 Februarie 2018 04:09
Am ajuns întâmplător la el, butonând telecomanda; fiind deja început. Am stat câteva minute să prind ideea, dar atmosfera tipică filmelor românești m-a făcut să renunț ușor.
Parcă trăim într-o țară în care până și comediile par sumbre, darămite dramele...
Emir
pe 18 Aprilie 2016 15:08
Nu sunt nici macar cinefil, insa ... filmul romanesc in ansamblul lui e o mare dezamagire. Cred ca numeri cu un deget productiile romanesti de dupa 90, care sa fie cu aevarat bune. Actorii sunt incredibili, avem cu adevar talent in actorie, insa intriga, actiunea si mai ales finalul, sunt praf. Am dat calificativul "mai bine nu" si nu am dat "monument de prostie", datorita prestatiei actorilor si poate a subiectului, care nu e unul de ignorat si ne caracterizeaza ca si romani acest spirit civic, sau mai bine spus lipsa lui. Indiferent ca ne place sau nu, traim intr-un secol al consumatorismului si asta se manifesta inclusiv in industria cinematografica. Cataloghezi si apreciezi un film, raportandu-l la toate celelalte. Filmul asta nu e prost din cauza lipsei de buget, pentru ca prin prestatia actorilor, lipsa bugetului se acopera. Dar cel care a gandit intriga acestui film, si-a gresit cu adevarat meseria. Cred ca asta e problema, suntem cel mult mediocrii cand vine vorba de creatia in sine, de scenariu, de replici, de intriga... Ne imbatam cu apa chioara prin premiile de la Berlin, le fel ca si in cazul mult asteptatului "Aferim"... ala fiind cu adevarat un monument de prostie si cine cunoaste cat de cat macar, istoria secolelor 18-19, imi poate da dreptate. Toate filmele romanesti demonstreaza ca actori talentati avem si inca foarte multi, insa ne lipsesc toate celelalte lucruri.
emy_sinaia
pe 09 Martie 2016 19:50
Nu este un film foarte reusit dar am fost curios pana la capat sa vad deznodamantul, daca Sandu Partascu va avea curajul sa-l denunte la politie pe vecinul lui mai ales ca avea si un prieten acolo, dar nu a avut relevanta acest lucru. Ma gandesc ca poate s-a temut si pentru familia lui. Sfarsitul terminat in coada de peste n-a fost cea mai buna alegere. Parerea mea...
Mihai_Moise
pe 03 Februarie 2016 11:27
Filmele romanesti au o mare problema: cea a finalului! Nu fac parte din categoria celor care adora sa vada mereu happy-end-uri si am o multime de filme ce esueaza lamentabil la aceasta categorie.
Trebuie sa recunosc: finalul acestui film e chiar foarte bun! Iar din punct de vedere al constructiei scenariului, am toate motivele sa ma declar multumit. Constat din ce in ce mai mult ca regizorii Noului Val din cinematografia romaneasca exceleaza la capitolul psihologic al personajului principal. Cat despre reprosurile ce pot fi adresate modului in care se termina filmul lui R.Muntean, as adresa intrebarea cati dintre noi, romanii, avem un inalt grad de constiinta civica?!? Se intampla atatea porcarii in fiecare zi si sunt din ce in ce mai putini care reactioneaza...
sabinalin
pe 01 Februarie 2016 15:50
E usor de acuzat Patrascu de lasitate. Numai ca... sa stam putin stramb si sa judecam drept oare ce am fi facut in locul lui ? Cel care se simte fara de pacat sa arunce primul piatra... Inca un rol foarte bun pentru Teodor Corban insa adevarata revelatie a filmului e Iulian Postelnicu, in rol de psycho ale carui intentii sunt greu de ghicit. Actori cu mari posibilitati in roluri ingrate: Adrian Vancica, Paul Ipate, Constantin Dita, doar "Celentano" e cat de cat consistent intr-o aparitie fara pic de conotatie comica. Finalul filmului e voit ambiguu, era clar ca nu se putea incheia altfel insa parca era mai bine daca ar fi cazut cortina cand se stingea lumina...
lili22
pe 01 Februarie 2016 06:23
Din partea acestui regizor, judecand dupa ce a realizat.Un film bine jucat, care putea fi mai putin incarcat cu banalitati, asa ca esentialul se pierde pe parcurs.O parte din dialoguri nu se inteleg, asa repede se discuta.
ancota
pe 02 Noiembrie 2015 23:00
Subiect de scurtmetraj (max 15 min) tratat in lungmetraj. Concluzie: lalaiala, lalaiala si iar lalaiala. Premize ofertante si o poveste ce putea fi dusa in toate directiile, cu toate conotatiile din lume si psihologice si de tot felul, e lasata pur si simplu balta din motive ce-mi scapa dar ma duc cu gandul la faptul ca scenaristii nu au fost in stare sa dezvolte si incearca sa mimeze inteligenta. Adica... ce destepti suntem noi si ce prosti sunt spectatorii astia care nu inteleg toate profunzimile vietii si complexitatea ei. Sigur, poate fi interesant la un moment dat sa nu dam spectatorului exact ceea ce asteapta sa vada, dar nu cred ca e o optiune sa nu-i dam nimic. Asta poate crea confuzii si el ar putea crede ca nu suntem in stare sa spunem o poveste sau chiar nu vrem sa ne complicam. 75% din film vedem lucruri ce nu au absolut nicio legatura cu subiectul doar pentru ca terebuie sa intelegem ca personajul principal incearca sa se detaseze? Da, am inteles. Incearca sa se detaseze. Hai sa se mai intample ceva, sa mai vedem ceva, sa vedem un pic de tensiune, sa vedem actori jucand ceva nu plimbari prin cadru si dialoguri construite exclusiv din banalitati. Asta vedem zi de zi. Nu trebuie sa mergi la cinema ca sa vezi banalitati si platitudini cotidiene. Cinema inseamna altceva. Autorii acestui film nu fac cinema, ai senzatia ca monteaza imagini filmate de camerele de supraveghere. Cinematograful iseamna in primul rand emotie. Personaje care transmit emotie. N-am vazut asa ceva in acest film. Cinematograful inseamna in ultima instanta spectacol, ori acest film e departe de asa ceva.
Despre actori: in general ok - senzatia generala: noi vrem, dar nu avem ce juca. Dati-le, mai oameni buni, roluri sa joace, sa transmita emotie, sa comunice, sa .... orice, numai sa joace ceva! Platitudini si iar platitudini, scene cotidiene in care toti suntem actori. E de ajuns sa iesi pe strada - vezi milioane de actori si poate chiar si personaje pentru ca in acest film nu prea avem personaje.
Vlad Ivanov in rol secundar - chiar asa? - tinut sa-si spuna replicile cu spatele la camera minute intregi - chiar asa?
O nota buna pentru Iulian Postelnicu - singurul personaj, antagonistul perfect, personaj de thriller destul de bine ales dar din pacate nu indeajuns de motivat, cu actiuni confuze si uneori greu de inteles (e bolnav, ori nu e bolnav).
In concluzie: nota intre 2 si 3 stelute - adica intre "pierdere de timp" si "mai bine nu".
cosmin742000
pe 18 Octombrie 2015 21:16
Un film groaznic de plictisitor despre nimic................................
zamfir_constantin
pe 28 Septembrie 2015 16:52
http://filmulmeritavazut.blogspot.ro/2015/09/un-etaj-mai-sus-de-spectacol_49.html?spref=fb
Un review al acestui film
Kul
pe 21 Septembrie 2015 22:55
Un etaj mai jos (2015)
– bun joc Teo Corban
– timpi de film d’autor. booocu. clar film din Noul Val, d’ala de festival.
– cu unghiuri de filmare destul de inedite. pe langa “printre usi”: camere puse in masina in spate, si o scena care m-a uns pe suflet cu el ingandurat in taxiu, in spate. asta mi se pare ca anume chiar a spus ceva.
– trecut prin comunism, crima in scara blocului – chit ca central-lish, dar cand coboara la un moment dat dupa sotie nu inchide apartamentul cu cheia. ntz-ntz
– avem si scene la masa, insa mancarea cu adevarat apare d’abia la o cantina
– si totusi ce drq e: un home invasion?
– si 100 de pauze si pe indelete, dar de obicei astea spun ceva, tradeaza sau accentueaza ceva despre personaj. aci ce?
– onorabil de scurt, but no
– misto scena violenta
– e o treaba in replicile de final, cu fi-so suit alintat in patul parintilor care devine el. dar… chiar m-a pierdut.
Ce-a vrut sa spuna cu filmul asta? Apara-ti familia, nu mai suntem asa isterici ca societate, don’t lie? What?! Desi e misto tehnic imi pare la ani distanta (in jos) fata de ‘Marti, dupa Craciun’ sau ‘Boogie’. Pana si “Furia”…
GabrielaSirbu
pe 21 Septembrie 2015 14:20
O tema foarte ofertanta - lasitatea, teama noastra de a ne implica, sau, hai sa recunoastem nepasarea fata de restul lumii, ca fiecare, in barlogul personal sa ne vedem linistiti de ale noastre – este plimbata pe scarile blocului intre parter si etajul 4, de aproape iesi din sala de cinema cu febra musculara.
Un film in care toata lumea joaca degajat si firesc (asta e de bine = BRAVO ACTORII) dar in care, ce am sperat eu sa se intample a fost departe de ce am vazut pe ecran: dupa ce Sandu nu spune nimic politistului, am crezut ca Vali va depune marturie impotriva lui Sandu – drep e ca ar fi meritat, lasitatea trebuie taxata, iar din acel moment se putea derula UN FILM, politist, ce-i drept – dar Nu, asta s-a vrut a fi un film psihologic, asadar continui, am sperat sa mai aflam ceva-uri diverse si poate-poate se va intampla ceva, barem la nivelul constiintei lui Sandu, am crezut ca poate, dupa bataie Sandu se hotaraste sa faca ce ar fi trebuit sa faca mai demult si se va duce la politie, dar tot nimic…dupa 93 de minute filmul se termina ( asta a fost foarte de bine)!
Sigur ca regizorul sau scenaristul au vrut sa nu-l scoata pe Sandu din ale lui, adica ioc constiinta, dar… din punctul meu de vedere este un film lipsit de curaj!
Finalul pe care-l speram eu – in timpul bataii dintre cei 2 – : Vali se loveste in cadere si moare= Sandu la puscarie=acuzat si de uciderea fetei=asa da pedeapsa pentru lasitate=chiar il declaram pe Radu Muntean+colegii scenaristi curajosi foc.
Din respect pentru actori, 6 stelute.
Parcă trăim într-o țară în care până și comediile par sumbre, darămite dramele...
Trebuie sa recunosc: finalul acestui film e chiar foarte bun! Iar din punct de vedere al constructiei scenariului, am toate motivele sa ma declar multumit. Constat din ce in ce mai mult ca regizorii Noului Val din cinematografia romaneasca exceleaza la capitolul psihologic al personajului principal. Cat despre reprosurile ce pot fi adresate modului in care se termina filmul lui R.Muntean, as adresa intrebarea cati dintre noi, romanii, avem un inalt grad de constiinta civica?!? Se intampla atatea porcarii in fiecare zi si sunt din ce in ce mai putini care reactioneaza...
Despre actori: in general ok - senzatia generala: noi vrem, dar nu avem ce juca. Dati-le, mai oameni buni, roluri sa joace, sa transmita emotie, sa comunice, sa .... orice, numai sa joace ceva! Platitudini si iar platitudini, scene cotidiene in care toti suntem actori. E de ajuns sa iesi pe strada - vezi milioane de actori si poate chiar si personaje pentru ca in acest film nu prea avem personaje.
Vlad Ivanov in rol secundar - chiar asa? - tinut sa-si spuna replicile cu spatele la camera minute intregi - chiar asa?
O nota buna pentru Iulian Postelnicu - singurul personaj, antagonistul perfect, personaj de thriller destul de bine ales dar din pacate nu indeajuns de motivat, cu actiuni confuze si uneori greu de inteles (e bolnav, ori nu e bolnav).
In concluzie: nota intre 2 si 3 stelute - adica intre "pierdere de timp" si "mai bine nu".
Un review al acestui film
– bun joc Teo Corban
– timpi de film d’autor. booocu. clar film din Noul Val, d’ala de festival.
– cu unghiuri de filmare destul de inedite. pe langa “printre usi”: camere puse in masina in spate, si o scena care m-a uns pe suflet cu el ingandurat in taxiu, in spate. asta mi se pare ca anume chiar a spus ceva.
– trecut prin comunism, crima in scara blocului – chit ca central-lish, dar cand coboara la un moment dat dupa sotie nu inchide apartamentul cu cheia. ntz-ntz
– avem si scene la masa, insa mancarea cu adevarat apare d’abia la o cantina
– si totusi ce drq e: un home invasion?
– si 100 de pauze si pe indelete, dar de obicei astea spun ceva, tradeaza sau accentueaza ceva despre personaj. aci ce?
– onorabil de scurt, but no
– misto scena violenta
– e o treaba in replicile de final, cu fi-so suit alintat in patul parintilor care devine el. dar… chiar m-a pierdut.
Ce-a vrut sa spuna cu filmul asta? Apara-ti familia, nu mai suntem asa isterici ca societate, don’t lie? What?! Desi e misto tehnic imi pare la ani distanta (in jos) fata de ‘Marti, dupa Craciun’ sau ‘Boogie’. Pana si “Furia”…
Un film in care toata lumea joaca degajat si firesc (asta e de bine = BRAVO ACTORII) dar in care, ce am sperat eu sa se intample a fost departe de ce am vazut pe ecran: dupa ce Sandu nu spune nimic politistului, am crezut ca Vali va depune marturie impotriva lui Sandu – drep e ca ar fi meritat, lasitatea trebuie taxata, iar din acel moment se putea derula UN FILM, politist, ce-i drept – dar Nu, asta s-a vrut a fi un film psihologic, asadar continui, am sperat sa mai aflam ceva-uri diverse si poate-poate se va intampla ceva, barem la nivelul constiintei lui Sandu, am crezut ca poate, dupa bataie Sandu se hotaraste sa faca ce ar fi trebuit sa faca mai demult si se va duce la politie, dar tot nimic…dupa 93 de minute filmul se termina ( asta a fost foarte de bine)!
Sigur ca regizorul sau scenaristul au vrut sa nu-l scoata pe Sandu din ale lui, adica ioc constiinta, dar… din punctul meu de vedere este un film lipsit de curaj!
Finalul pe care-l speram eu – in timpul bataii dintre cei 2 – : Vali se loveste in cadere si moare= Sandu la puscarie=acuzat si de uciderea fetei=asa da pedeapsa pentru lasitate=chiar il declaram pe Radu Muntean+colegii scenaristi curajosi foc.
Din respect pentru actori, 6 stelute.