Părerea criticului
2015 este fără îndoială anul lui Teodor Corban: după rolul zapciului Costandin din Aferim!, actorul revine în atenţie cu o partitură foarte diferită. El este Sandu Pătraşcu, tată de familie a cărui viaţă liniştită alături de soţia Olga (Oxana Moravec) şi fiul adolescent Matei (Ionuţ Bora) este dată peste cap de o grea dilemă. Martor fără voie al unei altercaţii dintre doi vecini, studenta Laura şi Vali (Iulian Postelnicu), un vecin însurat, Pătraşcu este şocat să afle în seara aceleiaşi zile că Laura a fost găsită moartă în apartamentul ei şi că poliţia nu exclude posibilitatea unei crime. Ce face mai târziu Pătraşcu invită la o discuţie pe tema responsabilităţii sociale, dar şi a protejării familiei.
În cinema-ul nostru recent am întâlnit o dilemă tratată la fel de inteligent în Q.E.D. al lui Andrei Gruzsniczki, în care un personaj interpretat excelent de Ofelia Popii trebuie să decidă dacă va colabora sau nu cu Securitatea trădându-şi cel mai bun prieten, pe matematicianul Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu). Punem în balanţă cele două filme, pentru că diferenţa specifică dintre ele este reprezentativă pentru o realitate a zilei de azi: fuga de responsabilitate şi construirea unui cocon personal ce ecranează tot ce se întâmplă în afara lui.
Ce face sau ce nu face Pătraşcu după evenimentul tragic îi va nedumeri pe mulţi dintre spectatori. Provocarea nu este să te pui în pielea eroului, ci să-i evaluezi viaţa pentru a vedea ce resorturi l-au determinat să ia o anumită decizie. Chiar dacă scenariul scris de Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu şi Muntean lasă pentru la sfârşit, în stil Agatha Christie, o importantă piesă a puzzle-ului psihologic, el creionează un interesant itinerariu al personajului. Că acesta este mai credibil pentru spectatorii mai vârstnici decât pentru cei mai tineri e cu totul altă poveste.
Un etaj mai jos se joacă perfect cu sentimentul ameninţării. Proximitatea enunţată în titlu este un adevărat blestem pentru Pătraşcu, temător că de viaţa sa de familie s-ar putea alege praful dacă dezvăluie ce ştie despre relaţia Laurei cu Vali. Când vecinul se insinuează treptat în viaţa familiei Pătraşcu, filmul începe să exploreze un teren demn de un thriller în toată puterea cuvântului. Un thriller minimalist, de bloc, în care prezenţa villain-ului este tangibilă chiar şi când acesta nu se află în cadru, iar eroii sunt împinşi inexorabil către o confruntare violentă.
Radu Muntean lucrează perfect cu actorii, iar Un etaj mai jos se dovedeşte a fi un film lipsit de orice accente false, cu un Teodor Corban perfect în rolul protagonistului ce se afundă tot mai adânc în mâlul îndoielilor din cauza alegerii sale. În jurul său sunt foarte buni şi Oxana Moravec, Ionuţ Bora, Maria Popistaşu, Ioana Flora, Adrian Văncică, dar mai ales Iulian Postelnicu, în rol de ancoră legată de gâtul eroului.
În cinema-ul nostru recent am întâlnit o dilemă tratată la fel de inteligent în Q.E.D. al lui Andrei Gruzsniczki, în care un personaj interpretat excelent de Ofelia Popii trebuie să decidă dacă va colabora sau nu cu Securitatea trădându-şi cel mai bun prieten, pe matematicianul Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu). Punem în balanţă cele două filme, pentru că diferenţa specifică dintre ele este reprezentativă pentru o realitate a zilei de azi: fuga de responsabilitate şi construirea unui cocon personal ce ecranează tot ce se întâmplă în afara lui.
Ce face sau ce nu face Pătraşcu după evenimentul tragic îi va nedumeri pe mulţi dintre spectatori. Provocarea nu este să te pui în pielea eroului, ci să-i evaluezi viaţa pentru a vedea ce resorturi l-au determinat să ia o anumită decizie. Chiar dacă scenariul scris de Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu şi Muntean lasă pentru la sfârşit, în stil Agatha Christie, o importantă piesă a puzzle-ului psihologic, el creionează un interesant itinerariu al personajului. Că acesta este mai credibil pentru spectatorii mai vârstnici decât pentru cei mai tineri e cu totul altă poveste.
Un etaj mai jos se joacă perfect cu sentimentul ameninţării. Proximitatea enunţată în titlu este un adevărat blestem pentru Pătraşcu, temător că de viaţa sa de familie s-ar putea alege praful dacă dezvăluie ce ştie despre relaţia Laurei cu Vali. Când vecinul se insinuează treptat în viaţa familiei Pătraşcu, filmul începe să exploreze un teren demn de un thriller în toată puterea cuvântului. Un thriller minimalist, de bloc, în care prezenţa villain-ului este tangibilă chiar şi când acesta nu se află în cadru, iar eroii sunt împinşi inexorabil către o confruntare violentă.
Radu Muntean lucrează perfect cu actorii, iar Un etaj mai jos se dovedeşte a fi un film lipsit de orice accente false, cu un Teodor Corban perfect în rolul protagonistului ce se afundă tot mai adânc în mâlul îndoielilor din cauza alegerii sale. În jurul său sunt foarte buni şi Oxana Moravec, Ionuţ Bora, Maria Popistaşu, Ioana Flora, Adrian Văncică, dar mai ales Iulian Postelnicu, în rol de ancoră legată de gâtul eroului.
