Sinopsis
Viziuni de cosmar, sinucideri si mutilari, o familie in pragul nebuniei. Sa fie de vina cei doi dragalasi copii?
O femeie multumita de viata ei – are doi copii si un mariaj care-a propulsat-o in cercurile frantuzesti inalte – are viziuni tulburatoare cu violuri, violenta si elemente supranaturale. Sotul ei, un om de afaceri de succes, incepe si el sa aiba halucinatii in care sfarseste prin a fi ranit. Femeia care are grija de copii se spanzura si cei mici incep sa se comporte straniu, comportamentul lor sadic starnind suspiciuni. Se pare ca trupurile lor sunt posedate de doi barbati malefici. Chiar daca regizorii francezi sunt cineasti extrem de talentati, exista un domeniu in care nu prea stralucesc si acesta e cinema-ul fantastic. Sigur, exista exceptii: Sangele unui poet sau Lex Yeux sans visage. Insa cand un film fantastic frantuzesc e bun, atunci e foarte bun – e original si aduce ceva nou genului. Un jeu d’enfant e una dintre cele mai reusite productii de acest fel. Sursele sale de inspiratie sunt evidente, pentru ca sunt clasice.
Mai presus de toate, exista un sentiment aproape palpabil al fricii si un progres dramatic atent calculat.
Regizorul are inteligenta sa mizeze pe ambiguitate si multe lucruri raman invaluite in mister, ceea ce face totul cu atat mai incitant si mai inspaimantator.
O femeie multumita de viata ei – are doi copii si un mariaj care-a propulsat-o in cercurile frantuzesti inalte – are viziuni tulburatoare cu violuri, violenta si elemente supranaturale. Sotul ei, un om de afaceri de succes, incepe si el sa aiba halucinatii in care sfarseste prin a fi ranit. Femeia care are grija de copii se spanzura si cei mici incep sa se comporte straniu, comportamentul lor sadic starnind suspiciuni. Se pare ca trupurile lor sunt posedate de doi barbati malefici. Chiar daca regizorii francezi sunt cineasti extrem de talentati, exista un domeniu in care nu prea stralucesc si acesta e cinema-ul fantastic. Sigur, exista exceptii: Sangele unui poet sau Lex Yeux sans visage. Insa cand un film fantastic frantuzesc e bun, atunci e foarte bun – e original si aduce ceva nou genului. Un jeu d’enfant e una dintre cele mai reusite productii de acest fel. Sursele sale de inspiratie sunt evidente, pentru ca sunt clasice.
Mai presus de toate, exista un sentiment aproape palpabil al fricii si un progres dramatic atent calculat.
Regizorul are inteligenta sa mizeze pe ambiguitate si multe lucruri raman invaluite in mister, ceea ce face totul cu atat mai incitant si mai inspaimantator.
