Comentarii Comentează
  • margott
    pe 25 Februarie 2014 18:54
    Un film fandosit frantuzesc. A avut logica timp de vreo jumatate de ora, dupa care a inceput sa se impleticeasca precum cetateanul turmentat. Ba a dat-o pe film psihologic, ba pe film cu suspans, ba pe drama unui adolescent care-si pierde cel mai bun prieten si a mamei care-si pierde copilul, ba pe un coming-of-age... Mai lipsea coming-out-ul din poveste, dar plutea si el prin aer... Si pana sa te lamuresti ce si cum, se terminara filmul. Imdb-istii extaziati probabil de filmele frantuzesti, l-au laudat. Eu n-am pentru ce. De fapt, as avea : melodia de pe genericul de inceput al filmului, si care e reluata si pe genericul de final (Sebastian Schuller). Inca unul din filmele care se vrea mai mult decat e.