Un loc sigur (2025)

Un film mai plictisitor ca acesta rar mi-a fost dat sa vad si pot sa zic ca sm vazut cele mai multe filme din noul val. Un film pentru corporatisti, cineva il compara cu Unfaithfull..ce stupizenie. Dialoguri recitate, scene lungite, un film care mie nu mi-a transmis nici o emotie. Nu stiu de unde i-au luat pe pseudoactorii din film ca eu desi sunt un iubitor al productiilor romanesti, nu am auzit de ei. In plus sunetul a fost execrabil, am dat sonorul la 75% sa pot intelege ceva.

Un film deosebit, în ciuda unor neajunsuri. Un film despre invazia singurătății în viețile noastre. Imaginea (Lucian Ciobanu) e punctul forte. Detalii, priviri, sugestii. Cicade, ruine, șerpi, stânci. Cei patru răspândiți pe stânci, fiecare cu oaza lui. Cu anxietatea sa. O natură ostilă. Da, scene prea lungi uneori....Dar plutesc cu eleganță ecouri din Antonioni...

Acțiunea se petrece undeva pe o plajă izolată de pe litoralul bulgăresc. Lucia aflată într-o criză existențială vine cu soțul ei Gelu și copilul Doru acolo, împreună cu alt cuplu prieten, Mihai și Cristina. Pe Lucy o leagă o veche poveste cu alt bărbat Vladimir. Un personaj misterios care acum o respinge obiectând că „Punem prea mult preț pe iubire”. Pierderea serviciului, apropierea ciclului și interacțiunea cu Vladimir sunt pentru ea tot atâtea motive de depresie. Plus sperietura cu copilul care s-ar fi înecat și mai apoi discuția cu prietena ei Cristina. Nu fusese vorba de Doru, ci de un copil mai mic provenit din grupul de refugiați, pe care tot Lucia îl găsise viu și nevătămat. Gelu se inflamează aflând de legătura soției lui cu Vladimir, o face nerușinată, înjură excesiv, iar Lucia spune că nu se simte (cu el) în siguranță. Mai mult ea declară „Aș fi vrut să nu ne fi cunoscut niciodată”. Apoi, violul evocat inițial de Cristina și care plutea în aer, se produce spre finalul deschis/simbolic și cam în coadă de pește al filmului, producție în care se mai discută/bifează tangențial unele probleme precum cea privind discriminarea angajatelor femei, cea a refugiaților precum și cea a plajelor neamenajate bulgare invadate de turiști români și de refugiați.

Titlul promite tensiune si mister, dar filmul reuseste sa fie surprinzator de plictisitor. Povestea despre un grup aflat in vacanta care este tulburat de aparitia unui personaj misterios si de disparitia unui copil ar fi putut fi interesanta, dar scenariul se misca extrem de lent si nu construieste aproape deloc suspans.

Personajele sunt plate, dialogurile artificiale, iar atmosfera care ar trebui sa fie tensionata devine mai degraba obositoare. In loc de thriller psihologic, filmul pare o drama greoaie care se ia mult prea in serios. Per total, un film lent, pretentios si frustrant, care lasa impresia ca pierde timpul spectatorului mai mult decat spune o poveste.