Under sandet (2015)

Am văzut multe zeci de filme de război și toate cu ideea lor, totul original, încât nu mai credeam că mai există o altă posibilitate. Până la acest film, care, văzut în această perioadă a pandemiei, capătă alte valori. Cu un scenariu răsturnat de data aceasta, în care prizonierii nemți sunt victimele, filmul ne arată cât de mult dezumanizează un război și de câtă monstruozitate e capabil omul, dacă îl lași să fie. Astăzi, la noi, la fel este mare bucurie într-o anumită tabără când cei din tabăra cealaltă mor. Și nu este deloc despre moarte sau despre viață, e despre jungla în care ne-a adus acest nou război. Voi toți care sunteți în extaz la moartea unuia din cealaltă tabără, meritați să călcați pe o mină. 9,5

Film in limba germana. Un film bun, trist, dar inspirat din realitate. Merita vazut, mai ales pentru pasionatii filmelor de razboi.

De la omul care demonstreaza o ura irationala fata de niste necunoscuti pana la cel din final e cale lunga, cale pe care o strabate intr-un timp relativ scurt. Ce s-a schimbat intre timp ? Nemtii sunt tot nemti, ce daca sunt mici de varsta, aproape niste copilandri; daca-s capabili sa tina o arma in mana si sa ia parte la razboi, pot servi ca jertfe pe un teren minat. Desigur, sa platesti cu ura contra urii, sa te razbuni conform principiului "dinte pentru dinte", nu foloseste la nimic, nu aduce inapoi victimele lagarelor de concentrare sau ale tarilor ocupate de masinaria de razboi a lui Hitler. Diferenta intre unii si ceilalti sta in compasiune, in puterea de a apela la constiinta, la umanitatea din noi, uite ca unii-s capabili de schimbare cand au puterea in mana, sunt capabili sa nu abuzeze sau sa opreasca abuzul de langa el. Pentru altii in schimb, mai greu e sa fii uman, mai usor e sa-ti pierzi umanitatea. Daca noi si generatiile urmatoare nu suntem capabili sa invatam cat de nejustificata, de ilogica e ura impotriva unor oameni pe care nu-i cunosti, toate victimele razboaielor au fost in van.

Un film excelent. Realitatea este mereu captivanta.o perioada intr-adevar foarte dura din istoria umanitatii. Se pare ca traim ce-a mai lejera perioada a acestei istorii. Exista totusi unii carora li se pare ca exista termen de comparatie intre DNA si atrocitatile acestor razboaie. E ca si cum ai compara dormitul la hotel de 5 stele cu conditiile acelor pusti, fosti soldati germani. Mintea oamenilor este in general bolnava! Nu uitati ca am ajuns la nivelul de azi datorita unui numar extrem de redus de oameni rationali.

Un film reusit ,foarte bun ,mi-a placut chiar daca a fost mai lent nustiu cand a trecut timpul ,m-a tinut in suspans ,merita vazut ,recomand!

Un film nordic european, nu american. Cui ii place fara ketchup, merita.

Merita vazutacest film, ca sa inteleaga lumea care nu stie istorie ca si alte popoare inteleg sa se razbune de parca niste copii ar fi vinovati de toata nenorocirea.Finalul nu mi-a placut, nu prea cred ca un militar simplu isi permitea sa elibereze niste prizonieri de razboi.

Este un film de dramă cuțin cam „dur”, dar este bun mai ales pentru pasionații de drame.

O poveste trista si din pacate aproape de adevar. Dupa incheierea celui de al ll-lea Razboi Mondial,Danemarca avea in jur de 2000 prizonieri germani,majoritatea tineri sau chiar minori. Acestia au fost pusi sa demineze o plaja daneza,ce fusese minate de armata germana. Mai mult de jumatate din ei au murit sau au fost raniti grav in urma exploziilor minelor. A fost ,justitie,a fost crima cu premeditare? Cred ca mai aproape este cuvantul CRIMA.Sa pui niste copii fara experienta si fara pregatire sa anihileze mine de razboi chiar este o crima .Istoria este cruda ,reala ,nedreapta si mincinoasa . Pana acum stiam ca numai rusii sau comportat mizerabil cu prizonierii lor,dar iata ca si atat de laudatul occident s-a comportat la fel ca rusii. Adica ,mizerabil! Omul ,de orice natie ar fii el este un criminal latent,in adormire. Oricand se poate trezii si ataca.

O drama istorica daneza buna , gresit incadrata si ca film de razboi , care ni-i prezinta pe danezi , ca pe o natiune care chiar ar fi luat parte la ww2 , un film care te determina sa ai compasiune fata de soldatii germani , prin felul in care erau tratati prizonierii de razboi , aproape la fel de rau cum ne trateaza pe noi DNA-ul astazi , sau cum se comporta americani cu prizonierii de razboi , incalcand orice conventii.internationale

Mult mai bun decat ma asteptam, sper sa castige oscarul pentru cel mai bun film strain, fiind clar peste celelalte.

Un film cu o poveste impresionanta plina de emotie, tristete, care este bazata pe fapte reale intamplate dupa capitularea Germaniel in care tineri soldatii nazistii au fost pusi sa dazamorseze minele de pe teritoriul Danemarcei. O frumoasa interpretare din partea tuturor actorilor, relatia care se formeaza intre Sgt. Rasmussen si tinerii pe parcursul filmului este remarcabilla, cutremuratoare si plina de realism. Regia extraordinara din partea lui Martin Zandvliet care a scris si scenariul acestui film, a reusit sa ralateze o imagine dura si trista a ceea ce sa intamplat dupa razboi in unele tari si ce sa intamplat cu multi tineri Germani care erau tratati ca si cum ei ar fii vinovati pentru toate lucrurile intamplate. Cinematografia foarte frumoasa unele cadre parca sunt pictate, vizual iti ofera ceva extraordinar iar coloana sonora se pastreaza aceeasi si se aude la momentul perfect exact cand trebuie sa puna mai multa tristete, emotie, suspans pe scena.Pe scurt e un film care merita vizionat cu siguranta cel putin odata macar.

Un film foarte bun care m-a impresionat foarte tare.
Capodopera pentru mine. Chiar am fost pe acea plaja...

Nu ma asteptam sa vad un film asa bun, trebuie sa recunosc. Tema acestuia este una deosebit de interesanta, pe mine m-a captivat din plin. Insa pe de alta parte este extrem de trista din pacate, aceasta evocand de-minarea Danemarcei de dupa al doilea Razboi Mondial, operatiune care s-a dovedit a fi foarte complicata, in acelasi timp soldandu-se cu pierderi importante de personal. Este inutil sa mai spunem ca filmul este inspirat din fapte reale.
Pelicula debuteaza foarte abrupt, cu o scena avand un grad ridicat de violenta as zice, dupa aceasta fiindu-ne prezentate personajele pas cu pas, si modul cum acestea vor reusi sa interactioneze pe parcurs, scopul lor suprem fiind reintoarcerea in patria-mama. Soldatii au in general prestatii bune si pe alocuri foarte bune, unii dintre acestia, insa eu i-as acorda o mentiune speciala ''sergentului'' Carl Rasmussen (Roland Moeller), a carui prestatie mi s-a parut deosebita. In acelasi timp foarte comic pentru spectator, insa sobru pentru soldati, genul de om care isi putea impune punctul de vedere doar ridicand tonul. Cat despre poveste in sine, este regretabil ce s-a intamplat, Germania suferind pierderi importante. Chiar daca pe parcursul filmului avem parte de foarte multe momente extrem de dure, finalul se dovedeste a fi ceva mai in regula (in acelasi timp spectatorului fiindu-i explicat sacrificiul pe care au trebuit sa il depuna soldatii germani). Personal, pentru final as fi optat pentru varianta cea mai dramatica a povestii, cred ca ar fi fost mai de efect asupra spectatorului.
Per total, mie unul mi-a placut mult, il consider un film aparte, mai ales prin tema abordata si consider ca merita cel putin o vizionare. Nota mea este 8-Foarte bun.

Un film foarte reusit, dar are o tema trista, si dupa terminarea razboiului au continuat sa moara oameni. Intr-adevar cineva trebuia sa curete minele, chiar camarazii celor care le-au pus. Un film care merita vazut.

Inca un film scandinav reusit,din pacate cam trist!