Părerea criticului
Un thriller de spionaj cu un subiect cât se poate de actual, Unlocked vorbește despre atentate, agenți secreți, jihadiști, totul pe fundalul capitalei britanice. Ar fi rețeta perfectă a unui thriller de succes, însă câteva lucruri scapă scenaristului debutant Peter O'Brien.
Un film construit în jurul protagonistei, jucată de Noomi Rapace, Unlocked e un manifest feminist binevenit. Iar eroina se ridică la înălțimea așteptărilor, de la scenele de dialog și până la scenele de luptă. Alegerea actriței din Girl with Dragon Tattoo este ideală: Rapace surprinde perfect hotărârea, duritatea și adaptabilitatea unei femei - agent de informații.
Mai mult decât maiestria în trasul cu arma și în lupta corp la corp, atitudinea rezervată și privirea glacială a ei spun totul: este eroina de acțiune perfectă, în linia personajului Geenei Davis din Long Kiss Goodnight.
Totuși, agenta Alice Racine are și o latură umană: dovedește empatie și, în plus, dovedește și ea momente de slăbiciune dintre care - evident - cel mai important e de fapt o calitate majoră deghizată: îi pasă de viețile oamenilor mai mult decât de țara pentru care lucrează.
Câteva nume celebre în ditribuție: Michael Douglas, Orlando Bloom, John Malkovich sau Toni Collette vor crește cu siguranță apetitul publicului pentru film. Și toți, sau aproape toți, au roluri destul de pitorești. Au fost adăugați și câțiva actori de origine arabă sau de culoare, pentru o perspectivă globală și realistă a multiculturalității Londrei.
Dacă filmul are eroina perfectă, plus o premisă de acțiune interesantă (imigranții arabi, fie ei și lideri religioși, nu mai sunt eroii negativi ci mai degrabă victime), filmul suferă din cauza unei acțiunii extrem de întortocheate și de unele dialoguri scoase din context.
Fără să fim specialiști în lucrul agențiilor de informații, se observă că unele substituiri de autoritate au loc prea ușor, iar faptul că eroina, după ce abia scapă cu viață, alege să continue pe cont propriu cu ajutorul unui necunoscut suspect (în loc să caute protecția structurilor pentru care lucrează) sfidează minima intuiție. Să adăugăm câteva mici greșeli tactice (la o scenă de împușcături într-un tunel e greu de crezut că s-a folosit o armă cu lunetă, șeful MI6 nu e credibil să participe personal la misiuni riscante pe teren).
În apărarea filmului putem spune că și alte producții de gen (London has Fallen) sufereau de greșeli asemănătoare.
Trecând de unele stângăcii, filmul este un thriller captivant. Și care, mai ales, surprinde tensiunile dramatice care se desfășoară în vestul Europei.
Un film construit în jurul protagonistei, jucată de Noomi Rapace, Unlocked e un manifest feminist binevenit. Iar eroina se ridică la înălțimea așteptărilor, de la scenele de dialog și până la scenele de luptă. Alegerea actriței din Girl with Dragon Tattoo este ideală: Rapace surprinde perfect hotărârea, duritatea și adaptabilitatea unei femei - agent de informații.
Mai mult decât maiestria în trasul cu arma și în lupta corp la corp, atitudinea rezervată și privirea glacială a ei spun totul: este eroina de acțiune perfectă, în linia personajului Geenei Davis din Long Kiss Goodnight.
Totuși, agenta Alice Racine are și o latură umană: dovedește empatie și, în plus, dovedește și ea momente de slăbiciune dintre care - evident - cel mai important e de fapt o calitate majoră deghizată: îi pasă de viețile oamenilor mai mult decât de țara pentru care lucrează.
Câteva nume celebre în ditribuție: Michael Douglas, Orlando Bloom, John Malkovich sau Toni Collette vor crește cu siguranță apetitul publicului pentru film. Și toți, sau aproape toți, au roluri destul de pitorești. Au fost adăugați și câțiva actori de origine arabă sau de culoare, pentru o perspectivă globală și realistă a multiculturalității Londrei.
Dacă filmul are eroina perfectă, plus o premisă de acțiune interesantă (imigranții arabi, fie ei și lideri religioși, nu mai sunt eroii negativi ci mai degrabă victime), filmul suferă din cauza unei acțiunii extrem de întortocheate și de unele dialoguri scoase din context.
Fără să fim specialiști în lucrul agențiilor de informații, se observă că unele substituiri de autoritate au loc prea ușor, iar faptul că eroina, după ce abia scapă cu viață, alege să continue pe cont propriu cu ajutorul unui necunoscut suspect (în loc să caute protecția structurilor pentru care lucrează) sfidează minima intuiție. Să adăugăm câteva mici greșeli tactice (la o scenă de împușcături într-un tunel e greu de crezut că s-a folosit o armă cu lunetă, șeful MI6 nu e credibil să participe personal la misiuni riscante pe teren).
În apărarea filmului putem spune că și alte producții de gen (London has Fallen) sufereau de greșeli asemănătoare.
Trecând de unele stângăcii, filmul este un thriller captivant. Și care, mai ales, surprinde tensiunile dramatice care se desfășoară în vestul Europei.
