Din ciclul filmelor feministe, clar regizat de o femeie, posibil si putin autobiografic, cine stie. Eroina e frumusica, inca tanara, energica, totusi viata ei de casnica (?) se invarte in jurul familiei si mai ales, a barbatului. Doamne, mai exista femei din astea ? Se pare ca da. Te poti pune lejer in pielea ei, si nu neaparat daca esti femeie. Si barbatii se pot trezi abandonati de partenera de viata pentru altcineva. Si daca toata viata ta e cel/cea de langa tine, nu-i de mirare ca atunci cand pleaca, ia o parte din tine cu el/ea, iar echilibrul interior e zdruncinat si greu, daca nu imposibil, de refacut. Tocmai de aceea m-a mirat rapiditatea cu care trece eroina de la starea de disperare profunda la seninatatea cu care e pregatita sa mearga inainte fara el. Dar sa zicem ca e vorba de economie : de timp, de pelicula. Ar fi fost mai credibil daca femeia si-ar fi revenit din depresie si ar fi fost pregatita s-o ia de la capat dupa vreo jumatate de ora sau chiar o ora din film, dar nu si mai eficient pentru regizoare, care trebuie sa se incadreze in timp, in buget. Mie mi s-a parut ca vad/aud printre randuri un indemn al regizoarei adresat femeilor care se regasesc in situatia lui Alice : nu lupta pentru ceea ce nu merita, oricat ar fi de greu cand viata te doboara, ridica-te si mergi mai departe. Mai ales ca pentru Alice lupta nu mai avea niciun sens.
Una peste alta, e o drama usurica, pentru care nu e nevoie sa-ti pui prea mult mintea la contributie. Mie mi s-a parut superficial, parca neterminat, cu personaje schematice. Poate va avea un impact mai puternic asupra femeilor care au trecut prin asemenea situatii si care vor rezona mai bine la drama eroinei.
Una peste alta, e o drama usurica, pentru care nu e nevoie sa-ti pui prea mult mintea la contributie. Mie mi s-a parut superficial, parca neterminat, cu personaje schematice. Poate va avea un impact mai puternic asupra femeilor care au trecut prin asemenea situatii si care vor rezona mai bine la drama eroinei.