Until Dawn (2025)

In mare parte un film fain, mai bun decat ma asteptam.

,,Until Dawn" este o adaptare inteligentă și plină de energie a conceptului live-die-repeat, care extinde mitul din spatele jocului video. Regizorul David F. Sandberg (cunoscut pentru Lights Out și Annabelle: Creation) reușește să mențină un ritm alert și să livreze secvențe de groază bine realizate, cu un amestec de slasher clasic și supranatural.
Mecanica de time-loop (buclă temporală) este folosită creativ, permițând grupului să fie ucis de o varietate de amenințări terifiante, nu doar de una singură. Filmul se remarcă prin energia sa cinetică și momentele de gore eficient, însă se clatină când vine vorba de dezvoltarea personajelor, care rămân destul de generice. De asemenea, tentativa de a explica logic bucla și mitologia din spate nu este întotdeauna convingătoare. Este un horror distractiv, cu o mulțime de jump-scares și o viziune estetică reușită, dar nu excelează în profunzime narativă.

Scenariu: 7/10 (Conceptul de time loop este inteligent adaptat dintr-un joc, dar mitologia și motivațiile personajelor sunt superficiale pe alocuri)
Coloană sonoră: 8/10 (Coloana sonoră compusă de Benjamin Wallfisch amplifică excelent tensiunea și contribuie major la atmosfera horror)
Dialog: 6/10 (Funcțional și ocazional spiritual, dar personajele vorbesc adesea în clișee tipice genului slasher)
Final: 7/10 (Oferă o rezoluție relativ satisfăcătoare a buclei, dar putea fi mai puternic sau mai șocant)
Rating Horror: 8/10 (Filmul livrează groază eficientă, cu un număr mare de jump scares și scene de gore bine executate, schimbând amenințarea în mod constant)
Poveste: 7/10 (O poveste captivantă, care preia esența jocului video și adaugă o dinamică nouă și plină de acțiune)
Regie/Actorie: 7/10 (Regia lui Sandberg este dinamică și stilată. Tinerii actori joacă decent, dar nu reușesc să insufle suficientă personalitate rolurilor generice)

Rating per total: 7/10

A fost un film ok, pentru o singură vizionare. Putea să fie cu mult mai interesant, dar bănuiesc că au căutat prea mult să îl asemene cu jocul care poartă același nume.

Este un film bun, care merită văzut, însă simt nevoia să subliniez din nou direcția în care pare să meargă tot mai des Hollywood-ul: aceea de a insista pe scene odioase, prezentate în detaliu. Este un aspect care, personal, nu mă mulțumește.

Hm... Ideea bună, dar pusă aiurea în practică de regizor, și actorasi. Actorasi care nu prea și-au intrat în rol, tot timpul mocaiti gen "să treacă ziua de filmare să luăm banul"! Mai pe final ce s-au mai agitat și ei! Scene care se reiau, etc. Dacă așa o fi și jocul, bine că nu l-am jucat, asta-vară mi se pusese pata pe el. Sau cine știe poate game-ul este mai bun. De vizionat pe un device cu negrul pur, datorită scenelor, și bineînțeles un sistem audio adecvat...

Sa platesti bilet pentru asa ceva e ....ce e insa interesant e ca nu repeta alte scenarii clasice , vine cu ceva nou si original , insa e ieftin si la buget si se simte si vede.

N-am rezistat decat juma de film intrucat actiunea aluneca in patetic... adica incepe sa nu se mai termine...

Singurul lucru care mi-a plăcut la filmul ăsta, a fost ritmul bun, atmosfera tensionată care îți menține curiozitatea și decorul, actiunea se desfășoară pe timp de noapte; asta constituie un mare avantaj la filmele horror. În rest este o mare bolboroseală și o învârteală care pare că nu se mai termină. Pe lângă faptul că scenele nu au nici un fel de credibilitate, nici nu s-a mai venit cu inovații.

Chiar daca s-au facut aprecieri pozitive, pe mine nu m-a marcat in vreun fel acest film.

Until Dawn (2025) este un film de groază cu o premisă interesantă și inovatoare, care combină mai multe subgenuri de groază într-o poveste captivantă despre o buclă temporală. În timp ce conceptul și diversitatea genurilor de groază au fost apreciate, filmul nu reușește întotdeauna să execute aceste idei într-un mod coeziv sau satisfăcător. Personajele nu sunt suficient de dezvoltate, iar schimbările bruste de ton pot deruta spectatorii.

Pentru fanii horror-ului care apreciază abordările neconvenționale și sunt dispuși să accepte un ritm imprevizibil, filmul poate oferi o experiență captivantă. Cu toate acestea, cineastii care se așteaptă la o poveste bine conturată și o execuție consistentă ar putea găsi filmul mai puțin reușit.

În ansamblu, este un experiment interesant în lumea filmelor de groază, dar cu o recepție mai mixtă.

„Supraviețuiește nopții sau devii parte din ea” este avertismentul pe care protagoniștii din Until Dawn îl primesc atunci când rămân blocați într-o buclă a timpului. Dar filmul nu seamănă deloc cu seria de jocuri.

Drama psihologică Until Dawn reprezintă cel mai nou film al regizorului David F. Sandberg, cunoscut pentru filme de gen precum Lights Out sau Annabelle: Creation. Fiind o fană a horror-ului de mică, sunt familirizată cu munca lui și, deși nu a fost niciodată memorabilă pe termen lung, a reprezentat mereu o distracție sigură de moment.

Acesta este și cazul recentei producții Sony, o adaptare a jocului video Until Dawn. Pe când scenariul semnat de Blair Butler (Hell Fest) și Gary Dauberman (seriile It, The Nun și Annabelle) lasă de dorit în ce privește logica internă, premisa de la care pleacă este plină de potențial și face ca vizionarea să fie totuși o experiență captivantă - atâta timp cât nu ești fan al jocului din 2015 și te aștepti ca filmul să urmeze întocmai firul narativ al materialului sursă. Pentru că nu o face. În schimb, scenariștii vin cu o propunere complet nouă.

O tânără pe nume Melanie (Maia Mitchell) a dispărut fără urmă. Un an mai târziu, sora ei suicidală Clover (Ella Rubin) și gașca sa de prieteni refac traseul parcurs de fată în speranța că protagonista se va simți vindecată ulterior. După o interacțiune cu un bărbat dubios de la benzinărie, cei cinci ajung la Glore Valley, un loc în care se petrec lucruri ciudate. Un loc înghețat în timp. Nu trece mult până când se regăsesc în același joc sadic ca Melanie: sunt condamnați să moară din nou și din nou, terorizați de diverse forțe malefice, până când cineva reușește să reziste o noapte întreagă și să vadă răsăritul. Până când clepsidra se scurge complet. Dar nu au încercări nelimitate. Cu cât trec mai multe nopți, cu atât se transformă mai mult în wendigo – o creatură de tip zombie, inspirată din joc.

Presiunea timpului este adăugată la lista lungă de anxietăți de care suferă personajele, ceea ce funcționează pentru a crea suspans. Mai ales întrucât toate dau dovadă de o solidaritate rar întâlnită și se pun de acord că ori supraviețuiesc împreună, ori mor împreună, pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă. Doar Abe (Belmont Cameli), noul iubit al Ninei (Odessa A'zion), pare să posede un instinct de conservare puternic, pentru că este singurul care își dorește să trăiască cu orice preț, nefiind atât de conectat emoțional de ceilalți.

Until Dawn dezamăgește prin regulile vagi pe care le creează pentru universul construit. Reguli încălcate chiar de cei ce le-au dat viață. Pe când victimele anterioare au avut doar 11 zile maxim până s-au transformat în creaturi inumane, protagoniștii noștri par să se simtă la fel de puternici în ziua a treisprezecea ca în cea de-a doua. Dacă lui Megan (Ji-young Yoo) îi cădea părul în smocuri încă de atunci, iar Max (Michael Cimino), fostul iubit al lui Clover, prezenta semne puternice de leziuni, capacitățile lor fizice nu par să fi degenerat mai mult de-a lungul nenumăratelor nopți petrecute acolo – deși semnătura în cartea de invitați e tot mai lipsită de caligrafie, sugerând o metamorfoză.

Dar, cum am spus, dacă se face abstracție de logica narațiunii, filmul reușește să ofere o experiență de coșmar – în sensul bun al cuvântului. Puterea lui rezidă în atmosfera conturată, apelând la emoțiile spectatorilor, nu la partea rațională. Sentimentul neliniștitor e omniprezent, jump scare-urile sunt clișeice, dar și neașteptate, iar entitățile ucigașe variază de la criminali clasici cu mască la vrăjitoare, wendigo și spirite. Pare că fiecare noapte e propriul ei film horror. Chiar și fanii jocului video primesc o recompensă satisfăcătoare sub forma lui Dr. Hill, psihiatrul psihopat interpretat de Peter Stormare atât în 2015, cât și acum, zece ani mai târziu.

Cu umor și multă conștientizare de sine, personajele din Until Dawn fac alegeri mai realiste decât cele tipice filmelor de gen, iar dialogurile lor sunt ancorate în noțiunile psihologiei moderne mai ales prin intermediul lui Abe, care lucrează în domeniu. Astfel că, atunci când Clover află că psihicul ei este motorul pentru fiecare scenariu al nopții, ea reușește să își omoare cea mai mare frică, la propriu și la figurat.

Un film bun, dar atât. Trailer-ul promitea un film excepțional, plin de jump scare-uri - ele au existat, dar lipsite de intensitatea prevăzută în trailer. Pe alocuri a părut un amalgam de faze, haotic, dar cu câteva faze interesante. Din păcate, mi-ar fi plăcut o coloană sonoră mult mai atotcuprinzătoare. Nota 8.