Părerea criticului
Primul film de mega-criză dat de Hollywood de la problemele apărute în sistemul financiar american (şi nu numai), Up in the Air este un îngrijorător (şi în acelaşi timp optimist) melanj de dramă, comedie şi satiră, pe care un cinefil l-ar putea pune pe acelaşi raft cu American Beauty, fără ca acest al treilea lungmetraj al lui Jason Reitman să aibă chiar greutatea şi consistenţa cvintuplului oscarizat al lui Sam Mendes.
George Clooney este Ryan Bingham, un campion al neimplicării, care-şi petrece imensa majoritate a zilelor departe de casă, dând afară angajaţii companiilor aflate în programe de restructurare. Nelegat de nimic, Bingham domneşte peste un regat al vremelnicului, schimbătorul şi volatilul imperiu al companiilor aeriene, al hotelurilor unde petreci doar o noapte şi de unde pleci fără a mai privi în urmă. Ajuns într-un loc doar pentru a da câteva sute de oameni afară şi a fugi în altul, diferit şi în acelaşi timp identic, Bingham se simte mai "acasă" decât în fotoliul preferat (nu există), sub pătura favorită (idem) sau lângă raftul cu cărţi citite şi răscitite.
Deşi un astfel de erou, lipsit de orice ancoră şi cu poate cea mai rebarbativă slujbă de pe faţa pământului, nu pare cel mai simpatic, George Clooney reuşeşte să-l facă pe Bingham foarte uman, în stilul său indiferent şi foarte-foarte zen. Bineînţeles, dacă nu ar fi nu s-ar povesti, aşa că de existenţa "perfectă" a lui Bingham se alege praful în momentul când noua lui colegă, Natalie (Anna Kendrick), propune şefilor restructurarea companiei: adio călătorii costisitoare în toate oraşele Statelor Unite, de acum înainte concedierile se vor face prin webcam! Deposedat de mult-iubita "libertate", Bingham devine cel mai vajnic luptător împotriva acestei decizii care i se pare nedemnă, dar are parte de o surpriză: primeşte însărcinarea s-o ia pe Natalie Sus, în aer, de unde să-i arate dedesubturile ocupaţiei lor. Şoarece şi pisică închişi în aceeaşi cuşcă, cei doi vor începe un delicios război al convingerilor şi-al stilurilor de viaţă, iar unicul câştigător, la mai multe niveluri, este spectatorul.
Meritul cel mare al acestui cel de-al treilea film al lui Jason Reitman (Thank You for Smoking, Juno) este tocmai că te provoacă să-ţi analizezi deciziile şi-ţi spune că niciun eşec şi niciun obstacol nu sunt chiar atât de mari pentru a deveni insurmontabile probleme. Un alt plus al lui Up in the Air este relativizarea absolută. Nu poţi găsi două specimene mai deosebite decât Ryan şi Natalie, unul aparent experimentat şi blazat, pe care viaţa şi propriile alegeri l-au aruncat într-un confortabil limb al detaşării, celălalt doritor să impresioneze şi dispus să transforme zeci şi sute de oameni în statistici care să dea bine într-un CV cât mai bine garnisit. Unul fără niciun reper, cealaltă cu o mulţime, doar că asumate arbitrar, în urma unor presiuni sociale, protagoniştii nu oferă soluţii, ci doar ridică o importantă întrebare: a venit vremea să fac o schimbare în viaţa mea?
Dacă eşti afectat de criză, poate că Up in the Air e un film pe care trebuie să-l vezi.
George Clooney este Ryan Bingham, un campion al neimplicării, care-şi petrece imensa majoritate a zilelor departe de casă, dând afară angajaţii companiilor aflate în programe de restructurare. Nelegat de nimic, Bingham domneşte peste un regat al vremelnicului, schimbătorul şi volatilul imperiu al companiilor aeriene, al hotelurilor unde petreci doar o noapte şi de unde pleci fără a mai privi în urmă. Ajuns într-un loc doar pentru a da câteva sute de oameni afară şi a fugi în altul, diferit şi în acelaşi timp identic, Bingham se simte mai "acasă" decât în fotoliul preferat (nu există), sub pătura favorită (idem) sau lângă raftul cu cărţi citite şi răscitite.
Deşi un astfel de erou, lipsit de orice ancoră şi cu poate cea mai rebarbativă slujbă de pe faţa pământului, nu pare cel mai simpatic, George Clooney reuşeşte să-l facă pe Bingham foarte uman, în stilul său indiferent şi foarte-foarte zen. Bineînţeles, dacă nu ar fi nu s-ar povesti, aşa că de existenţa "perfectă" a lui Bingham se alege praful în momentul când noua lui colegă, Natalie (Anna Kendrick), propune şefilor restructurarea companiei: adio călătorii costisitoare în toate oraşele Statelor Unite, de acum înainte concedierile se vor face prin webcam! Deposedat de mult-iubita "libertate", Bingham devine cel mai vajnic luptător împotriva acestei decizii care i se pare nedemnă, dar are parte de o surpriză: primeşte însărcinarea s-o ia pe Natalie Sus, în aer, de unde să-i arate dedesubturile ocupaţiei lor. Şoarece şi pisică închişi în aceeaşi cuşcă, cei doi vor începe un delicios război al convingerilor şi-al stilurilor de viaţă, iar unicul câştigător, la mai multe niveluri, este spectatorul.
Meritul cel mare al acestui cel de-al treilea film al lui Jason Reitman (Thank You for Smoking, Juno) este tocmai că te provoacă să-ţi analizezi deciziile şi-ţi spune că niciun eşec şi niciun obstacol nu sunt chiar atât de mari pentru a deveni insurmontabile probleme. Un alt plus al lui Up in the Air este relativizarea absolută. Nu poţi găsi două specimene mai deosebite decât Ryan şi Natalie, unul aparent experimentat şi blazat, pe care viaţa şi propriile alegeri l-au aruncat într-un confortabil limb al detaşării, celălalt doritor să impresioneze şi dispus să transforme zeci şi sute de oameni în statistici care să dea bine într-un CV cât mai bine garnisit. Unul fără niciun reper, cealaltă cu o mulţime, doar că asumate arbitrar, în urma unor presiuni sociale, protagoniştii nu oferă soluţii, ci doar ridică o importantă întrebare: a venit vremea să fac o schimbare în viaţa mea?
Dacă eşti afectat de criză, poate că Up in the Air e un film pe care trebuie să-l vezi.
